Calitatea de asigurat a persoanei care desfasoara profesii liberale si obligatia acesteia de plata a unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate. Sediul materiei. Termen de prescriptie
– art.23 alin.1 si 2, art.83 alin.4 si art.91 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003
– art.1 alin.2 si art.51 alin.2 lit.b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002
– art.7 si 8 din Ordinul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr.221/2005
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1415/23.06.2011)
Asupra recursurilor de fata;
Din examinarea actelor si lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.2316 F/15.11.2010, Tribunalul Ialomita a admis în parte cererea formulata de reclamantul D. V. împotriva pârâtei Casa de Asigurari de Sanatate Ialomita, a desfiintat în parte Decizia nr.33/24.03.2010 emisa de pârâta si admitând în parte contestatia formulata de reclamanta a anulat în parte decizia de impunere din oficiu nr.36/07.012010, emisa de pârâta, pentru suma de 3.674 lei, reprezentând CAS aferent anului 2004 si majorari aferente pentru care dreptul pârâtei de a stabili obligatii fiscale s-a prescris si a mentionat actele fiscale atacate pentru suma de 1800 lei, reprezentând CAS aferent anului 2005 si majorari.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin decizia de impunere din oficiu nr.36/07.01.2010, pârâta Casa de Asigurari de Sanatate Ialomita a stabilit în sarcina reclamantului obligatii fiscale cu titlu cu contributii de asigurari sociale de sanatate pentru anii 2004 si 2005 si majorari aferente în suma totala de 5.474 lei, din care 3.374 lei pentru anul 2004 si 1800 lei pentru anul 2005. Prin Decizia nr.33/24.03.2010 pârâta a respins contestatia reclamantului împotriva deciziei de impunere din oficiu.
Instanta de fond a mai retinut ca reclamantul în calitate de persoana fizica ce desfasoara în mod independent o profesie liberala (avocatura) a avut obligatia sa plateasca contributia de asigurari sociale de sanatate pentru formarea fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
În raport de anii fiscali pentru care pârâta a calculat obligatia reclamantului catre Fondul national unic de sanatate, instanta de fond a retinut ca dreptul autoritatii de a stabili si calcula contributia pentru asigurari sociale de sanatate pentru anul 2004 este prescris, în raport de art.91 si art.23 din Codul de procedura fiscala si fata de înscrisul Protocol nr.P 5282/95896/2007 si act aditional nr.1 la Protocol prin care Agentia Nationala de Administrare Fiscala a pus la dispozitia Casei de asigurari sociale de sanatate datele referitoare la persoanele care realizeaza venituri din profesii liberale în vederea urmaririi si încasarii contributiei sociale.
Tribunalul a retinut ca pârâta a avut datele necesare cu privire la veniturile realizate de reclamant pentru anul 2004 si constituirea bazei de impunere pentru acest an si faptul ca termenul de stabilire din oficiu a obligatiei fiscale cu titlu de CASS aferenta anului 2004 a început sa curga de la 01.01.2005, iar pârâta a emis decizia de impunere la data de 7.01.2010, dupa prescrierea dreptului material de a mai stabili obligatia fiscala pentru anul 2004 din oficiu.
Cu privire la celelalte sustineri ale reclamantului din cererea de chemare în judecata, instanta de fond a retinut ca sunt neîntemeiate, pârâta a respectat termenul de 15 zile cuprins în procedura stabilirii din oficiu a obligatiei fiscale conform art.83 (4) din Codul de Procedura Fiscala si a înstiintat contribuabilul de plata contributiei prin notificari afisate la usa instantei si publicarii pe site-ul acesteia.
De asemenea, referitor la nulitatea deciziei pentru eroarea cu privire la numele contribuabilului a retinut ca este neîntemeiata, deoarece datele cuprinse în decizie au fost suficiente pentru a identifica persoana fizica ce a desfasurat în mod independent activitate liberala si care avea obligatia de plata CASS, iar art.46 Cod procedura fiscala vorbeste despre lipsa denumirii contribuabilului, sanctionata cu nulitatea si nu despre eroare cu privire la nume.
Instanta nu a retinut nici sustinerea cu privire la lipsa calitatii de asigurat a reclamantului în raport de art.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 privind asigurarea si functionarea sistemului de asigurari de sanatate în România care reglementeaza participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate si art.7 din Ordin CNASS nr.221/2005 care stabileste în sarcina persoanelor care exercita profesii liberale sau sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente obligatia virarii cotei CASS.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantul si pârâta criticând-o ca nelegala si netemeinica .
