Actiune având ca obiect plata ajutoarelor acordate necuvenit. Inadmisibilitate. Obligativitatea parcurgerii procedurii prevazuta de Ordonanta de Guvern nr.14/2010.
– art. 14 – 18 si 19 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1027/07.03.2012)
Asupra recursului de fata;
Din examinarea actelor si lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.305/13.04.2011, Tribunalul Teleorman a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata din oficiu si pe cale de consecinta a respins actiunea formulata de reclamanta Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean Teleorman în contradictoriu cu pârâtul N. D.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamanta Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Consiliul Judetean Alexandria a acordat pârâtului sprijin financiar în suma de 1015 lei pentru înfiintarea unei culturi de 2,03 ha grâu în baza Ordinului Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.687/2007, iar la data verificarii culturii s-a constatat ca pârâtul nu a facut dovada ca a înfiintat cultura de grâu pentru care s-a formulat cererea de sprijin si a fost obligat sa restituie suma încasata astfel necuvenit.
Instanta de fond a retinut ca potrivit art.13 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010 privind masuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producatorilor agricoli începând cu anul 2010 (Legea nr.74/2010) se considera ajutor necuvenit sumele acordate în temeiul acestei ordonante utilizate pentru alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate.
Aceste sume se recupereaza de la beneficiarii ajutoarelor de stat conform procedurii reglementate de Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Potrivit art.19 raportat la art.14 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010 constatarea ajutorului necuvenit constând în creante bugetare rezultate, între altele si din derularea Ordonanta de Guvern nr.123/2006 calculul si individualizarea acestuia se efectueaza de catre organele competente ale institutiei responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat, în speta Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Consiliul Judetean Teleorman.
Actul/documentul de constatare, stabilire si individualizare a obligatiilor de plata privind creantele bugetare rezultate din ajutorul necuvenit, în acest caz procesul – verbal de receptie si restituire, reprezinta titlul de creanta.
Acest titlu de creanta se comunica debitorului de catre institutia responsabila, în conformitate cu prevederile Ordonanta de Guvern nr.92/2003, constituind titlu executoriu.
În cazul în care debitorii beneficiari ai ajutorului de stat nu îsi îndeplinesc obligatia de plata la termenele prevazute, art.16 alin.2 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010 prevede ca, institutia responsabila pentru implementarea ajutorului de stat va transmite titlurile executorii organelor fiscale subordonate Agentiei Nationale de Administrare Fiscala în a caror raza teritoriala îsi au domiciliul debitorii, în vederea efectuarii procedurii executarii silite.
Instanta de fond a retinut ca, pentru recuperarea ajutoarelor de stat acordate nejustificat trebuie urmata procedura reglementata de Ordonanta de Guvern nr.92/2003 si nu calea actiunii în instanta de judecata si pentru aceste considerente a respins actiunea ca urmare a admiterii exceptiei inadmisibilitatii actiunii.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegala si netemeinica.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamanta a aratat ca actul normativ retinut de instanta de fond, Ordonanta de Guvern nr.14/2010 nu este aplicabil în speta întrucât nu poate fi aplicat retroactiv pentru ajutoarele acordate în toamna anului 2007, conform art.1 (legea se aplica numai pentru viitor).
Intimatul pârât a primit subventiile sub forma de bonuri valorice iar contravaloarea bonurilor valorice nu se poate compensa prin diminuarea subventiilor pentru anii urmatori: 2008 si 2009, pentru ca nu au existat prevederi legislative în 2008 si 2009 iar acestea au fost acordate anual fermierilor care au solicitat la cerere sprijinul financiar agricol.
Ca atare, nu poate fi aplicat art.13 sau art.14 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010, art.19 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010 mentioneaza si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006 pentru ca acest act normativ se aplica si în prezent. Ordonanta de Guvern nr.14/2010 se aplica situatiilor din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006 pentru viitor în cazul subventiilor ce s-au acordat din 2010 si nu retroactiv pentru subventii din 2007.
Procesul – verbal de receptie restituire a fost comunicat fermierului conform prevederilor legale în vigoare la data de 12.06.2008, iar acestui act nu i se aplica Ordonanta de Guvern nr.14/2010 act normativ ulterior, nefiind posibila o compensare a ajutorului necuvenit din anul 2007 cu cele viitoare din 2008 si 2009.
