3. ADMINSTRATIV ŞI FISCAL. PERSONALDIN CADRUL PENITENCIARULUI. PERSOANEÎNDREPTĂŢITE LA ACORDAREA SPORULUI T.B.C.PREVĂZUT DE ART.8 lit.a) din H.G. NR. 28/1993MODIFICATĂ ŞI COMPLETATĂ PRIN H.G. NR. 561/2000ŞI O.M.J. NR. 945/C/2003. SISTARE PLATĂ PENTRUINEXISTENŢA FONDURILOR ÎN BUGETULINSTITUŢIEI. ACORDARE RETROACTIVĂ.Art. 8 lit.a din H.G.nr.281/1993 modificat prin H.G. nr.561/2000, art.4,din O.M.J. nr. 945/C/2003, pct. 15 şi anexanr.1.1 lit.c) pct. 2 din Regulamentul de aplicare aH.G.nr.28171993, aprobat prin O.M.J. nr. 945/C/2003
Prin HG nr.28/1993 modificată şi completată prinH.G. nr.561/2000 şi Ordinul Ministerului Justiţieinr.945/C/2003 – ce cuprinde Regulamentele de acordare a sporurilorprevăzute de art.8 lit.a), b şi c) -, se prevede acordarea sporului TBCpersonalului din aceste instituţii, care îşi desfăşoară activitatea încondiţii deosebit de periculoase, în condiţii periculoase sau vătămătoare,stabilite prin Buletinele de determinare prin expertizare a locurilor demuncă emise de D.S.P. Argeş, Medicina Muncii şi Buletinului demăsurări a câmpului radioelectric.
Acordarea sporului de 50% pretins de reclamant în conformitatecu dispoziţiile pct. 15 şi anexei nr. 1.1. lit. C, pct. 2 din Ordinul nr.945/C al Ministerului Justiţiei, nu este condiţionată de necesitateadeterminării timpului efectiv prestat pe secţia de pneumoftiziologie. Încuprinsul normei de sub lit. C se enumeră şi se diferenţiază categoriile depersonal îndreptăţite la plata sporului de 50%, reclamantul fiindbeneficiar în temeiul punctului 2, care constituie o măsură de recompensăşi de protecţie a acelora supuşi în mod evident riscului de contagiune,dată fiind funcţionarea în acelaşi perimetru cu spitalul.
Sistarea plăţii sporului prin invocarea art.4 din O.M.J. nr.945/C/2003 pentru inexistenţa resurselor financiare încalcăprincipiile generale referitoare la protecţia şi securitatea muncii şinormelor de tehnică legislativă, lăsând loc arbitrariului şi posibilităţii deîncălcare a drepturilor salariale de către angajator.
(Decizia nr. 99/R/C pronunţată la 25.01.2008, cumajoritate, de Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., cu opinie separată)
În opinia separată, plata sporului este condiţionată de încadrareasumelor băneşti respective în limita resurselor financiare avute ladispoziţie”, condiţie prevăzută şi de art.69 din Legea 138/1999privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din instituţiilepublice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională,precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din acesteinstituţii,
Nu poate fi reţinută prin asimilare situaţia drepturilor băneştiacordate prin lege, dar care ulterior au fost suspendate din lipsafondurilor bugetare, întrucât în cazul de faţă aceste sporuri au fost de labun început acordate numai în limitele bugetare anuale.
Nu poate fi reţinută prin asimilare situaţia drepturilor băneştiacordate prin lege, dar care ulterior au fost suspendate din lipsafondurilor bugetare, întrucât în cazul de faţă aceste sporuri au fost de labun început acordate numai în limitele bugetare anuale.
Constată că prin acţiunea introdusă la data de 26.03.2007,înregistrată la Tribunalul Argeş sub nr. 997/109/2007, reclamantul S.M.a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, AdministraţiaNaţională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de MaximăSiguranţă Colibaşi şi solicitând să fieobligaţi să-i plătească drepturile băneşti reprezentând sporul de 50% dinsolda lunară, pentru perioada 01.09.2004 – 01.03. 2006, actualizat cu ratainflaţiei până la achitarea efectivă a sumelor datorate, reprezentândsporul pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebit de periculoase.
