DECIZIA CIVILĂ Nr. 179/2012/R/14 Martie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O, la data de 25.08.2011, reclamantul BI a chemat în judecată pe pârâtul BP, solicitând rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 2.06.2008 a autoturismului marca Dacia cu nr. XXX şi obligarea pârâtului la restituirea preţului in sumă de 12650 lei şi la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că pârâtul este ginerele numiţilor TV şi TM, faţă de care se află în relaţii de rudenie.
La data de 2.06.2008, a încheiat cu pârâtul un de vânzare-cumpărare intitulat „proces-verbal”.
Pârâtul s-a obligat ca, până la data de 31.08.2008, să îi vândă autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare XXX pe care soacra sa, TM, îl cumpărase de la SC M cu factura fiscală seria CL VEX nr. XXX din data de 27.12.2007. Au stabilit preţul vânzării la suma de 12.650 lei, pe care l-a predat promitentului-vânzător, care, totodată, i-a predat autoturismul şi certificatul de înmatriculare al acestuia.
Reclamantul a mai arătat că s-a înţeles cu pârâtul ca acesta să obţină de la soacra sa şi să se ocupe de întocmirea formelor de radiere a autoturismului de pe numele SC M şi înmatricularea pe numele de TM, urmând ca, cel mai târziu la data de 31.08.2008, să încheie contractul de vânzare-cumpărare la Serviciul Poliţiei Rutiere Călăraşi.
După ce a plătit preţul şi el a primit autoturismul, pârâtul nu a mai făcut nici unul din actele legale necesare vânzării autoturismului. L-a căutat pe pârât în mod repetat, însă acesta l-a tot amânat sub diverse pretexte, iar, pe la sfârşitul anului 2010, a început să-i spună că „nu este treaba lui” să îi vândă autoturismul.
În luna iunie 2011, l-a căutat iar pe pârât şi i-a cerut să facă toate formele legale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau, în caz contrar, să-i restituie banii şi el să restituie autoturismul. Acesta i-a spus că nu poate să-i vândă autoturismul, pentru că ar fi fost sechestrat de organele de poliţie şi aşteaptă că primească comunicarea de scoatere de sub sechestru.
Cu această ocazie, i-a fost prezentată sentinţa comercială nr. 15/F/25.01.2011, din care rezulta că SC M se afla în faliment la data când acesta a încheiat cu el antecontractul de vânzare-cumpărare. Din această sentinţă rezulta că SC M a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerţului, astfel că nu mai există şi nu mai are capacitate juridică.
Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. XXX/2011, Judecătoria O a admis acţiunea formulată de reclamantul BI, în contradictoriu cu pârâtul BP.
A dispus rezoluţiunea înscrisului sub semnătură privată din 2.06.2008 intitulat „proces-verbal”.
A obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 12.650 lei reprezentând preţul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXX.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2115,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt că părţile au perfectat înscrisul sub semnătură privată din 02.06.2008 intitulat proces-verbal, prin care reclamantul a cumpărat de la pârât autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXX, plătindu-i pârâtului preţul integral de 12650 lei. În acelaşi înscris sub semnătură privată, părţile au stipulat ca actele de vânzare-cumpărare să se facă până la data de 31.08.2008 şi că pârâtul nu era proprietarul acestui autoturism, el aparţinea societăţii comerciale SC M, proprietatea socrului pârâtului.
Potrivit sentinţei comerciale 15/F din 25.01.2011, Tribunalul Călăraşi a dispus, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului debitoarei SC M şi radierea acesteia din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Anterior închiderii procedurii falimentului debitoarei SC M, aceasta a vândut autoturismul marca Dacia persoanei fizice TM, soacra paratului, astfel cum reiese din factura fiscala nr. XXX/27.12.2007, aflată în copie la fila 13.
Conform răspunsului dat de pârât la interogatoriul care i-a fost luat la cererea reclamantului, acesta din urmă este rudă cu socrii pârâtului. Potrivit răspunsului dat la întrebarea nr. 7 din acelaşi interogatoriu, de către pârât, nu mai este posibil ca pârâtul să respecte înţelegerea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul in litigiu.
Prin urmare, pârâtul nu şi-a executat, în mod culpabil, obligaţia asumată prin înscrisul sub semnătură privată din 2.06.2008.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul BP criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivat de faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că obligaţia de perfectare a actelor pentru autoturismul înstrăinat reclamantului cu antecontractul de vânzare cumpărare nu s-a putut îndeplini din culpa acestuia care, avariind grav autoturismul imediat după cumpărarea lui, a avut nevoie de o sumă mare de bani pentru plata reparaţiilor necesare aducerii lui în stare de funcţionare, situaţie în care i-a cerut să amâne întocmirea formalităţilor necesare ce se puteau realiza la acel moment deoarece SC M nu era în faliment, însă în luna iunie 2011 când i-a solicitat întocmirea actelor legal nu mai era posibil acest lucru deoarece firma era în faliment.
