Regimul vamal de admitere temporara. Dobânzi compensatorii.
– art.519 din Regulamentul CEE nr.2454/1993 al Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispozitii de aplicare a reglementarii (CEE) nr.2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar
– pct.3.4. din Anexa 1 la O.M.F.P. nr.84/2007
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.674/16.02.2012)
Prin sentinta civila nr.2920/14.09.2011 a Tribunalului Bucuresti, a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamanta S.C. R. LEASING I. S.A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR – DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE ILFOV, actiune prin care reclamanta solicitase anularea deciziei nr.337/30.09.2010 privind obligatiile suplimentare stabilite prin controlul vamal în sarcina sa prin procesul verbal de control nr.13705/28.09.2010; anularea dobânzilor compensatorii in cuantum de 1345 lei aferente procedurii de import pentru auto Mitsubishi L 200 cu seria sasiu MM8JNKB407D046319 si sa se dispuna restituirea sumelor achitate reprezentând dobânzi compensatorii.
Prin aceeasi sentinta a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Pentru a dispune astfel, cu privire la exceptia inadmisibilitatii, tribunalul a retinut ca reclamanta a fost în imposibilitate de contestare a deciziei pronuntate asupra contestatiei nr.19/26.01.2011, dat fiind faptul ca aceasta a fost emisa la 6 luni de la înregistrarea cererii de chemare în judecata Având în vedere ca pârâta nu a respectat obligatia legala de solutionare a contestatiei în termenul de 30 de zile prevazut de Legea nr. 554/2004 sau într-un termen rezonabil, nu i se poate imputa reclamantei faptul ca nu a contestat un act administrativ inexistent. În plus, reclamanta a respectat procedura instituita de art.205 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 si art.8 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca, la data de 27.09.2010, reclamanta a închis operatiunea suspensiva I 59364/23.11.2006 prin punerea în libera circulatie a 1 bucata auto Mitsubishi L 200 cu seria sasiu MM8JNKB407D046319, cu DVI 796 si ca aceasta a contractat o datorie vamala pentru marfurile de import sub regim de admitere temporara de 5.069 lei, pentru care datoreaza dobânzi compensatorii, conform art.519 al.1-3 din Regulamentului CEE nr.2545/1993.
În drept, instanta a retinut ca potrivit art.27 al.2 din Ordonanta de Guvern nr.51/1997 ,,bunurile introduse in tara de societatile de leasing (…) se încadreaza in regimul vamal de import cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import”.
Prin Ordinul vicepresedintelui ANAF nr.7982/2006, s-a publicat în MO la data de 17.08.2006, dat în vederea armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara, se mentioneaza ca ,,bunurile mobile care sunt introduse în tara de catre utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, in baza unor contracte de leasing încheiate cu societatile de leasing, persoane juridice straine, precum si bunurile care sunt introduse in tara de catre societatile de leasing, persoane juridice romane, in baza unor contacte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice romane ori straine, vor fi declarate la autoritatea vamala prin depunerea declaratiei de admitere temporara, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor reprezentând datoria vamala.”
Conform deciziei nr.216/12.08.2010, declaratia vamala a avut un regim de admitere temporara.
Art.519 din Regulamentul CEE 2545/1993 stabileste ca ,,atunci când se contracteaza o datorie vamala pentru produse compensatoare sau marfuri de import sub regim de perfectionare activa sau de admitere temporara, dobânda compensatoare se calculeaza pe baza valorii drepturilor de import pentru intervalul de timp respectiv”.
Prin urmare, tribunalul a retinut ca Ordinul nr.7982/2006, emis de vicepresedintele ANAF nu a facut decât sa detalieze prevederile art.27 alin.1 si 2 din Ordonanta de Guvern nr.51/1997 în ceea ce priveste bunurile introduse în tara de catre societatile de leasing, persoane juridice române, în baza unui contract de leasing, in sensul ca acestea intra sub incidenta regimului de admitere temporara si nu a regimului vamal de import.