Sustine ca intimatul pârât a semnat cererea de acordare sprijin financiar si s-a obligat: sa participe la receptionarea lucrarilor, sa faca dovada utilizarii de seminte certificate si de calitate, sa asigure culturi înfiintate în toamna anului 2007 si în caz contrar sa restituie în totalitate sumele reprezentând sprijin financiar acordat sub forma de bonuri valorice. Intimatul nu a facut dovada îndeplinirii cerintelor art.5 alin.3 din Ordinul Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.687/2007, astfel ca potrivit art.5 alin.4 din Ordin trebuie sa restituie sumele primite ca sprijin financiar sub forma de bonuri valorice.
Cu privire la solicitarea de obligare a intimatului la plata si a dobânzii legale ceruta prin cererea de chemare în judecata, recurenta a invocat art.17 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006, care prevede dobânda de la data punerii în întârziere si pâna la data platii efective. Conform art.124 Cod procedura fiscala s-a indicat un procent de 1% pentru fiecare zi întârziere coroborat cu art.120 alin.7 din acelasi cod.
Recurenta sustine ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006 nu prevede procentul acestor accesorii mentionând doar aplicarea dobânzilor si penalitatilor prevazute de legislatia în vigoare (art.17 alin.2).
Examinând motivele de recurs în raport de sustinerile partilor si de prevederile legale incidente în cauza, în baza art.304 si art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Criticile recurentei reclamante în sensul ca hotarârea atacata a fost data cu aplicarea gresita a legii se constata ca sunt nefondate.
Art.19 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010 privind masurile financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producatorilor agricoli, începând cu anul 2010 dispune expres cu privire la creantele bugetare rezultate din derularea Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006 pentru aprobarea acordarii sprijinului financiar producatorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunatatirilor funciare si al organizarii si sistematizarii teritoriului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.125/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, în sensul ca li se aplica prevederile art.14 – 18 din prezenta ordonanta.
Suma de 1015 lei actualizata cu dobânda legala solicitata de recurenta reclamanta prin cererea de chemare în judecata cu titlu de plata nedatorata încasata de intimatul pârât reprezinta creanta bugetara rezultata din derularea Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006, conform acceptiunii data de art.19 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010.
Sustinerea recurentei în sensul ca Ordonanta de Guvern nr.14/2010 nu se aplica în speta se constata ca este contrara prevederilor exprese ale acestui act normativ. Aplicarea Ordonanta de Guvern nr.14/2010 în speta nu reprezinta o aplicare retroactiva a acestor norme întrucât este vorba despre o creanta actuala, pentru care recurenta nu a depus diligente de recuperare sub imperiul Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 123/2006.
La art. 14 – 18 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010 s-a prevazut procedura de recuperare a sumelor reprezentând ajutor necuvenit iar aceasta procedura se aplica si creantelor bugetare nascute sub imperiul Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006.
Sustinerea recurentei în sensul ca Ordonanta de Guvern nr.14/2010 se aplica subventiilor ce s-au acordat începând din anul 2010 se constata ca este neîntemeiata.
Art.19 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010 nu face o asemenea distinctie mentionând “creante bugetare rezultate din derularea Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006”.
Astfel ca, unde legea nu distinge nu poate distinge nici interpretul (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus) .
Se constata ca fiind nefondata si sustinerea recurentei în sensul ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006 se aplica si în prezent.
Prin Legea nr.281/2010 a fost abrogata expres Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006 prin art.I alin.1 lit.a), iar aceasta lege a intrat în vigoare la 02.01.2011.
Împrejurarea ca recurenta a început procedura de recuperare a ajutorului necuvenit acordat intimatului pârât sub forma bonurilor valorice, sub imperiul Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006, dar în decurs de doi ani nu a reusit sa recupereze aceste sume, nu conduce la concluzia ca recuperarea se realizeaza conform Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006.
Art.19 din Ordonanta de Guvern nr.14/2010 ofera solutia de recuperare a creantelor bugetare, iar aceasta solutie legislativa nu face trimitere la actul normativ abrogat Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006.
Instanta de fond prin sentinta recurata, a retinut corect situatia ca reclamanta trebuie sa urmeze procedura reglementata de Ordonanta de Guvern nr.92/2003 pentru recuperarea ajutoarelor de stat acordate necuvenit, conform prevederilor Ordonanta de Guvern nr.14/2010.
Fata de solicitarea autoritatii publice, formulata direct în instanta, de obligare a pârâtului la plata ajutoarelor acordate necuvenit în temeiul unor acte întocmite în baza Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.123/2006, fara ca reclamanta sa urmeze procedura prevazuta de Ordonanta de Guvern nr.14/2010, se constata ca instanta de fond în mod corect a apreciat ca actiunea astfel formulata este inadmisibila.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedura. civila constatând ca nu sunt motive de casare ori modificare analizate si din oficiu conform art.3041 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
1
