DECIZIA CIVILĂ NR. 159/R/07.03.2012
Prin actiunea civilă înregistrată la Judecătoria O sub nr. xxx/269/2011, reclamantul T N a chemat în judecată pe pârâtii SC C, M L şi I C solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra autoturismului marca Daewoo, tipul Matiz, culoare alb, an 2003, cu nr. de înmatriculare xxxx, serie motor xxxx cilindree 796 cmc. nr. de înmatriculare xxxx, serie xxxx. Solicită autorizarea sa ca pentru pârâta SC să solicite radierea şi preluarea numărului de înmatriculare xxxx.
In fapt arată că autoturismul a fost înstrăinat în mai multe rânduri, însă doar pârâta SC C a înmatriculat-o, aceasta doar figurând în cartea de identitate a maşinii ca deţinător.
Această pârâtă a înstrăinat-o pârâtului ML, conform facturii fiscale, seria CNOSED nr. 2336/10.08.2011 care a înregistrat-o doar în evidenţele fiscale, vânzând-o în aceeaşi lună pârâtului I C, conform contractului de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit din 1.09.2011; la rândul său pârâtul I C a vândut-o în târg vânzătorului său a cărei identitate nu o cunoaşte atât el cât şi reclamantul, care i-a vândut lui maşina în data de 18.09.2011, în târgul Vitan Bucureşti, înşelându-l, fără acte valabile.
Reclamantul arată că s-a înscris în registrele fiscale ale Primăriei F, conform adeverinţei nr. 4403/29.11.2011 pentru care plăteşte taxe şi impozite. Mai arată că deţine certificat autentic al vehiculului la RAR conform facturii CL 1112005857 din 28.09.2011.
Intrucât situaţia dată îl împiedică să înmatriculeze autoturismul şi având în vedere vânzările succesive, faptul că are posesia şi cheile maşinii, prin simpla tradiţiune, solicită să se constate dreptul său de proprietate asupra autoturismului mai sus mentionat.
In drept, a invocat art. 111 C.pr.civilă.
La dosar reclamantul a depus factura CL 0006003527 certificarea autenticităţii vehiculului din 28.09.2011, la Registrul Auto Român RA Bucureşti, factura seria B RAR nr. 5100234, rovinieta, adeverinţa nr. 4403/29.11.2011 emisă de Consiliul Local Frumuşani, din care rezultă că T N, figurează în evidenţele fiscale cu un autoturism marca Daewoo Matiz cu o capacitate cilindrică 796 cmc. cu nr. de identificare XXX, contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între M C şi I C, la data de 1.09.2011, certificatul de înmatriculare al autoturismului pe numele societăţii COMNORD SA , cartea de identitate a autoturismului, poliţă de auto pe numele T N şi copia cărtii de identitate a reclamantului.
Pârâta SC C a formulat întâmpinare prin care arată că la 10.08.2011 a vândut către M C autoturismul cu nr. de înmatriculare XX, având serie sasiu XXXX. A încasat preţul de la cumpărătorul M C şi nu are nici o pretenţie cu privire la acest autoturism, motiv pentru care nu se opune la solicitarea reclamantului de a i se constata dreptul de proprietate asupra autoturismului mai sus menţionat.
Privitor la solicitarea reclamantului de a păstra aceleaşi numere de înmatriculare arată că această cerere este neîntemeiată în condiţiile în care reclamantul îşi are domiciliul în jud. Călăraşi, astfel că la înmatriculare, Serviciul de Înmatriculări Auto va elibera noile numere pentru judeţul Călăraşi.
De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de radiere a numerelor arată că în prezent nu se mai procedează la radierea acestora, noul proprietar prezentându-se la Serviciul Înmatriculări Auto cu toate actele prevăzute în legislaţie pentru înmatricularea autoturismului pe numele noului proprietar.
In drept, a invocat art. 115 C.pr.civilă şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul I C a formulat întâmpinare prin care arată că la data de 1.09.2011 a achiziţionat de la M C autoturismul cu nr. de înmatriculare XX având serie şasiu XX.
Ulterior a înstrăinat-o către o persoană care însă a spus că va reveni pentru perfectarea actelor, luând datele sale de contact, însă nici până în prezent acesta nu l-a contactat.
Arată că a achitat preţul către M C şi totodată a încasat preţul de la persoana căreia i-a vândut maşina (dar nu au perfectat actele), nu are nici o pretenţie cu privire la acest autoturism şi, de asemenea, nu se opune la solicitarea reclamantului de a se constata dreptul de proprietate asupra autoturismului mai sus menţionat.