Si în situatia de plasare a bunului în regim de import si nu de admitere temporara, dispozitiile art.519 alin.1-3 din Regulamentul CEE nr.2545/1993 au în vedere, de asemenea, plata unei dobânzi compensatorii, ce se calculeaza pe baza drepturilor de import pentru intervalul de timp respectiv.
În ceea ce priveste legalitatea aplicarii acestor dobânzi compensatorii, tribunalul a mai retinut ca acestea sunt datorate în toate cele trei variante expuse de prevederile art.519 din Regulamentul CEE nr.2545/1993, întrucât, conform pct.2.5 din Ordinul MFP nr.84/2007, ,,se datoreaza dobânzi compensatorii conform art.519 din Regulamentul Vamal Comunitar, începând cu data aderarii”, astfel ca de la data de 1 ianuarie 2007, când România a devenit membra a U.E, prevederile art.519 din Regulamentul Vamal Comunitar se aplica. în cauza, finalizarea operatiunii de leasing realizându-se dupa data aderarii României, prin declaratia vamala de punere în libera circulatie nr.4796/27.09.2010.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S.C. R. L. I. S.A., solicitând modificarea ei în sensul admiterii actiunii sale, astfel cum a fost formulata.
În motivarea recursului sau, reclamanta a aratat ca instanta de fond a aplicat gresit textele de lege invocate în argumentare, facând confuzie între operatiunile de leasing care fac obiectul art.27 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.51/1997 si cele care fac obiectul art.27 alin.2 din Ordonanta de Guvern nr.51/1997, cum este cazul de fata.
Instanta a considerat în mod gresit ca sunt incidente dispozitiile art.519 din Regulamentul (CEE) nr.2554/1993 al Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispozitii de aplicare a Regulamentului CEE nr.2913/1992 al Consiliului, de stabilire a Codului Vamal Comunitar, întrucât acestea se refera strict la situatia marfurilor contractate în regim de perfectionare activa sau admitere temporara.
În speta, arata recurenta, în raport de data completarii declaratiei vamale, respectiv 23 noiembrie 2006, erau aplicabile prevederile art.27 din Ordonanta de Guvern nr.51/1997 în forma în vigoare în anul 2006, potrivit carora bunurile mobile care sunt introduse în tara de societatile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se încadreaza în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata tuturor drepturilor de import.
Astfel, în acest caz, creanta vamala ia nastere la momentul introducerii bunului în tara, doar plata în sine fiind amânata pâna la încheierea derularii contractului de leasing.
Examinând cauza sub toate aspectele ale potrivit dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, si cu precadere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
1. Art.519 din Regulamentul CEE nr.2454/1993 al Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispozitii de aplicare a reglementarii (CEE) nr.2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar statueaza urmatoarele:
“(1) Atunci când se contracteaza o datorie vamala pentru […] marfuri de import sub regim de […] admitere temporara, dobânda compensatoare se calculeaza pe baza valorii drepturilor de import pentru intervalul de timp respectiv.
(2) Se aplica ratele trimestriale ale dobânzii de pe piata financiara publicate în anexa statistica a buletinului lunar al Bancii Centrale Europene. Rata valabila este cea care se aplica cu doua luni înainte de luna în care se contracteaza datoria vamala si pentru statul membru unde a avut loc sau ar fi trebuit sa aiba loc conform autorizatiei prima operatiune sau utilizare.
(3) Dobânda se aplica lunar, începând din prima zi a lunii dupa luna în care marfurile de import pentru care se contracteaza o datorie vamala au fost plasate prima data sub regimul vamal. Intervalul se încheie în ultima zi a lunii în care este contractata datoria vamala. […]”.