A mai arătat recurentul că, în cazul în care se dispune totuşi înapoierea autoturismului, acesta ar trebui evaluat la data restituirii lui deoarece a fost folosit de reclamant pe drumuri neasfaltate timp de 3 ani şi avariat de două ori (o dată deosebit de grav), astfel încât se impune stabilirea unui preţ corect al acestuia şi restabilirea situaţiei iniţiale prin restituirea sa, obligarea reclamantului la o chirie lunară de 100 euro pe lună pentru perioada cât l-a folosit şi suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul-reclamantul a solicitat respingerea recursului declarat, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond şi respingerea cererilor noi formulate direct în recurs precum sunt cele privind reevaluarea şi înapoierea autoturismului şi obligarea sa la plata chiriei de 100 euro.
La termenul din 22.02.2012 recurentul-pârât BP a invocat un motiv nou de recurs de ordine publică, respectiv faptul că instanţa de fond ar fi trebuit să constate lipsa calităţii sale procesuale pasive întrucât nu era proprietarul autoturismului înstrăinat prin promisiunea de vânzare-cumpărare, astfel încât obligarea sa de a restitui reclamantului suma reprezentând preţul autoturismului s-a făcut în mod nelegal.
La acelaşi termen pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi acordarea unui nou termen pentru a depune ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în dosarul penal nr.2348/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O ce nu i-a fost comunicată până la acest moment, situaţie în care a solicitat instanţei să efectueze o adresă în acest sens Parchetului respectiv.
Instanţa a admis cererea de probatorii formulată de recurentul-pârât şi a dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria O pentru a înainta ordonanţa pronunţată la data de 17.11.2011 în dosarul nr.2348/2011, care priveşte pe învinuitul BP, iar la termenul următor Parchetul de pe lângă Judecătoria O a înaintat dosarul nr.2348/P/2011 dosar în care a fost emisă la data de 22.02.2012 rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de pârâtul BP sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi sancţionată de art.215 alin.1 şi 3 C.p.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa atacată, tribunalul urmează să analizeze cu prioritate motivul de recurs de ordine publică invocat de recurent, respectiv cel al lipsei calităţii procesuale pasive deoarece admiterea acestei excepţii face de prisos cercetarea celorlalte motive de fond formulate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond de ordine publică care poate fi invocată direct în recurs şi care presupune inexistenţa unei identităţi între persoana titulară a unui raport obligaţional şi cea care este chemată în judecată în calitate de pârât.
În speţă obiectul acţiunii îl constituie rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant şi pârât la 02.06.2008 cu privire la un autoturism Solenza, autoturism ce s-a dovedit pe parcursul procesului a nu fi fost în proprietatea pârâtului ci a soacrei acestuia TM, care la rândul său l-a dobândit prin factura fiscală nr. XXX/2007 de la SC M (societate radiată din evidenţele ORC de pe lângă Tribunalul Călăraşi la momentul formulării acţiunii), fără însă să fie perfectate actele de radiere de pe numele societăţii şi de înmatriculare pe numele cumpărătorului persoană fizică, la data înstrăinării autovehiculului respectiv de către recurentul BP.
Rezoluţiunea unei convenţii poate fi cerută atunci când una dintre părţile contractante nu-şi îndeplineşte în mod culpabil obligaţiile asumate iar principala consecinţă a admiterii unei acţiunii în rezoluţiune este cea a desfiinţării retroactive a contractului şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia.
Reclamantul a invocat neîndeplinirea culpabilă de către pârât a obligaţiei asumate de acesta prin antecontract, respectiv de a perfecta actele pentru autoturismul respectiv, până la data menţionată în acesta (31.08.2008), însă din conţinutul înscrisului depus nu rezultă asumarea de către pârât a acestei obligaţii, mai ales că s-a şi dovedit faptul că acesta a încheiat antecontractul respectiv nu în calitate de proprietar al autoturismului ci de mandatar al soacrei sale TM, în numele căreia a şi încasat preţul convenit pentru autoturismul respectiv.
Cum nu s-a pretins nici un moment faptul că suma de bani reprezentând preţul încasat de pârât nu ar fi fost remisă de acesta adevăratului proprietar al autoturismului înstrăinat, cum obligaţia de perfectare a actelor legale de înstrăinare revenea tot acestui proprietar deoarece nu rezultă din antecontractul respectiv că această obligaţie ar fi fost asumată expres şi explicit de către recurentul pârât (care a acţionat numai ca mandatar al adevăratului proprietar pentru încasarea preţului şi nu în nume propriu) rezultă că acţiunea în rezoluţiune având drept consecinţă desfiinţarea antecontractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară (aceasta presupunând atât restituirea autoturismului dar şi a preţului plătit pentru acesta) se putea formula de reclamant numai împotriva proprietarului autoturismului, proprietar care în nici un caz nu era pârâtul BP ce a fost chemat în judecată.
Cum excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului este întemeiată pentru considerentele arătate mai sus, tribunalul urmează să admită această excepţie de ordine publică invocată de pârât prin motivul suplimentar de recurs formulat, să admită recursul declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. XX/2011 pronunţată de Judecătoria O iar pe cale de consecinţă să respingă acţiunea formulată de reclamantul BI împotriva pârâtului BP ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ca urmare a analizării acestui motiv de recurs cercetarea celorlalte motive de recurs nu se mai impune a fi făcută deoarece admiterea excepţiei respective face de prisos analizarea celeilalte excepţii şi a motivelor de fond invocate.
2