In motivare, reclamantul a arătat că până la data de 1.03.2006,când s-a pensionat, a îndeplinit funcţia de director adjunct, având gradulde inspector şef principal, la Penitenciarul Colibaşi care funcţionează înacelaşi perimetru cu Penitenciarul Spital Colibaşi, în cadrul căruia există osecţie de pneumoftiziologie.
Conform HG nr. 281/1993, personalul care îşi desfăşoarăactivitatea în condiţii deosebit de periculoase, printre care şi TBC,beneficiază de un spor de 50 – 100% din salariul de bază.
Potrivit anexei nr.1.1 lit.c) pct.2 la Regulamentul de acordarea sporului în cauză, beneficiază de acesta şi personalul din unităţile aflateîn acelaşi perimetru cu acestea, aşa cum este şi cazul de faţă.
S-a mai arătat de către reclamant că a beneficiat de sporul de50% începând cu data de 01.01.2004, dar în mod surprinzător prinadresa nr. 102024/30.08.2004 i s-a comunicat că se sistează temporarplata acestui spor. Astfel au fost încălcate disp. art. 75 şi 76 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă în sensul că aplicareaactului normativ în cauză se putea dispune numai printr-un alt actnormativ de acelaşi nivel sau de nivel superior.
Prin adresa nr. 215495/11.04.2006 actuala AdministraţieNaţională a Penitenciarelor a comunicat Penitenciarului Spital Colibaşi că începând cu data de 01.05.2006 se anulează prevederile ordinului D.G.Pnr. 102024 privind sistarea temporară a plăţii sporurilor acordate întemeiul Anexei nr.1.1 din Ordinul M.J nr. 945/C/2003 şi a aprobatreluarea plăţii acestor sporuri.
Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare(f.16-18), a invocat excepţialipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prematurităţii acţiunii, iar pefond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece neplatasporului a fost determinată de lipsa fondurilor.
Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinare(f.23-25), asolicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, invocând excepţialipsei calităţii procesuale pasive, arătând că este eronată opiniareclamantului referitoare la introducerea în cauză a acestui minister, cănu are atribuţii de angajare şi salarizare a reclamantului şi că nu poate fiobligat să asigure din fondurile sale cheltuielile Ministerului Justiţiei.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat cerere dechemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice şi a MinisteruluiJustiţiei pentru ca, în cazul admiterii acţiunii reclamantului, să fie obligaţisă asigure fondurile necesare plăţii acestor drepturi(f.27)
La data de 24.05.2207 Penitenciarul cu Regim de MaximăSiguranţă Colibaşi a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională,solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiate(f.110-115)
S-a invocat excepţia necompetenţei materiale precum şiexcepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
S-a mai arătat că în cazul în care instanţa ar găsi întemeiatesolicitările reclamantului, solicită obligarea acestuia la restituirea sumelorachitate de către Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă cu titlu dedrepturi salariale şi reprezentând sporul de antenă, respectiv 10% dinsalariul de bază lunar pentru aceeaşi perioadă pentru care se solicităsporul TBC, respectiv 01.09.2004 – 01.02.2006, actualizate cu ratainflaţiei până la achitarea efectivă a acestora, având în vedere faptul căaceste sporuri se exclud.
S-a susţinut şi că Regulamentul de acordare a sporului în cauzăprevede că beneficiază de un spor de 50% din solda lunară sau salariulde bază personalul din penitenciare şi centre de reducere precum şipersonalul SIPA din aceste unităţi, care desfăşoară activităţi cu deţinuţiidin camerele TBC şi HIV/SIDA”.
Reclamantul, prin răspunsul formulat la cerereareconvenţională a Penitenciarului Colibaşi(f.58-62), a fost de acord ca încazul admiterii acţiunii sale să se admită în aceleaşi condiţii şi cerereareconvenţională.
La dosarul cauzei au fost depuse acte.
După examinarea cauzei, Tribunalul Argeş – secţia civilă,complet specializat contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţacivilă nr. 465/CA/08 octombrie 2007, prin care a admis acţiuneareclamantului, a obligat pe pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM DEMAXIMĂ SIGURANŢĂ COLIBASI să plătească reclamantului sporulde 50% pentru condiţii deosebit de periculoase pentru perioada1.09.2004-1.03.2006, actualizat cu coeficientul de inflaţie de la data plăţii.De asemenea, i-a obligat pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şiADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR săasigure pârâtului PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂSIGURANŢĂ COLIBASI fondurile necesare plăţii acestui spor.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă cererea de chemare îngaranţie formulată de reclamant şi ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ APENITENCIARELOR, fiind obligat chematul în garanţieMINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR să vireze pârâţilorfondurile necesare achitării dreptului de mai sus.