Textul mai sus redat trebuie citit în considerarea prevederilor paragrafului 16 din Titlul 4 – Uniunea vamala – Regimuri vamale din Anexa 5 la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr.157/2005, partea I, potrivit carora “Procedurile care reglementeaza admiterea temporara stabilite în articolele 84 – 90 si 137 – 144 din Regulamentul (CEE) nr.2913/92 si în articolele 496 – 523 si 553 – 584 din Regulamentul (CEE) nr.2454/93 se aplica noilor state membre cu respectarea urmatoarelor dispozitii speciale:
– în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determina pe baza naturii marfurilor de import, a încadrarii lor tarifare, a cantitatii, a valorii în vama si a originii marfurilor de import la data plasarii lor sub acest regim vamal, iar declaratia de plasare a marfurilor sub acest regim vamal a fost acceptata înainte de data aderarii, aceste elemente rezulta din legislatia aplicabila în noul stat membru interesat înainte de data aderarii;
– în cazul în care încheierea da nastere unei datorii vamale, pentru a pastra echitatea între titularii autorizatiilor stabiliti în actualele state membre si cei stabiliti în noile state membre, se platesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în conditiile legislatiei comunitare de la data aderarii”.
2. Prin urmare, în determinarea aplicarii reglementarilor mai sus mentionate, esential este regimul sub care însasi reclamanta a plasat bunul în discutie, întrucât din interpretarea textelor reiese ca în cazul regimului vamal de admitere temporara care are ca obiect marfuri necomunitare început înainte de aderare si care se încheie dupa aderare, se datoreaza dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în conditiile legislatiei comunitare de la data aderarii.
3. Or, dupa cum reiese din materialul probator al dosarului, reclamanta a introdus autovehiculul în tara în regim de admitere temporara, sens în care a înregistrat declaratia vamala de import pentru import temporar (caseta 1 din declaratia vamala EU 5) nr.I 59374/23.11.2006, termenul de încheiere a operatiunii vamale fiind la data de 23.11.2010 (fila 23 dosar fond).
La data de 27.09.2010, ca urmare a achitarii de catre reclamanta a sumei de 10.445 lei reprezentând taxe vamale, TVA si comision vamal aferente importului sub regim de admitere temporara, operatiunea suspensiva a fost închisa prin punerea în libera circulatie a bunului ce a facut obiectul contractului de leasing, prin depunerea declaratiei vamale de punere în libera circulatie nr.796/27.09.2010 (fila 19 dosar fond).
4. Prin urmare, reclamanta a solicitat si a obtinut regimul vamal de admitere temporara pentru importul autovehiculului de origine necomunitara înainte de data aderarii, pe care l-a încheiat dupa data aderarii, prin punerea în libera circulatie a bunului.
Curtea retine ca, potrivit reglementarilor mai sus redate, în cazul regimului vamal de admitere temporara, ce are ca obiect marfuri necomunitare, început înainte de aderare si care se încheie dupa aderare, ipoteza în speta, se datoreaza dobânzi compensatorii, in baza art. 519 din Regulamentul (CEE) nr.2454/93.
În acelasi sens, Curtea retine, în raport de motivul de recurs vizând incidenta art.27 alin.2 din Ordonanta de Guvern nr.51/1997, ca declaratia vamala reprezinta, potrivit art.4 pct.21 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, “actul cu caracter public, prin care o persoana manifesta, în formele si modalitatile prevazute în reglementarile vamale, vointa de a plasa marfurile sub un anumit regim vamal”.
5. Curtea retine, de asemenea, ca nefondat, motivul de recurs întemeiat pe prevederile pct.3.4. din Anexa 1 la O.M.F.P. nr.84/2007, întrucât, potrivit dispozitiilor art.148 alin.2 din Constitutia României, revizuita, reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cum sunt cele invocate de recurenta.
Retinând toate considerentele de fapt si de drept care preced, curtea retine legalitatea si temeiniciei hotarârii tribunalului, astfel ca – în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila. – va respinge ca neîntemeiat prezentul recurs.
