DECIZIA CIVILĂ NR. 202/R/21 Martie 2012
Prin actiunea civilă înregistrată la Judecătoria O la data de 5.05.2011, sub nr. XXX/2011 reclamantii SV şi SD, au chemat în judecată pe pârâtii DM şi DA, solicitând rezoluţiunea contractului de întreţinere aut. sub nr. 1653/27.03.2007 încheiat de BNP Olteniţa şi repunerea părtilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
In motivarea acţiunii reclamanţii arată că între ei şi pârâti s-a încheiat contractul de întreţinere precizat, contract în baza căruia le-au înstrăinat imobilul din com. G jud. Călăraşi, compus din terenul intravilan în suprafaţă de 1427 m.p. curti – constructii şi vie şi locuinţa cu anexele aflate pe acest teren, pârâtii având obligaţia să-i îngrijească şi să-i întreţină pe reclamanti pe tot restul vieţii, asigurându-le locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, medicamente în caz de boală iar după deces, să-i înmormânteze şi să le facă toate pomenirile după datina creştină.
La scurt timp după încheierea contractului, pârâtii au început să nu-şi mai respecte obligaţia asumată prin contract, manifestând un dezinteres total faţă de problemele reclamantilor legate de starea de sănătate precară şi de necesitatea internării frecvente în spitale precum şi de asigurarea tratamentelor necesare.
Anterior promovării acestei actiuni, reclamantii au mai solicitat de două ori rezoluţiunea contractului de întreţinere, în anii 2008 şi 2010, actiuni respinse prin hotărâri definitive, motivate pe dispoziţiile martorilor propuşi de pârâti, depoziţiI afectată de un mare grad de subiectivist şi o percepere echivocă a faptelor.
De asemenea şi referatul de anchetă socială depus la dosarul nr. XX/2010 a fost total neconcludent faţă de situaţia reală a derulării contractului în ultimul timp, membrii comisiei mărginindu-se la rezumarea discuţiilor purtate cu părtile fără a-şi asuma un rol activ în aflarea adevărului şi identificarea cauzelor conflictului şi fără consemnarea concluziilor necesare.
Toate aceste aspecte privesc o situaţie anterioară promovării acestei actiuni, situaţie care, începând din toamna anului 2010, s-a deteriorat foarte mult, ajungându-se la o încetare totală a efectuării obligaţiilor de către pârâti. Insistent a fost invocată oferta pârâtilor de a da reclamantilor bani în schimbul prestaţiilor, însă reclamantii arată că ei nu au nevoie de bani, ci de ajutorul lor efectiv fiind doi bătrâni foarte bolnavi, cu diagnostice dintre cele mai grave. SD suferă de ischemie coronariană, afectiune pulmonară cronică, tumoare benignă a sânului iar SV, suferă de diabet zaharat tip II, boală ischemică coronariană, hipertensiune, insuficienţă cardiacă cronică, adenom de prostată, steatoză hepatică. In această situaţie, principala obligaţie a pârâtilor ar trebui să fie îngrijirea reclamantilor ce ar presupune un contact permanent cu aceştia, procurarea alimentelor, deplasarea cu ei la spitale, asigurarea medicamentelor, lucru care nu se întâmplă deşi le-a solicitat ajutorul în repetate rânduri. Astfel, în ultimele 3 luni, reclamantii au fost nevoiţi să apeleze la ajutorul altor persoane, plătind pentru prestaţia lor sume însemnate de bani.
Pârâtii au refuzat să-i viziteze la spital, să le procure cele necesare, fiind preocupaţi de problemele personale. In prezent, DM, este în arest preventiv, fiind inculpat şi judecat într-un dosar penal, la Judecătoria B, pentru săvârşirea mai multor infractiuni. Acest fapt nu justifică purtarea soţiei sale care i-a abandonat pe reclamanti , mutându-se la părinţii săi şi încetând orice contact cu aceştia.
In această situaţie, reclamantii sunt nevoiţi să-şi asigure singuri cele necesare traiului, lucru pe care din cauza bolilor sunt în imposibilitate să-l facă, fiind într-o situaţie disperată care le pune viaţa în pericol.
In drept, au invocat art. 1020-1021 C. civil.
Au depus la dosarul cauzei, înscrisuri doveditoare ale achitării alimentelor , medicamentelor, energiei electrice, adeverinţe medicale şi dovada arestării lui DM.