A fost admisă şi cererea reconvenţională formulată de pârâtulPENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANŢĂCOLIBASI, obligându-l pe reclamantul-pârât să restituie pârâtului-reclamant PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂSIGURANŢĂ COLIBASI sporul de antenă de 10% încasat pe aceeaşiperioadă.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa areţinut că excepţiile invocate nu trebuie reluate în considerente, deoareces-a pronunţat asupra lor anterior dezbaterii în fond.
Pe fondul cauzei, a apreciat că reclamantul a îndeplinit funcţiade director adjunct la Penitenciarul cu Regim de Maximă SiguranţăColibaşi, având gradul de inspector şef principal, până la data de1.03.2006, când s-a pensionat, în acelaşi perimetru funcţionând şiPenitenciarul Spital Colibaşi în cadrul căruia există o secţie depneumoftiziologie.
Conform art.8 lit.a din HG nr. 281/1993 modificat prin HGnr.561/2000 şi Regulamentului de aplicare a HG nr. 281/1993,reclamantul a beneficiat de un spor de 50% din salariul de bază lunarîncepând cu data de 01.01.2004 potrivit procesului verbal încheiat decomisia constituită la nivelul unităţii (fila 73-83).
Stabilirea dreptului s-a făcut în baza buletinelor dedeterminare emise de organele de specialitate în domeniul mediciniimuncii(f.64-65) şi cu respectarea procedurii prevăzută de OrdinulM.J.nr.945/C/2003.
Prin adresa nr. 102024/30.08.2004(f.13) Direcţia Generală aPenitenciarelor a comunicat că începând cu data de 01.09.2004 sesistează temporar plata sporurilor acordate în temeiul Anexei nr.1.1 dinordinul Ministerului Justiţiei nr. 945/C/2003 pe motivul resurselorfinanciare.
Ţinând cont că sporul în cauză a fost acordat în urma unordeterminări de specialitate privind riscurile la care sunt supuşi cei careîşi desfăşoară activitatea în astfel de condiţii nu se poate justifica sistareaacordării acestui spor mai ales că pentru aceasta se procedează într-unmod care eludează normele de tehnică legislativă ( art. 64 din Legeanr.24/2000).
Mai mult se aduce atingere însuşi normelor constituţionaleprivind protecţia socială şi prestarea muncii în condiţii deosebite sauspeciale – precum şi dispoziţiilor Codului muncii ( art. 39 alin.l lit.f)referitoare la dreptul de securitate şi sănătate în muncă.
Faptul că s-a produs o greşeală este atestat de faptul căactuala Administraţie Naţională a Penitenciarelor a revenit la măsura dispusă, aşa cum rezultă din adresa nr. 215495/11.04.2006(f.14).
S-a mai constatat că în perioada 01.09.2004 – 01.03.2006,aceeaşi pentru care se solicită sporul de 50% în discuţie, reclamantul aprimit sporul de antenă de 10% din salariul de bază lunar, care practic seexclude cu primul spor arătat.
Or, potrivit pct.15 alin.2 din Regulamentul aprobat prinOrdinul nr.945/C/2003, în situaţiile în care la un loc de muncă seconstată prezenţa simultană a doi sau mai mulţi factori care, prin acţiunealor, conferă dreptul la sporuri, se acordă un singur spor, şi anume cel maimare”.
Ca atare, ambele cereri au fost apreciate ca întemeiate,făcându-se trimitere şi la o lată decizie, pentru un caz similar, pronunţatăde Curtea de Apel Piteşti.
