Legea nr. 31/1990, republicată, art. 117 alin. (7), art. 153/22
Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor şi exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenţionarea în convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularităţi ce au aptitudinea de a genera nulitatea hotărârii adoptate.
Informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării şi convocarea defectuoasă a asociaţilor/acţionarilor nu permite identificarea motivului determinant şi a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipseşte datorită absenţei scopului imediat ori atunci când ea este ilicită sau imorală, atrage sancţiunea nulităţii.
(Decizia civilă nr. 28 din 9 februarie 2010, Secţia comercială, dr. C.B.N.)
Prin sentinţa comercială nr. 65 din 20 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 2001/108/2009 Tribunalul Arad a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâtei S.C. C S.A. Arad, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta solicitând, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată şi anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor pârâtei intimate S.C. C S.A. Arad.
Prin decizia civilă nr. 28 din 9 februarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 2001/108/2009 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot hotărârea tribunalului, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată dispunând anularea Hotărârii nr. 1 din 10 aprilie 2009 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor pârâtei intimate S.C. C S.A. Arad.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că prin acţiunea introductivă instituţia reclamantă a solicitat anularea Hotărârii nr. 1 din 10 aprilie 2009 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor pârâtei S.C. C S.A. Arad întrucât, pe de o parte, actul de convocare nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, ci transmis prin poştă, iar pe de altă parte, pe motiv că au fost încălcate prevederile art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, referitoare la obligativitatea cuprinderii în convocator a textului integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv.
Dacă în ceea ce priveşte primul motiv de anulare tribunalul în mod judicios a reţinut că pârâtă a respectat cerinţele legale având în vedere că acţiunile sale sunt nominative, convocatorul neimpunându-se a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, alin. 4 al art. 117 permiţând şi convocarea numai prin scrisoare recomandată, datorită faptului că în cazul societăţilor care au emis doar acţiuni nominative toţi acţionarii sunt cunoscuţi şi pot fi identificaţi de către consiliul de administraţie, respectiv de directorat, ceea ce permite o comunicare directă între ei şi societate, în acest fel putându-se evita situaţiile în care acţionarii nu iau cunoştinţă de existenţa convocării pentru că nu au ştiut că s-a publicat convocarea în Monitorul Oficial şi/sau în ziarul local, Curtea apreciază că cea de-a doua critică era întemeiată şi în mod greşit ea nu a fost primită.
Astfel, prin unicul punct al ordinii de zi a adunării generale extraordinare, care a fost adoptat cu unanimitate de voturi de către acţionarii prezenţi, s-a hotărât ca operaţiunile de gajare, vânzare a unuia sau a mai multor active ale societăţii ori de divizare a societăţii să se efectueze, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, şi doar cu aprobarea unui reprezentant al acţionarului majoritar al S.C. C S.A. Arad, acest acţionar fiind S.C. E S.A. (cu 67,92% din capitalul social).
Prin condiţia impusă ca gajarea sau vânzarea activelor societăţii ori divizarea acesteia să se realizeze „doar cu aprobarea unui reprezentant al acţionarului majoritar” este fără putinţă de tăgadă că s-a modificat actul constituit al societăţii intimate, act care nu reglementează nimic în legătură cu aceste operaţiuni, astfel că, potrivit art. 24, el se completează în toate prevederile sale cu specificaţiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. Or, Legea societăţilor comerciale, la art. 15322 statuează următoarele: consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele şi în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, dată în condiţiile art. 115, cel din urmă text stipulând care sunt cerinţele de valabilitate ale adoptării hotărârilor adunării generale extraordinare.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la prima convocare prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societăţii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societăţii se ia cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi, în actul constitutiv putându-se stipula cerinţe de cvorum şi de majoritate mai mari.