De asemenea, au depus şi copia contractului de întreţinere a cărei rezoluţiune se solicită.
In cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse bonuri fiscale privind achiziţionarea de combustibil pentru autoturism la data de 23.08.2011, 4.09.2011, 25.08.2011, 28.08.2011, 30.08.2011 şi 8.07.2011, bilet de ieşire din spital din 30.08.2011 privind pe numita SD, un alt bilet de ieşire din spital privind tot pe SD din data de 29.07.2011.
Pârâţii au depus două rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Judecătoria O, prima din 26.05.2009 prin care s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de DM şi DA, pentru infractiunea prev. de art. 305 alin. 1 lit. a C.p. , la plângerea penală a numitilor SV şi SD şi cea de-a doua din 10.09.2010, prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale faţă de pârâţii din prezenta cauză, pentru infractiunile prev. de art. 193 C.p. şi 180 alin. 1 C.p. la plângerea prealabilă a reclamantilor.
S-a administrat şi proba cu interogatorii şi au fost audiati martori atât propuşi de reclamanti cât şi de către pârâti.
Din declaraţia martorului SS rezultă că SD, a suferit o intervenţie chirurgicală şi anterior a făcut un tratament cu citostatice, tratament ce i-a fost asigurat de fiul său. Martorul a mai arătat că înainte de a fi operată, reclamanta a solicitat pârâtei DA să o ducă la spital, însă aceasta i-a spus să aibă răbdare, până se vor lămuri lucrurile cu soţul său care era arestat. Intre timp tratamentul şi operaţia au fost făcute cu ajutorul fiului reclamanţilor. Mai arată pârâţii că în luna februarie 2011, SV a fost foarte bolnav, condiţii în care soţia sa a apelat la numitul TV pentru a-l transporta la spital. Pârâţii nu au procurat nici medicamentele necesare deşi reclamantii le-au solicitat acest lucru. Acelaşi martor arată că în perioada în care DM a fost arestat, pârâta DA stătea mai mult la părinţii săi şi doar seara venea în casa reclamantilor. Martorul arată că SD a fost operată în vara acestui an şi că mai suferise o intervenţie chirurgicală în urmă cu un an sau doi.
Din declaraţia martorei BC, propusă de pârâti, rezultă că pârâtii sunt împiedicaţi să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, în sensul că reclamantii refuză orice bun ce provine de la aceştia. De altfel, reclamantii s-au mai judecat în legătură cu desfacerea contractului de întreţinere, dar pârâtii au continuat să presteze întreţinerea deşi cei doi bătrâni refuzau să primească bunuri de la aceştia. In tot timpul, pârâtii au procurat cele necesare reclamantilor, respectiv alimente, lemne pentru încălzit, au asigurat transportul la medic al reclamantului, reclamanta SD, refuzând orice ajutor din partea acestora.
In perioada când pârâtul DM a fost arestat, soţia acestuia, pârâta DA a continuat să locuiască împreună cu reclamantii, în toată această atitudine reclamanta SD a fost influenţată de alte nepoate ale sale (şi pârâta DA este nepoata reclamantei SD), precum şi de fiul reclamantilor pe care în trecut l-au alungat din casă.
Din declaraţia martorului TS rezultă că el a fost cel care l-a transportat la spital pe SV şi a făcut acest lucru la solicitarea pârâtei DA. De altfel, la spital, martorul a transportat pe reclamanti, pe pârâta DA şi pe mama acesteia care i-a însoţit în acest drum. Martorul a arătat că la staţia de benzină a primit 30 lei, pentru a alimenta însă nu a fost atent care dintre pasageri i-a înmânat suma de bani.
Din declaraţia martorului PH rezultă că între reclamanti şi pârâti este numai ceartă, care este întreţinută de atitudinea reclamantilor care nu permit pârâtilor să adăpostească autoturismul în curtea locuinţei, acesta fiind ţinut în curtea martorului, nu permit efectuarea vreunei lucrări de îmbunătăţire deşi în curte există materiale de constructii pe care pârâtii le-au procurat. In permanenţă reclamantii refuză să mănânce cu pârâtii şi îi izgonesc. In perioada în care pârâtul DM a fost arestat, pârâta DA a locuit în continuare cu reclamantii şi se înţelegeau chiar bine. Tatăl pârâtei era cel care aducea de mâncare atât pentru fiica sa cât şi pentru reclamanti.
