Cerere privind restituirea taxei speciale de înmatriculare. Admisibilitatea actiunii in conditiile necontestarii deciziei de calcul a taxei de poluare.
– Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.92/2003
– art.4 lit.a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.50/2008
– art.2 alin.1 lit.i din Legea nr. 554/2004
– art.110 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 702/20.02.2012)
Deliberând asupra recursului de fata, constata urmatoarele :
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita sub nr.307/98/2011, reclamantul C. G. a chemat în judecata pe pârâtele Administratia Finantelor Publice Urziceni si Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita, solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la restituirea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismului marca Volksvagen Golf cu nr. de identificare WVW…………… în suma de 2.338 lei, actualizata cu indicele de inflatie, de la data achitarii si pâna la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
Pe baza probei cu înscrisuri administrata în cauza, Tribunalul Ialomita a pronuntat sentinta civila nr.446/17.02.2011, prin care a dispus: admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita, respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Administratia Finantelor Publice Urziceni, respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, admiterea cererii formulata de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice Urziceni, obligarea pârâtei sa restituie reclamantului suma de 2.338 lei încasata cu titlu de taxa pe poluare, actualizata cu indicele de inflatie de la data achitarii acestei sume pâna la data platii efective, obligarea pârâtei la plata catre reclamant a sumei de 7390,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata si respingerea cererii formulata de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita.
Pentru a hotarî astfel, Tribunalul a retinut, în esenta, urmatoarele:
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Ialomita, tribunalul a apreciat ca este întemeiata, motiv pentru care a admis-o pentru urmatoarele considerente :
Taxa pe poluare a fost achitata de reclamant la pârâta Administratia Finantelor Publice Urziceni, între reclamant si pârâta D.G.F.P. Ialomita neexistând niciun raport fiscal, astfel ca aceasta exceptie urmeaza a fi respinsa.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Administratia Finantelor Publice Urziceni este neîntemeiata, întrucât aceasta autoritate publica a încasat taxa pe poluare pe care a calculat-o ca fiind in sarcina reclamantului.
De altfel, parata nu a dovedit ca Administratia Fondului pentru Mediu este cea care gestioneaza sumele încasate de Administratia Finantelor Publice Urziceni cu titlu de taxa pe poluare.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii introducerii cererii de chemare in judecata, tribunalul a respins-o, ca neîntemeiata.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat ca art.4 lit.a) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.50/2008 prevede ca obligatia de plata intervine cu ocazia primei înmatriculari fara ca textul sa faca distinctia între autoturismele produse în România si cele în afara acesteia si nici între autoturismele noi si cele second – hand.
Potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru vehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autoturismele din categoriile M(1) – M3 si N(1)-N (3), cel detinut de reclamant fiind de categoria M1 având capacitatea cilindrica 1753 m3 si neîncadrându-se în exceptiile prevazute de art.3 alin.(2) si art.9 alin.(1).
Pentru ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.50 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu si pentru cele aflate deja în circulatie, înmatriculate în tara.
Potrivit art.90 paragraful I din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare.
Fata de reglementarea cuprinsa în art.90 din T.U.E., taxa pe poluare instituita în legislatia interna aplicabila autoturismelor si autovehiculelor second – hand din statele care compun Uniunea Europeana si care nu este aplicabila celor similare din România constituie o masura discriminatorie care este de natura a împiedica libera circulatie a marfurilor.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern si cele din dreptul comunitar, în raport de Constitutia României si Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, instanta a constatat ca în cauza dedusa judecatii sunt aplicabile dispozitiile dreptului comunitar care au prioritate fata de dreptul national.
S-a concluzionat astfel de instanta, pe baza considerentelor anterioare, ca normele prevazute în dreptul intern de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.50/2008 sunt contrare art.90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, actul normativ intern fiind destinat sa diminueze introducerea într-un stat membru U.E. a autoturismelor second – hand, deja înmatriculate în alt stat.
Prin urmare, reclamantul este îndreptatit sa obtina restituirea taxei instituita de Statul Român cu încalcarea dispozitiilor Tratatului Uniunii Europene si, în consecinta, tribunalul a admis cererea formulata de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta Administratia Finantelor Publice Urziceni.
Împotriva sentintei civile nr.446/17.02.2011 pronuntata de Tribunalul Ialomita a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administratia Finantelor Publice Urziceni, sustinând ca este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele motive:
Pârâta AFP Slobozia nu are calitate procesuala pasiva, întrucât potrivit Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.50/2008 si Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ, institutia fiscala are doar obligatia de a stabili taxa auto prin calcularea acesteia conform programului informatic, sumele colectate fiind gestionate de Administratia Fondului pentru Mediu.
În aceste conditii, se impune introducerea în cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu, institutia care administreaza taxa în discutie.
