Instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri este obligată să lămurească caracterul acesteia în sensul de a o califica din punct de vedere juridic.
Prin sentinţa penală nr. 512/10.12.1998, Tribunalul Bucureşti -secţia l-a penală a respins contestaţia la formulată de condamnatul S.C., ca nefondată, şi a obligat pe contestatorul-condamnat la 125.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100.000 lei reprezenta onorariu pentru avocat oficiu şi urmau să fie avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, în cauză, cererea condamnatului, calificată de instanţă ca având caracterul unei contestaţii la executare, nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 461 lit. a-d Cod procedură penală.
împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul, precizând că, în cauză, a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.
Analizând apelul condamnatului prin prisma acestui motiv, Curtea constată că tribunalul nu a lămurit caracterul cererii cu care a fost învestit, verificând incidenţa în cauză a prevederilor art. 461 Cod procedură penală.
Constatând că instanţa a fost învestită cu o cerere de întrerupere a executării pedepsei, Curtea, pentru a nu prejudicia pe condamnat de exercitarea unei căi de atac, va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, conform prevederilor art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, ocazie cu care tribunalul va analiza incidenţa în cauză a prevederilor art. 453 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
NOTA: Tribunalul, ca primă instanţă, avea obligaţia să lămurească caracterul cererii cu care a fost învestit, respectiv să dea o calificare cererii formulate de condamnat.
Faptul că petiţionarul şi-a intitulat cererea „contestaţie la executare” nu constituie o piedică pentru instanţă de a analiza cauza sub toate aspectele şi de a-i da astfel calificarea în drept, după care urma să procedeze la judecarea acesteia. (Judecator Sofica Dumitrascu – sectia I penala CAB)