Soluţionând cauza, Judecătoria O prin sentinţa civilă nr. XXX/2011 a respins actiunea formulată de reclamanti.
Pentru a soluţiona astfel, intanţa de fond a avut în vedere probele existente în dosar cauzei, apreciind că din acestea rezultă că reclamantii sunt cei care refuză orice prestaţie a pârâtilor în speranţa că vor obţine desfiinţarea contractului încheiat. Astfel, după cum au declarat trei dintre martori, pârâtii şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, în perioada în care pârâtul DM a fost arestat, pârâta DA solicitând înţelegere din partea reclamantilor, în sensul de a aştepta să se lămurească situaţia soţului său pentru că acesta le-ar fi putut asigura transportul la spital. In dorinţa de a-şi preconstitui probe în vederea promovării prezentei acţiuni, reclamanţii au mers la medic, dar şi în această situaţie pârâta a fost cea care a vorbit cu martorul TS să-i transporte la spital, ea însăşi şi mama sa însoţindu-i pe reclamanţi.
A constatat că nu există nici un fel de culpă a pârâţilor în derularea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal reclamanţii, care au criticat-o pentru netemeinicie, nefiind stabilită exact situaţia reală, urmare valorificării diferenţiate a probatoriului, martorii audiaţi la propunerea pârâţilor nefiind de faţă la producerea faptelor relatate, ci mediat, urmare lipsei încercărilor instanţei de a afla realitatea, interpretării eronate a probatoriului. Au mai arătat reclamanţii că nici un moment nu au urmărit preconstituirea probatoriului, fiind evidentă nevoia acestora de îngrijire, nu de sume băneşti, fiind grav bolnavi, fiind vădită culpa pârâţilor în executarea contractului.
Au fost invocate dispoziţiile art.282 şi urm.c.p.civilă şi a fost solicitată proba cu acte, fiind depuse bonuri, scrisoare medicală.
În contradictoriu, oral, intimaţii s-au opus apelului, solicitând respingerea lui ca nefundat, urmare culpei reclamanţilor, probatoriul fiind în sensul refuzului reclamanţilor de a primi întreţinerea.
A fost solicitată proba cu acte, fiind depuse la dosar.
La termenul din 25 ianuarie 2012 s-a procedat la schimbarea calificării căii de atac procesual din apel în recurs, în raport de valoarea litigiului şi dispoziţiile art.2 şi 282 c.p.civilă.
În aplicarea art.299 şi urm. c.p.civilă, analizând recursul de faţă prin prisma motivaţiei lui şi a poziţiei intimaţilor, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale incidente se constată că el este nefondat, urmând a-l respinge în considerarea următoarelor:
Astfel cum just a reţinut şi prima instanţă, în cauză se pune problema stabilirii răspunderii contractuale a pârâţilor intimaţi, pe baza probatoriului administrat. Din această perspectivă, este adevărat că din unele probe rezultă suportarea parţială a întreţinerii de către reclamanţi, dar probatoriul nu este clar în sensul stabilirii culpei intimaţilor. Există unele documente de plată emise pe numele recurenţilor, dar ele nu sunt suficiente, fiind posibil ca plăţile să fi fost făcute de aceştia pentru simplul motiv că numai aceştia se aflau la domiciliu la acel moment ori pentru că au provocat acea plată, nu pentru refuzul intimaţilor de a suporta acele plăţi. Martorii au dovedit poziţia reclamanţilor de a refuza primirea hranei, de a le refuza intimaţilor adăpostirea autoturismului în curtea lor, au dovedit în general existenţa unui climat ostil de care nu sânt străini reclamanţii. În aplicarea art.1169 c.civil reclamanţii aveau interesul dovedirii nerespectării clauzelor contractului de către pârâţi, ceea ce însă nu au făcut-o. Se impunea din partea acestora un probatoriu neîndoielnic chiar dacă se află într-o stare de sănătate dificilă. Nu putem reţine în discuţie culpa pârâţilor de a nu fi lucrat pământul atât timp cât nu există o obligaţie în acest sens.
În consecinţă, apreciem că nici acum reclamanţii nu au justificat demersul judiciar de faţă, astfel că în aplicarea art.312 c.p.civilă urmează a respinge recursul, menţinând în tot sentinţa.
Urmare acestei soluţii, corespunzător art.274 c.p.civilă, recurenţii vor suporta cheltuielile de judecată.
Legal timbrat.
1