Împotriva sentinţei, în termen legal au formulat cereri derecurs pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin DGFP Argeş,Ministerul Justiţiei, Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională aPenitenciarelor, Penitenciarul Colibaşi, întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9şi art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Economiei şiFinanţelor a susţinut că nu există nici o obligaţie de garanţie a sa, iarsimplul fapt că ordonatorul principal de credite – în speţă MinisterulJustiţiei – nu ar fi acordat reclamantului drepturile salariale cuvenite, nuconferă Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor – Ministerul Justiţieinici un fel de garanţie legală pentru eventualele sume de bani ce ar trebuisă la plătească într-un raport juridic născut din contractul individual demuncă. Este lipsită de interes şi cererea de chemare în garanţie faţă dereclamant.
Ministerul Justiţiei a criticat sentinţa prin aceea că raporturilede muncă ale reclamantului se derulează cu Penitenciarul cu Regim deMaximă Securitate Colibaşi, care este ordonator terţiar de credite, plataurmând să se facă de acesta. Calitatea ministerului de ordonatorprincipal de credite nu justifică obligarea sa la asigurarea fondurilornecesare şi, deci, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece doarrepartizează creditele bugetare aprobate pentru Administraţia Naţională aPenitenciarelor, iar aceasta, la rândul său, repartizează creditele cătreordonatorii terţiari, conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002. Pefond, s-a susţinut că acţiunea este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 4din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 945/C/2003, plata sporului se face înlimita resurselor financiare aprobate.
Prin recursul său, Administraţia Naţională a Penitenciarelor acriticat sentinţa prin aceea că acţiunea trebuia respinsă, deoarece lipseşteprocedura prealabilă cerută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond,erau aplicabile prevederile art. 4 din O.M.J. nr. 945/C/2003, carestabileşte că plata sporului se acordă în limita fondurilor disponibile,aprobate.
Şi Penitenciarul Colibaşi a adus critici sentinţei, motivate pefaptul că de acest spor beneficiază doar personalul care îşi desfăşoarăactivitatea integral sau fracţionat pe secţia de pneumoftiziologie,proporţional cu timpul efectiv lucrat, potrivit dispoziţiei nr. 2497/2004emisă de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ca şi a aceleia cu nr.99449/2004 emisă de Direcţia Financiară din cadrul Direcţiei Generale aPenitenciarelor. Asupra acestor apărări, instanţa nu s-a pronunţat.
Mai mult, înscrisurile prezentate nu fac dovada număruluiefectiv de ore lucrate, iar, potrivit art. 4 din O.M.J. nr. 945/C/2003, platasporului se face în limita fondurilor disponibile, aprobate conform legii.Nu trebuia inclus în categoria drepturilor salariale reglementate de art.156 Codul muncii, pentru că salarizarea personalului din unităţilebugetare se face, conform HG 281/1993, OG nr. 64/2006 şi a Legii nr.293/2004, în raport de specificul muncii, definind salariul de bază. Platasporului a fost sistată o perioadă, tocmai pentru insuficienţa fondurilor,motiv pentru care acţiunea trebuia respinsă.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, ce seîncadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, cât şi sub toateaspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, curtea constatăurmătoarele:
Prin HG nr.28/1993 modificată şi completată prin HGnr.561/2000 şi Ordinul Ministerului Justiţiei nr.945/C/2003 – cecuprinde Regulamentele de acordare a sporurilor prevăzute de art.8 lit.a),b şi c) -, se prevede acordarea sporului TBC personalului din acesteinstituţii, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase,în condiţii periculoase sau vătămătoare, stabilite prin Buletinele dedeterminare prin expertizare a locurilor de muncă emise de D.S.P. Argeş,Medicina Muncii şi Buletinului de măsurări a câmpului radioelectric.
Acest drept a fost acordat până în 30.08.2004, când prinadresa nr.102024/30.08.2004, Ministerul Justiţiei – Direcţia Generală aPenitenciarelor a făcut cunoscut Penitenciarului Colibaşi că, urmare aOG nr.29/2004, începând cu luna septembrie 2004, plata sporurilor dinAnexa 1.1. a Ordinului Ministerului Justiţiei nr.945/2003 a fost sistată,acordarea lor fiind condiţionată de existenţa resurselor financiare.
De aici, rezultă că acordarea sporului TBC nu a fostînlăturată, ca măsură definitivă, ci, numai, temporar sistată, ca urmare ainsuficienţei resurselor financiare necesare acoperirii plăţii şi a acestuispor, determinate de creşterea valorii de referinţă sectorială pentrupersonalul militar din Direcţia Generală a Penitenciarelor şi a unităţilorsubordonate ( f. 13).
