Contestaţie la executare. Instanţa competentă să soluţionezecontestaţia la executare.Chiar dacă contestaţia la a fostretrasă, manifestarea de voinţă a contestatoruluiîn acest sens, nu poate avea loc decât în faţainstanţei competente material să soluţionezecauza, care, dacă erau îndeplinite condiţiilelegale, putea lua act de aceasta.(Curtea de Apel Piteşti – deciziapenală nr.677/R din 4 decembrie2007)
Prin sentinţa penală nr.381 din 11 septembrie 2007,pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a luat act de retragerea contestaţiei laexecutarea sentinţei penale nr.14/2005, pronunţată de JudecătoriaSectorului 2 Bucureşti, formulată de condamnată, aflată în PenitenciarulColibaşi.
Tribunalul a fost sesizat cu contestaţia la executare a sentinţeipenale amintite, prin care se solicita schimbarea încadrării juridice dininfracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal, îninfracţiunea de înşelăciune fără consecinţe grave, invocându-se reducereacuantumului prejudiciului fixat de legiuitor ca limită a infracţiunii deînşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, faţă de celelalte forme aleinfracţiunii de înşelăciune.
In şedinţa de judecată din 11 septembrie 2007,contestatoarea, aflată în stare de deţinere în Penitenciarul Colibaşi, aprecizat că îşi retrage contestaţia, motiv pentru care instanţa a luat act înconsecinţă.
Impotriva sentinţei a formulat recurs Parchetul de pe lângăTribunalul Argeş, susţinând nelegalitatea acesteia şi invocând drept cazde casare pct.1 al art.385/9 Cod procedură penală, motivat de faptul căau fost încălcate regulile referitoare la competenţa materială, în sensul căTribunalul Argeş nu poate să ia act de retragerea contestaţiei, atât timpcât competenţa materială în soluţionarea cauzei aparţinea JudecătorieiPiteşti.
Prin decizia penală nr.677/R din 4 decembrie 2007,pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul procurorului, s-acasat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare laJudecătoria Piteşti.In mod corect curtea a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art.460alin.1 şi 6 din Codul de procedură penală, referitoare la competenţa desoluţionare, în primă instanţă a contestaţiei la executare, potrivit cărora,în cazul în care contestatorul se află în stare de deţinere, competenţamaterială aparţine instanţei corespunzătoare locului de deţinere,rămânând fără relevanţă faptul că între timp contestatoarea a fost pusă înlibertate.