In drept, a invocat art. 115 C.pr.civilă şi a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civilă.
Pârâtul M C a formulat întâmpinare prin care arată că la 10.08.2011 a achiziţionat de la SC C autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX, având serie şasiu XXXX.
La data de 1.09.2011 a înstrăinat-o către numitul I C. Arată că a achitat pretul către societatea de la care el a cumpărat bunul (conform facturii CNOSED 2336), respectiv SC C şi totodată a încasat pretul de la I C, astfel că nu are nici o pretenţie cu privire la acest autoturism şi, de asemenea, nu se opune la solicitarea reclamantului de a i se constata dreptul de proprietate asupra autoturismului mai sus descris.
In drept a invocat art. 114 C.pr.civilă şi a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Reclamantul a timbrat legal actiunea.
S-a luat interogatoriu pârâtului M C care a recunoscut faptul că el a cumpărat autoturismul de la SC C la data de 10.08.2011, pe care l-a înstrăinat numitului I C la data de 1.09.2011.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei şi o copie a sentinţei civile nr. 212/2008 a Judecătoriei Olteniţa prin care s-a constatat dreptul de proprietate cu privire la un autoturism ce a fost înstrăinat succesiv mai multor persoane prin înscrisuri sub semnătură privată.
Soluţionând cauza, Judecătoria O prin sentinţa civilă nr. 6/9.01.2012 a respins acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a apreciat că reclamantul s-a îndreptat împotriva unor persoane care nu au calitate procesuală pasivă, aceştia înstrăinând succesiv autoturismul în modalitatea cerută de lege, de la primul deţinător SC C, pe numele căruia este întocmit certificatul de înmatriculare, până la I C care a dobândit autoturismul de la M C conform contractului de vânzare – cumpărare pentru vehicul folosit, din data de 1.09.2011.
Persoana care a predat reclamantului autoturismul nu este cunoscută şi nu a putut fi identificată, nici de ultimul deţinător legal al autoturismului, numitul I C, şi nici de către reclamantul din prezenta actiune, astfel că nu există nici un fel de dovadă cu privire la convenţia acestor părţi.
Este adevărat că reclamantul se află în posesia autoturismului, a certificatului de înmatriculare şi a cărţii de identitate, însă aceste bunuri ar fi putut fi date spre folosinţă, atâta vreme cât transmisiunea nu s-a făcut potrivit formularului tipizat şi nici nu s-a asigurat prezenţa acelei persoane pentru a declara modalitatea în care s-a făcut predarea bunului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul TN, arătând că instanţa de fond nu a pus în discuţie lipsa calităţii procesuale a pârâţilor, situaţie în care ar fi putut fi chemaţi în judecată toţi foştii ai autoturismului, cu excepţia ultimei persoane care nu este cunoscută, bunul fiind achiziţionat în talcioc.
Oricum, în raport de dispoziţiile art. 1909 cod civil, actualul deţinător al autoturismului este şi proprietarul acestuia, fiind vorba de un bun mobil în mâna unui posesor de bună credinţă.
Arată însă că este proprietar nu numai în baza prezumţiei textului menţionat ci şi ca urmare a convenţiei încheiate, dovada acesteia fiind faptul că vechiul proprietar i-a înmânat contractele de vânzare-cumpărare anterioare şi certificatele fiscale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate, tribunalul reţine că la dosar s-a depus (în copie) doar certificatul de înmatriculare al autovehiculului pe numele pârâtei SC C şi cartea de identitate şi contractul de vânzare-cumpărare întocmit între MC şi IC, acesta fiind singurul transfer de proprietate dovedit, asupra celorlalte neexistând nici un act, de reţinut fiind că potrivit afirmaţiei reclamantului cele cinci transferuri de proprietate au avut loc în interval de o lună, respectiv 10 august 2011 – 16 septembrie 2011.
Tot din declaraţia reclamantului rezultă că nici unul dintre pârâţi nu a fost cel care i-a transmis proprietatea autovehiculului vânzătorul fiind necunoscut, astfel că în mod corect instanţa de fond a constatat că aceştia nu au calitate procesuală pasivă.
Această soluţie a fost determinată de faptul că la fond reclamantul a solicitat constatarea existenţei dreptului său de proprietate, ca urmare a convenţiei încheiate cu fostul proprietar – neacţionat în judecată – şi nu ca urmare a simplei posesii asupra unui bun mobil pentru care a intervenit, conform art. 1909 cod civil, prescripţia.
Faţă de cele expuse, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
1