Din cele expuse rezultă cu puterea evidenţei că prin adăugarea condiţiei obligatorii ca gajarea sau vânzarea de active ori divizarea societăţii să se poată realiza numai cu aprobarea unui reprezentant al acţionarului majoritar, deşi ipotetic, până la adoptarea hotărârii contestate, asemenea operaţiuni s-ar fi putut face şi fără acordul acestui acţionar, dacă, spre exemplu, el nu s-ar fi prezentat nici la prima şi nici la a doua convocare, hotărârea în cauză putând fi adoptată valid doar prin votul favorabil al majorităţii acţionarilor minoritari prezenţi sau reprezentaţi, respectiv cu votul unei majorităţi de cel puţin două treimi din drepturile de vot în cazul divizării, în realitate s-au modificat prevederile actului constitutiv al S.C. C S.A. Arad, împrejurare care atrage incidenţa alin. 7 al art. 117 din lege, potrivit căruia, când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor. Or, în convocatorul nr. 466/04.03.2009 consiliul de administraţie al intimatei nu a inserat textul integral al propunerii de modificare, ceea ce determină nulitatea hotărârii astfel adoptată, această critică invocată de reclamantă intrând sub incidenţa noţiunii de ordine publică societară. Este adevărat că actul de convocare la pct. 1 al A.G.E.A. prevede următoarele: „aprobarea, conform dispoziţiilor legale în vigoare, a gajării, vânzării unora sau mai multor active ale societăţii sau divizarea societăţii, aceste operaţiuni urmând a se efectua cu aprobarea unui reprezentant al acţionarului majoritar”, dar în cuprinsul hotărârii a cărei anulare se cere apare în plus particula „doar”, care introduce o condiţie absolut necesară pentru adoptarea valabilă a hotărârii de realizare a acestor operaţiuni juridice, ceea ce modifică substanţial textul din convocator. De altfel, prin chiar întâmpinarea formulată în cauză, intimata recunoaşte implicit că hotărârea din 10 aprilie 2009 a fost adoptată tocmai datorită caracterului permisiv al art. 15322 din Legea societăţilor comerciale.
Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor şi exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenţionarea în convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularităţi ce au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.
Obligaţia de informare a asociaţilor din partea societăţii cu privire la data şi ordinea de zi a adunării generale, precum şi modul şi durata minimă a timpului scurs între momentul convocării şi cel al ţinerii şedinţei au fost instituite de legiuitor în vederea protejării consimţământului asociaţilor şi acordării posibilităţii acestora de a-şi exercita votul în deplină cunoştinţă de cauză. Obligaţia de informare a fost statuată tocmai în scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care să se fundamenteze pe o cauză licită şi să permită identificarea obiectivului urmărit. Voinţa socială se formează în organul de deliberare care este adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor, ca organ colectiv alcătuit din totalitatea asociaţilor/acţionarilor societăţii. Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societăţii îl au în viaţa acesteia, Legea nr. 31/1990 a stabilit anumite formalităţi privitoare la procedura convocării, formarea corectă a voinţei sociale fiind indiscutabil legată de respectarea principiilor care guvernează procedura informării.
Informarea corespunzătoare a asociaţilor/acţionarilor asupra datei adunării şi asupra ordinii de zi propuse permite reperarea scopului convocării organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocări. Ca organ de deliberare, adunarea generală decide atât asupra problemelor obişnuite din viaţa societăţii, cât şi asupra problemelor ce vizează elemente fundamentale ale existenţei acesteia, decizia socială trebuind să respecte cerinţele valabilităţii cauzei din perspectiva prevederilor art. 948 pct. 4 din Codul civil. Or, informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării şi convocarea defectuoasă a asociaţilor/acţionarilor nu permite identificarea motivului determinant şi a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipseşte datorită absenţei scopului imediat, ori atunci când ea este ilicită sau imorală, atrage sancţiunea nulităţii.
Nerespectarea obligaţiei de informare este în măsură să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanţa acestui element cu legea şi ordinea publică societară. Formalităţile instituite pentru convocare şi care urmăresc asigurarea formării corecte a voinţei sociale, vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al asociaţilor/acţionarilor, ci şi ocrotirea intereselor terţilor care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcţionează organul deliberativ, şi care astfel sunt protejaţi de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune în pericol securitatea, siguranţa şi stabilitatea raporturilor juridice şi mediul de afaceri. De aceea Curtea apreciază că cererea instituţiei reclamante este întemeiată în condiţiile în care acesta nu a fost convocată în mod legal de societatea pârâtă la şedinţa Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 10 aprilie 2009.
