DECIZIA CIVILĂ NR. 289/R/02 Mai 2012
Prin actiunea civilă înregistrată la Judecătoria O sub nr. XX/2012 reclamantul UM a chemat în judecată pe pârâta IA, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună reducerea pensiei de întreţinere pe care o datorează minorului UV, stabilită prin sentinţa civilă nrXXX a Judecătoriei O.
In motivarea actiunii reclamantul arată că, prin sentinţa civilă mai sus menţionată, a fost obligat să plătească câte 582 lei lunar de întreţinere în favoarea minorului V.
La stabilirea acestui cuantum instanţa a avut în vedere că reclamantul realiza un lunar de 2300 lei. Cu începere de la 1.07.2010, reclamantul primeşte salariu diminuat cu 25 %.
Mai arată că în urma procesului de partaj, pârâta refuză să-şi asume obligaţia de plată în cuantum de ? (350 lei lunar) a unui credit luat în timpul căsătoriei de la P Bank, ignorând hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă existentă, motiv pentru care trebuie să plătească reclamantul întregul credit (rată lunară de 700 lei). Dat fiind că s-a schimbat situaţia de fapt care a dus la stabilirea cuantumului pensiei, solicită ca acest cuantum să fie reapreciat.
In drept, reclamantul a invocat art. 531 NCC şi a depus la dosar adeverinţa nr. 70/17.01.2012 , eliberată de Liceul Teoretic O.
Pârâta IA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii .
In motivare arată că din adeverinţa ataşată de reclamant la cererea de chemare în judecată, rezultă că acesta are un venit de 19.492 lei.
Dacă instanţa ar admite cererea reclamantului, pensia de întreţinere ar fi de 487 lei lunar. Această diferenţă de 95 lei/lună nu justifică admiterea cererii formulate de reclamant pentru următoarele considerente :
Nevoile minorului au crescut pentru că de la data pronunţării sentinţei au trecut 4 ani şi în septembrie minorul împlineşte 7 ani şi merge la scoală. Minorul are nevoie de îmbrăcăminte, încălţăminte, hrană zilnică şi medicamente. Mai arată că este a 5 -a cerere a reclamantului prin care doreşte ca fiul său să nu aibă pensie care să-i asigure , măcar în parte, nevoile de creştere şi educare care sunt mult mai mari decât suma de 582 lei, pe care o plăteşte în prezent. Cererea de chemare în judecată a minorului faţă de care reclamantul are obligaţia de creştere şi educare, este imorală. Faptul că art. 529 alin. 2 din C. civil, prevede ca pentru un copil pensia de întreţinere să fie până la ? din venit, nu este suficientă pentru admiterea actiunii.
Măsura reducerii veniturilor reclamantului este una temporară şi nu este esenţială pentru admiterea cererii sale.
Potrivit art. 531 C. civil, dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea, instanţa de tutelă poate mări sau micşora pensia.
Instanţa nu este obligată, ci aceasta trebuie să facă o judecată de valoare şi să ajungă la concluzia că prin reducerea pensiei nu afectează, în primul rând , nevoile de creştere şi educare ale beneficiarului pensiei.
Ori, în cauză, minorul a crescut şi, pe cale de consecinţă, au crescut nevoile sale.
Faptul că pârâta are un salariu, nu este relevant pentru că părinţii sunt obligaţi să contribuie, în principiu, în mod egal la cheltuielile de creştere şi educare a minorului şi în raport de veniturile nete ale fiecăruia.
Reclamantul a procedat la poprirea salariului său şi lunar primeşte suma de 180 lei, din salariul net al pârâtei care este sub venitul minim pe economie.
Prin silită, reclamantul a ridicat din domiciliul comun bunuri care erau absolut necesare pentru asigurarea traiului zilnic al minorului.
In drept, pârâta a invocat art. 115 C.pr.civilă.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus adeverinţa nr. 70/17.01.2012, eliberată de Liceul Teoretic N care atestă că acesta este salariat al acestei unităţi scolare în funcţia de profesor , cu un venit net lunar de 1949 lei, şi copia sentinţei civile nr. XXX a Judecătoriei O.
La rândul său, pârâta a depus adeverinţa nr. 6/2533/29.02.2012, care atestă că este salariată a SC A, realizând un venit net total de 2469 lei pe ultimele 6 luni şi copii a 4 fluturaşi de lichidare din lunile august ,septembrie şi decembrie 2011 şi ianuarie 2012.
A fost luat interogatoriu reclamantului la solicitarea pârâtei .
Soluţionând cauza, Judecătoria O prin sentinţa civilă nr. XX a admis acţiunea formulată de reclamantul UM şi a redus pensia de întreţinere stabilită în sarcina reclamantului şi în favoarea minorului UV de la 587 lei lunar la 487 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 03.02.2012.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt: prin sentinţa civilă nr. XX a fost admisă acţiunea reclamantului UM împotriva pârâtei din prezenta cauză, desfăcându-se căsătoria încheiată între părţi la 16.11.2002. Prin aceeaşi sentinţă civilă, a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei pârâte, minorul UV, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreţinere de 582 lei lunar cu începere de la data introducerii acţiunii, respectiv 28.08.2008 şi până la majoratul copilului.
La stabilirea cuantumului pensiei, s-au avut în vedere veniturile pe care reclamantul le realiza la data de 29.09.2008, în cuantum de 2300 lei lunar.
Potrivit adeverinţei de salariu, eliberate de Liceul Teoretic N, unitate şcolară în care reclamantul îndeplineşte funcţia de profesor, acesta realizează un venit mediu net de 1949 lei.
Conform art. 402 din NCC instanţa de tutelă stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, prin acţiunea de divorţ. In alin. 2 al aceluiaşi articol, se face trimitere la titlul V privind obligaţia de întreţinere.
In art. 529 din titlul V, se arată că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. De asemenea, întreţinerea datorată de părinte, se stabileşte până la ? din venitul său lunar net, pentru un copil.
In speţă, sunt aplicabile dispoz. art. 529 alin. 2 teza I, reclamantul datorând pensie pentru un singur copil, respectiv pentru UV.
In această situaţie, cuantumul pensiei, a fost stabilit la ? din venitul mediu lunar, respectiv din suma de 1949 lei, cum rezultă din adeverinţa depusă la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta IA, recurs nemotivat şi nesusţinut nici în faţa instanţei.
Examinând însă hotărârea atacată în raport cu apărările invocate de aceasta la fond, tribunalul reţine că asupra cuantumului întreţinerii nu se poate interveni numai în raport de nevoile minorului, art. 529 stabilind o cotă obligatorie până la care pot fi afectate veniturile celui obligat, respectiv ? din acestea pentru un copil, cum este situaţia de faţă.
Având în vedere că recurenta pârâtă nu a solicitat stabilirea pensiei în cotă procentuală şi nici instanţa nu a dispus în acest sens, ceea ce ar fi preîntâmpinat acţionarea în judecată la schimbarea veniturilor celui obligat iar din actele de la dosar rezultând că veniturile reclamantului sunt mai mici decât cele avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile 2011/2008, adică de 1949 lei faţă de 2300 lei.
În mod corect instanţa de fond a calculat contribuţia în raport cu noile date.
Chiar dacă reducerea veniturilor intimatului este temporară, fapt nedovedit atâta timp cât aprecierea a fost făcută în raport cu o perioadă relevantă, ea impune o reapreciere a contribuţiei în conformitate cu dispoziţiile art. 531 cod civil, astfel că sentinţa atacată este legală şi temeinică şi deci recursul va fi respins.
Recursul este scutit de taxa de timbru.
1