Măsura înlăturării definitive s-a făcut prin O.M.J.nr.399/C/2007, după ce nu a mai fost prevăzut, începând cu 1.01.2007,nici Spitalului” Penitenciarului Colibaşi.
Însă, prin Decizia nr. 387 comunicată PenitenciaruluiSpitalul” Colibaşi, cu nr.114223/18.04.2006, se precizează că începândcu 1.05.2006, se anulează prevederile Ord. D.G.P. nr.102024/2004privind sistarea temporară a plăţii sporurilor acordate în temeiul Anexeinr.1.1. a Ordinului Ministerului Justiţiei nr.945/C/2003 urmând, ca pebaza determinărilor prin expertizare a locurilor de muncă, să se acordepersoanelor îndreptăţite (f.14).
De aici se desprinde concluzia că au fost găsite resursefinanciare pentru plata acestui spor, însă, numai pentru SpitalulPenitenciarului Colibaşi, nu şi personalul încadrat la PenitenciarulColibaşi, aspect de natură a scoate în evidenţă, conform susţineriireclamantului, tratamentul discriminatoriu între persoane ce lucrează înaceleaşi condiţii cu risc de contaminare a bolii respective, dar şi a altora.
De altfel, pârâţii nu pretins că reclamantul nu a beneficiat deacest spor or că s-au schimbat condiţiile de muncă, ci doar că sporul afost sistat datorită insuficienţei resurselor financiare, împrejurare ce nueste de natură a susţine apărarea lor, faţă de situaţia personalului la care s-a făcut referire anterior. Singurul pârât care a susţinut că reclamantul, încalitatea sa de director adjunct al Penitenciarului Colibaşi, nu prezentarisc de contagiune pentru că nu lucra pe secţia de pneumoftizilogie şi căastfel nu beneficiază de sporul de 50% pentru condiţii deosebit depericuloase, a fost Penitenciarul Colibaşi. Apărările sale nu pot fi reţinute,întrucât sporul de 50% pretins de reclamant se întemeiază pe dispoziţiilepct. 15 şi anexei nr. 1.1. lit. C, pct. 2 din Ordinul nr. 945/C alMinisterului Justiţiei, ci nu pe prevederile punctului 10 şi ale anexei nr.1.1. lit. A şi B. Doar în ipoteza acestora din urmă, prevăzute la un nivelsuperior, de 100%, respectiv 75%, a fost reglementată necesitateadeterminării timpului efectiv prestat în aceste condiţii, nu şi pentrusituaţia personalului din unităţile aflate în acelaşi perimetru cu spitalelepenitenciar cu secţii de pneumoftiziologie, avut în vedere de anexa nr.1.1, lit.C, pct. 2. În cuprinsul normei de sub lit. C se enumeră şi sediferenţiază categoriile de personal îndreptăţite la plata sporului de 50%,reclamantul fiind beneficiar în temeiul punctului 2, care constituie omăsură de recompensă şi de protecţie a acelora supuşi în mod evidentriscului de contagiune, dată fiind funcţionarea în acelaşi perimetru cuspitalul. Trebuie remarcat faptul că reclamantului i s-a recunoscut acestdrept, de care a beneficiat în perioada 01.01.2004 – 01.19.2004, cândplata sporului a fost sistată pentru insuficienţa fondurilor. Îndreptăţireareclamantului la plata sporului de 50% rezidă şi din Protocolul decolaborare dintre Spitalul Penitenciar Colibaşi şi Penitenciarul Colibaşi(f. 51 – 56), care atestă funcţionarea în acelaşi perimetru, cum cere ordinulMinisterului Justiţiei. Dacă s-ar da interpretarea cerută de acest pârât,norma ar fi lipsită de eficienţă juridică şi ar depăşi raţiunile care aucondus la adoptarea acestei prevederi. Toate acele înscrisuri la care seface referire în recurs au în considerare alte categorii de personal decâtacela din care face parte reclamantul, supus reglementării punctului 2 lit.C al precitatului ordin. Plata se face în condiţiile pct. 15 din ordin,proporţional cu timpul în care a lucrat, fără a se depăşi 170 de ore lunar,în program normal de lucru. Ca atare, este evidentă distincţia întrecategoriile de personal supus riscului de contagiune şi între sintagmele
timp efectiv prestat” – timp cât a lucrat”.
