Răspundere patrimonială.Neîndeplinirea conditiilor răspunderii patrimoniale. Lipsa dovezii existentei prejudiciului.
Reclamanta SC V. SRL CRAIOVA a chemat in judecată pârâta B. C. solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 17216,54 lei reprezentând prejudiciu produs societăţii in exercitarea funcţii de director economic plus dobânzile legal calculate conform OG nr. 9/2000 până la data plătii efective a debitului.In motivarea acţiunii a arătat că în baza contractului de muncă înregistrat sub nr.42260/9.12.2003 pârâta a exercitat funcţia de director economic până la data de 17.02.2007 când in baza deciziei nr. 12 raporturile de muncă au încetat din motive imputabile salariatei.Perioada exercitării funcţiei pârâta a avut ca atribuţii principale de serviciu organizarea activităţii Departamentului Financiar Contabil, gestionarea actelor contabile şi supervizarea activităţii persoanelor din cadrul Departamentului Financiar Contabil.Ca atribuţii şi responsabilităţi specifice funcţiei pârâta trebuia să se conformeze dispoziţiilor Capitolului II art. 10 din Legea 82/1991.In conformitate cu auditul efectuat de SC A. SRL CRAIOVA şi cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert a constatat că există în evidenta contabilă pe perioada gestionată de pârâtă neconformitati in privinţa unor înregistrări contabile cu implicaţii fiscale şi patrimoniale asupra impozitului pe profit declarat la organele fiscale şi cel înregistrat in evidenta contabilă, societatea fiind prejudiciată cu suma de 15203 lei, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere.In conformitate cu aceleaşi documente de auditare a contabilităţii societăţii aceasta a fost prejudiciată cu suma de 2013,54 lei ca urmare a înregistrării eronate pe cheltuieli a sumei de 202328,9 lei in luna august 2005 fără documente justificative.Pârâta stornează operaţiunea expusă mai sus in luna decembrie 2005 pentru a intra in legalitate, fără efect insă asupra penalităţilor şi majorărilor suportate deja de societate conform legii.In drept îşi întemeiază acţiunea pe prev. art. 270 codul muncii, art 11 alin 2 din Legea 82/91.Pârâta a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul a constatat următoarele:
In baza contractului de muncă pârâta a exercitat funcţia de director economic până la data de 17.02.2007 când, in baza deciziei nr. 12 raporturile de muncă au încetat din motive imputabile salariatei.Decizia nr. 12 /17.02.2007 privind desfacerea contractului de muncă a fost anulată de către Tribunalul Dolj in dosarul nr. 6258/62/2007.Pe perioada exercitării funcţiei pârâta a avut ca atribuţii principale de serviciu organizarea activităţii Departamentului Financiar Contabil, gestionarea actelor contabile şi supervizarea activităţii persoanelor din cadrul Departamentului Financiar Contabil.Ca atribuţii şi responsabilităţi specifice funcţiei pârâta trebuia să se conformeze dispoziţiilor Capitolului II art. 10 din Legea 82/1991.In conformitate cu auditul efectuat de SC A. SRL CRAIOVA şi cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert contabil s-a constatat că există în evidenta contabilă pe perioada gestionată de pârâtă neconformitati in privinţa unor înregistrări contabile cu implicaţii fiscale şi patrimoniale asupra impozitului pe profit declarat la organele fiscale şi cel înregistrat in evidenta contabilă, societatea urmând să plătească suma de 15203 lei, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere.In conformitate cu aceleaşi documente de auditare a contabilităţii societăţii societatea a plătit suma de 2013,54 lei ca urmare a înregistrării eronate pe cheltuieli a sumei de 202328,9 lei in luna august 2005 fără documente justificative.Pârâta a stornat operaţiunea expusă mai sus in luna decembrie 2005 pentru a intra in legalitate, fără efect insă asupra penalităţilor şi majorărilor suportate deja de societate conform legii.Tribunalul a respins actiunea ca neintemeiată, deoarece a constatat că nu sunt indeplinite conditiile prev. de art. 270 C.Muncii cu privire la răspunderea patrimonială, pentru următoarele considerente:Suma dedusă judecatii ca si prejudiciu nu a fost insusită de pârâtă sau transmisa de aceasta in folosul altei persoane, ci dimpotriva ea reprezinta un impozit datorat de drept de către reclamanta statului, in virtutea si in temeiul legislatiei fiscale, iar acest impozit nu are ca si consecinta o paguba in patrimoniul societatii reclamante, ci dimpotriva reprezinta a obligatia stabilită de drept in sarcina oricarei persoane producatoare de venituri, asa incât nu pârâta este cea care poate fi obligată la plata impozitului datorat de societatea reclamanta statului, deoarece aceasta a facut venituri, ba mat mult acesti bani la care se face referire au stat la dispozitia si in patrimoniul reclamantei.
Nu sunt indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale, deoarece prejudiciul nu este efectiv, real si nu este cauzat societatii reclamantei, dat fiind faptul că impozitele si taxele sunt datorate de drept si nu constitute prejudiciu in patrimoniul persoanei producatoare de venituri.Daca au existat anumite situatii ce au determinat calculul unui impozit, aceasta s-a datorat documentelor contabile puse la dispozitia pârâtei de catre societate si nu altei împrejurări.Mai mult in conditiile art. 269 Cm, salariatii nu răspund patrimonial de pagubele care se încadreaza in riscurile normale ale serviciului.Ori, in spetă reclamanta vorbeste de inregistrări contabile care sunt de natura stornării operatiune legală, însusită de legea contabilitătii, folosita frecvent in practica contabila ce are ca efect regularizarea anumitor operatiuni si care se incadreaza in riscul normal al serviciului.Pentru ca prejudiciul să fie cert, el trebuie ca efectiv să rezulte dintr-oactiune a pârâtei cu scopul de a prejudicia efectiv societatea reclamantă, fie prin insusirea banilor, fie prin ascunderea anumitor încasari sau dirijarea anumitor plăti in folosul altor persoane, ori in cazul de fată nu există asemenea situatie, ceea ce face ca prejudiciul să nu existe.Din raportul de inspectie fiscală (fila 158) rezultă că in anul 2004 societatea reclamantă a inregistrat o pierdere contabilă reprezentând dobânzi la creditele contractate cu o dobândă de 22 % pe an, creditul fiind folosit de societate pentru crearea de stocuri de materii prime pentru desfăsurarea procesului de productie in anul 2004.In anul 2005 s-a trecut pe costuri in luna dec. 2005 suma de 943.424 RON fără documente justificative, fapt ce a condus la diminuarea impozitului pe profit cu suma de 150.947 lei.In anul 2007 societatea a depus declaratii rectificative pentru impozitul pe profit recalculat pentru anul 2005.Din aceste date relevate de raportul de inspectie fiscală, instanta concluzionează că aceste sume pe care societatea le datora si care au fost plătite cu intârziere, s-au aflat la dispozitia unitătii, asemănător unui credit, la care, in loc de plata de dobânzi, unitatea a plătit penalităti de intârziere.Faptul că pârâta se face vinovată de inchiderea eronată a cheltuielilor, cât si completarea eronată a formularului Contul de profit si pierdere la 31.12.2006 si a declaratiei privind impozitul pe profit, aceasta ar putea constituie eventual o abatere disciplinară, insă nu poate antrena răspunderea patrimonială in condiţiile lipsei dovezii certitudinii prejudiciului.