Actiunea promovata de reclamant este inadmisibila, întrucât acesta a formulat cerere de restituire a taxei pe poluare si nu contestatie împotriva deciziei de calcul a taxei, potrivit art.207 Cod procedura fiscala.
Referitor la motivatia reclamantului cu privire la art.90 paragraf 1 din Tratatul CE, din jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene a rezultat ca tratatul nu este încalcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar datorita caracterului ei fiscal, taxa intra în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitarii prerogativelor suverane ale statelor membre.
Potrivit dispozitiilor Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.50/2008, România, stat membru al Uniunii Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze în România autoturismele second – hand importate, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei.
Chiar daca legiuitorul nu a gasit o formula foarte potrivita prin conditionarea înmatricularii autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme într-o taxa de prima înmatriculare, cum era cea prevazuta de art.2141 din Codul fiscal si apreciata ca nelegala de catre instante.
În concluzie, instituirea taxei pe poluare reprezinta optiunea legiuitorului national, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare.
Fata de cele aratate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea actiunii ca neîntemeiata si mentinerea actului administrativ atacat ca temeinic si legal.
Prin întâmpinarea formulata la data de 07.12.2011, intimatul – reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea hotarârii pronuntate de instanta de fond ca fiind temeinica si legala si obligarea recurentei – pârâte la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat 400 lei), în baza dispozitiilor art.274 alin.(1) Cod procedura civila.
Curtea, examinând sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale aplicabile, constata ca recursul este nefondat, în considerarea urmatoarelor argumente:
Litigiul dedus judecatii vizeaza refuzul pârâtei Administratia Finantelor Publice Urziceni de restituire a taxei pe poluare în valoare de 2.338 lei, actualizata cu indicele de inflatie, refuz considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat.
În aceste conditii, în mod legal, instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Administratia Finantelor Publice Slobozia, retinând existenta unei identitati între titularul obligatiei în raportul juridic dedus judecatii si persoana chemata în judecata în calitate de pârât.
De asemenea, în mod legal, instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, fata de împrejurarea ca reclamantul a respectat procedura prealabila, adresându-se pârâtei Administratia Finantelor Publice Urziceni cu cererea de restituire a taxei pe poluare, împrejurare dovedita cu înscrisul depus la dosarul cauzei (fila 9) si confirmata de pârâta prin întâmpinare.
Necontestarea deciziei de calcul a taxei pe poluare nu prezinta relevanta în cauza, întrucât reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare în temeiul art.117 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, contestând însasi legalitatea, de plano, a taxei pe poluare în integralitatea ei.
În privinta fondului cauzei, hotarârea primei instante este legala, întrucât reglementarea nationala a taxei pe poluare, reprezentata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, cu modificarile ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene si reînmatriculate pe teritoriul României, fata vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul national si pentru care, cu ocazia reînmatricularii, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementata în acest mod, taxa pe poluare este destinata sa diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumparatorii fiind orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 este contrara art.110 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene, astfel ca refuzul autoritatii pârâte de înmatriculare a autoturismului reclamantului este un refuz nejustificat, în acceptiunea art.2 alin.(1) lit.i) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, împrejurare constatata legal de instanta de fond.
Este esentiala în cauza Hotarârea Curtii de Justitie pronuntata la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, Tatu, prin care, pe calea procedurii întrebarii preliminare, Curtea de decis ca: “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeaza punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate în alte state membre, fara însa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.”
Jurisprudenta Curtii recent creata prin pronuntarea Hotarârii în cauza Tatu a fost confirmata de Hotarârea pronuntata la data de 7 iulie 2007 în cauza C-263/10, Nisipeanu, prin care s-a decis ca art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima data în România dupa intrarea în vigoare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.50/2008 creeaza un efect protectionist pe piata, descurajând importul de masini de ocazie fara a descuraja în egala masura si cumpararea de masini existente pe piata nationala anterior Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008.
În virtutea efectului erga omnes si aplicarii retroactive a hotarârii preliminare a Curtii de Justitie, instantele nationale (indiferent de gradul de jurisdictie) au obligatia de aplicare a normei comunitare tinând cont de interpretarea data de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca solutionarea cauzelor cu care sunt sesizate sa respecte interpretarea Curtii.
Instantele nationale trebuie sa aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lasând neaplicata legislatia nationala contrara acestora, în speta Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Demersul judiciar al reclamantului, de a contesta pe calea contenciosului administrativ refuzul autoritatii pârâte de înmatriculare a autoturismului fara plata taxei pe poluare, este admisibil si întemeiat, împrejurare retinuta corect de instanta de fond.
În concluzie, pentru considerentele aratate, Curtea constata ca sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta si urmeaza sa dispuna recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) Cod Procedura Civila.
1