Cu înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a făcut dovadaîncadrării în dispoziţiile sus -menţionate; drept consecinţă, criticile cevizează acest aspect sunt nefondate, reclamantul urmând să primeascăsporul solicitat, bineînţeles prin raportare la specificul muncii şiproporţional cu timpul cât a lucrat în funcţia deţinută, în acelaşiperimetru cu spitalul penitenciar, fără a se depăşi timpul indicat în pct. 15din Ordinul nr. 945/C/2003 al Ministerului Justiţiei.
Nu pot fi primite nici motivele ce privesc justificarea sistăriiplăţii sporului în conformitate cu prevederile art. 4 din OMJ nr.945/C/2003, în limita resurselor financiare avute la dispoziţie.
Sub acest aspect, instanţa a motivat corect că o asemeneaabordare încalcă principiile generale referitoare la protecţia şi securitateamuncii şi normelor de tehnică legislativă, lăsând loc arbitrariului şiposibilităţii de încălcare a drepturilor salariale ala angajaţilor de cătreangajator.
Referitor la criticile Ministerului Justiţie, în principal legate delipsa calităţii sale procesuale pasive, în mod corect, instanţa de fond aprocedat la respingerea acestora şi obligarea dimpreună cu AdministraţiaNaţională a Penitenciarelor de a asigura fondurile necesare plăţii acestuispor, în calitatea acestora de ordonatori – principal şi secundar-decredite, întrucât potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 are obligaţia sărepartizeze integral cheltuielile de personal către instituţiile ierarhicinferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari decredite.
Faptul că o asemenea plată nu a fost prevăzută în bugetul său,nu constituie un impediment în alocarea fondurilor necesare plăţii, peperioada câr dreptul a fost suspendat, nu înlăturat.
Nici critica Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cevizează neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi primită, deoarecelegea specială nu reglementează o asemenea procedură pentru situaţiadată, privind plata unor drepturi băneşti, ci doar trimite la norme ce ţinde competenţa instanţelor de contencios administrativ, determinată înbaza Legii nr. 554/2004.
Însă, referitor la cererea de chemare în judecată şi de chemareîn garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor se apreciază că soluţiala care s-a oprit instanţa este nelegală şi netemeinică pentruconsiderentele care justifică admiterea recursului formulat de acestminister, prin DGFP Argeş.
Astfel, potrivit art..3 alin.2 din HG nr.208/2005, MinisterulFinanţelor Publice (actuala recurentă) elaborează proiectul bugetului destat al legii bugetului de stat şi raportul asupra proiectului bugetului destat precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat”.
Deci această instituţie nu are printre atribuţii obligaţia plăţii,în solidar cu ceilalţi pârâţi, a sumelor pretinse prin acţiune, deoarece nuare calitatea de debitor faţă de reclamanţi, care nu sunt angajaţii săi,raporturile juridice existând între aceştia şi ceilalţi pârâţi.
În aceste condiţii apare ca nejustificată obligarea M.E.F. laplata sporului solicitat şi nici la virarea fondurilor necesare achităriidreptului de mai sus. Între minister şi pârâţi nu există obligaţii degaranţie, în speţă fiind aplicabile şi prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr.500/2002, care stipulează că creditele bugetare aprobate pentru unordonator principal de credite nu pot fi virate şi utilizate pentrufinanţarea altui ordonator principal de credite.
Drept consecinţă, se impune admiterea recursului său,introdus prin DGFP Vâlcea, sentinţa urmând a fi modificată în parte, întemeiul art. 312 alin. 2 şi 3 Cod proc. civilă, în sensul că va fi admisăexcepţia lipsei calităţii procesuale pasive, acţiunea cât şi cererea dechemare în garanţie fiind respinse faţă de acesta. Celelalte recursuri vor firespinse, în baza art. 312 alin.1 Cod proc. civilă, pentru considerenteleredate anterior.OPINIE SEPARATĂ:
Apreciez că recursurile promovate în cauză trebuiau admise cafiind întemeiate, pentru considerentele de mai jos:
În mod eronat instanţa de fond a procedat la includerea încategoria drepturilor salariale prevăzute de art.156 Codul muncii asporurilor generale şi a celor prevăzute în Anexa 1.1. din OrdinulM.J.945/C/2003 în litigiu, în special, în condiţiile în care H.G.281/1993cu modificările ulterioare, cu privire la salarizarea personalului dinunităţile bugetare, prevede faptul că aceasta se face ţinând seama despecificul fiecărui domeniu de activitate” (art.1), în art.2 prevăzându-sefaptul că salariul acestora este alcătuit din: salariul de bază, sporuri lasalariul de bază: pentru condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pentruvechime în muncă etc., premii şi alte drepturi (masă gratuită, transport,etc.).