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant a sustinut ca în mod corect instanta de fond a admis capatul de cerere privind nelegala stabilire si retinere a sumei de 3674 lei reprezentând CASS aferent anului 2004, dar în mod gresit a respins capatul de cerere privind suma de 1800 lei reprezentând CASS aferent anului 2005 si majorari de întârziere.
Recurentul reclamant a aratat ca în fapt nu a fost înstiintat înainte de emiterea actului contestat, înscrisurile retinute de instanta de fond nu se refera la persoana sa si faptul ca se mentioneaza o alta perioada de impunere si anume anul 2009.
Recurentul invoca prevederile art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila si faptul ca intimata pârâra a încalcat art.83 alin.4 fraza II-a din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 deoarece nu a fost informat pe durata celor 5 ani, iar starea de pasivitate în care s-a aflat Casa de Asigurari în aceasta perioada dovedeste un comportament vadit contrar normelor de conduita impuse prin acelasi Cod de procedura fiscala, cu încalcarea dreptului sau de a fi ascultat prevazut cod si al bunei credinte prevazut de art.12 .
Recurentul critica sentinta si sub aspectul retinerii situatiei ca ar avea calitate de asigurat, contrar prevederilor legii (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.107/2005) care arata ca aceasta calitate se dobândeste prin faptul depunerii declaratiei prin obligatiile de constituire si plata a contributiei la FNASS. Sanctiunea ce putea sa i se aplice era de a nu putea beneficia de servicii medicale asigurate de CASS dar nu de obligare la plata unor contributii pentru o perioada în care nu a avut aceasta calitate si de calculare dobânzi sau penalitati de întârziere.
Pârâta Casa de Asigurari de Sanatate Ialomita în dezvoltarea motivelor sale de recurs a aratat ca în mod gresit instanta de fond a admis capatul de cerere si a anulat decizia de impunere pentru obligatii la FNASS aferente anului 2004 ca fiind prescris dreptul sau de a stabili aceste obligatii, contrar art.91 si art. 23 Cod Procedura Fiscala.
Sustine ca autoritatea a intrat în posesia fisierelor privind veniturile realizate de catre contribuabil în anul 2004 doar în data de 22.12.2009 si a depus înscrisuri doveditoare în acest sens la instanta de fond.
Recurenta pârâta a mai aratat ca, pentru anul 2004, contribuabilul nu a efectuat plati anticipate, iar contributia de ASS s-a stabilit prin decizia de impunere din oficiu pe baza venitului net efectiv realizat. Termenul de plata a contributiei conform legii era în anul 2005 (60 de zile de la data comunicarii de catre ANAF a deciziei anuale de impunere) conform art.8 din Ordin CNASS nr.221/2005 privind aprobarea Normelor Metodologice de încasare a contributiei de ASS.
În consecinta, sustine ca instanta a calculat gresit termenul de prescriptie începând cu 1.01.2005, baza de impunere nu se poate constitui pentru anul 2004 în acelasi an si tot în anul 2004 sa se determine obligatia fiscala datorata asupra venitului realizat în anul 2004.
Venitul net efectiv realizat se poate stabili dupa încheierea exercitiului financiar, în anul 2005, pe baza declaratiei 202 privind veniturile din activitati independente realizate în anul 2004, emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala .
Recurenta pârâta a depus întâmpinare la recursul declarat de recurentul reclamant prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.10).
Examinând motivele de recurs în baza art.3041 Cod procedura civila în raport de sustinerile partilor si prevederile legale incidente în cauza, Curtea retine urmatoarele:
Cu privire la recursul autoritatii publice pârâte care va fi analizat cu prioritate întrucât se refera la obligatii fiscale aferente anului 2004, retinute prin decizia de impunere se constata ca este întemeiat pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare.
Conform art.23 alin.1 si 2 din Codul de procedura fiscala “dreptul de creanta fiscala si obligatia corelativa se nasc în momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le genereaza”. “Potrivit alin.1 se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata”.
În aplicarea acestui articol pentru situatia reclamantului, rezulta ca baza de impunere care a generat obligatia de plata a CASS aferenta anului 2004 a fost constituita de organele fiscale dupa încheierea anului bugetar 2004, în anul 2005.