Ordonanţa 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi alefuncţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţieipenitenciare defineşte la art.2 noţiunea de salariu de bază lunar,compus din: salariul pentru funcţia îndeplinită, salariul pentru gradulprofesional deţinut: gradaţii, sporul pentru misiune permanentă şi, dupăcaz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit”. Aceleaşi dispoziţii seregăsesc şi în Legea 293/2004 privind statutul dinAdministraţia Naţională a Penitenciarelor, care prevede în art.34 faptul căFuncţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are dreptulla: a) salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri,precum şi premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite,gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiunepermanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit”.
Din cuprinsul acestor reglementări legale rezultă că legiuitorula înţeles să inclusă în noţiunea de salariu de bază”, obligatoriu la platăpentru angajatori, independent de alte reglementări, doar sporurile pentrumisiune permanentă, celelalte suplimente băneşti cu titlu de sporuri,prime, ajutoare, etc., inclusiv cele în litigiu făcând obiectul unorreglementări separate, obligatorii pentru angajatorul PenitenciarulColibaşi la care funcţionează reclamanţii.
Astfel, O.M.J. nr.945/C/2003, ce constituie temeiul juridic alacordării sporurilor de până la 30% din salariul de bază pentru activitateaîn condiţii periculoase (Anexa 1.2), respectiv sporuri de până la 75% dinsalariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase (Anexa 1.1),prevede expres că plata acestora este condiţionată de încadrarea sumelorbăneşti respective în limita resurselor financiare avute la dispoziţie”,condiţie prevăzută şi de art.69 din Legea 138/1999 privind salarizarea şialte drepturi ale personalului din instituţiile publice de apărare naţională,ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturisalariale personalului civil din aceste instituţii, în care se prevede:”Acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta lege se va faceîn limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilorcentrale prevăzute la art.1″.
Aşa fiind, începând cu luna septembrie 2004, urmaremodificării valorii de referinţă sectorială pentru personalul militar, ceconduce la mărirea salariilor de bază a acestora, fondurile alocate nu aumai permis şi plata sporurilor prevăzute de O.M.J.945/2003.
Reclamanţii nu au investit instanţa cu verificarea existenţeialocaţiilor bugetare necesare plăţii acestor sporuri, la dispoziţiaangajatorului Penitenciarul Colibaşi, recunoscând aşadar implicitinexistenţa lor şi nici nu au atacat în contencios administrativ dispoziţiileart.4 din O.M.J.945/2003 ce condiţionează plata lor de încadrarea înalocaţiile bugetare, situaţie în care soluţia instanţei de fond de admitere aacţiunii reclamanţilor şi obligarea Penitenciarului Colibaşi la platasumelor reprezentând aceste sporuri apare ca fiind nelegală, eacontravenind dispoziţiilor legale în vigoare privind modul de acordare aacestor drepturi băneşti.
Eronat a procedat instanţa de fond şi la obligarea pârâteiA.N.P. Bucureşti şi respectiv chematului în garanţie Ministerul Justiţiei laplata acestor drepturi, către reclamanţi, deşi aceştia nu se aflau înraporturi de serviciu cu aceste instituţii centrale, iar PenitenciarulColibaşi, la care îşi desfăşoară activitatea efectiv, dispune de personalitatejuridică proprie.
Împrejurarea că fondurile bugetare necesare plăţii sporurilorsalariale în litigiu, ar fi trebuit a fi aprobate de organele administrativeierarhic superioare, respectiv A.N.P. şi Ministerul Justiţiei, ţine deraporturile specifice în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile în litigiu,fără a conferi însă calitate procesuală pasivă acestora.