Instanta de fond a retinut gresit ca actele prin care s-a constituit baza de impunere ar fi Protocolul nr.5282/95896/2007 si actul aditional nr.1/2009 si în raport de aceste înscrisuri a considerat prescris dreptul pârâtei de a stabili obligatii la data emiterii deciziei de impunere din oficiu, fara sa tina cont de art.91 din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala dispune ca termenul de prescriptie începe sa curga la 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala si s-a determinat obligatia fiscala datorata. În speta, creanta fiscala s-a nascut în anul 2005 pentru anul 2004, astfel ca termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatia fiscala pentru venitul net realizat în anul 2004 a început sa curga de la 1.01.2006 si nu de la 1.01.2005 cum eronat a retinut instanta de fond.
Decizia nr.36/7.01.2010 cu privire la obligatia de plata a CASS aferenta anului 2004 a fost emisa în termenul legal de prescriptie de 5 ani prevazut de art.91 Cod de procedura fiscala .
Obligatia reclamantului de plata a CASS pentru anul 2004 s-a nascut în anul 2005, în termen de 60 de zile de la comunicarea de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala a deciziei anuale de impunere, conform art.8 din Ordinul CNASS nr.221/2005 privind aprobarea Normelor Metodologice de încasare a contributiei de asigurari de sanatate, iar dreptul autoritatii recurente pârâte de a stabili obligatii fiscale a început sa curga la 1.01.2006, conform art.91 din Codul fiscal.
Constatând ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii în cauza, în baza art.304 pct.9 Cod procedura civila si art.312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinta atacata în sensul ca va respinge actiunea reclamantului si pentru obligatiile de plata a CASS aferent anului 2004.
Referitor la criticile aduse sentintei atacate de catre recurentul reclamant se constata ca sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare.
Art.83 alin.4 fraza a II-a din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.92/2003 care prevede ca “stabilirea din oficiu a obligatilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înstiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale” a fost respectat de autoritatea pârâta.
Din înscrisurile aflate la dosar: proces verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate si dovezile de postare pe site-ul institutiei a listelor cu contribuabilii persoane fizice invitate la sediul Casei de Asigurari de Sanatate Ialomita pâna la 1.09.2009 pentru a-si clarifica situatia înaintea demararii procedurii de urmarire si eventual de silita si lista cu persoanele fizice fara declaratii pentru FNUASS 2005-2008 si notificarea obligatiei de depunere declaratii de catre persoanele fizice care realizeaza venituri au fost întocmite de pârâta înainte de emiterea deciziei de impunere din oficiu cu mai mult de 15 zile.
Legea interzice stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale înainte de îndeplinirea acestui termen pentru a da posibilitate contribuabilului sa execute obligatia legala de buna voie si nu prin executare silita, dar art.83 alin.4 fraza II nu conduce la decaderea autoritatii pârâte din dreptul de a emite decizia daca cel înstiintat conform acestor prevederi legale nu a luat cunostinta de faptul ca are obligatii de plata. Obligatia de plata rezulta din lege, iar faptul ca nu a cunoscut în termenul de 15 zile înainte de emiterea deciziei contestate poate fi invocat în etapa executarii silite ca o lezare a dreptului de a executa de buna voie obligatiile, dar nu ca un argument de nelegalitate a deciziei titlu de creanta.
Pentru aceleasi considerente nu vor fi retinute nici sustinerile privind încalcarea dreptului de a fi ascultat invocat în baza unor dispozitii din Codul de procedura fiscala întrucât vizeaza etapa de executare a obligatiei de plata.
De asemenea, starea de pasivitate a autoritatii pârâte despre care vorbeste recurentul reclamant prin care i-ar fi încalcat drepturi prevazute de lege nu poate fi retinuta în conditiile în care s-a constatat anterior la analizarea motivelor de recurs ale recurentei pârâte, autoritatea publica a emis actul administrativ în termenul de prescriptie prevazut de lege în favoarea sa iar exercitarea unui drept în intervalul de timp permis de lege nu poate fi apreciata ca fiind stare de pasivitate ori exercitare a drepturilor cu rea credinta.
Criticile recurentului reclamant prin care sustine ca în mod gresit instanta de fond a apreciat ca ar avea calitate de asigurat se constata ca sunt neîntemeiate. Recurentul reclamant a dobândit calitate de asigurat în temeiul legii conform art.1 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate în România. Plata contributiei de ASS este o obligatie si nu o facultate care se obtine la depunerea declaratiei privind obligatiile de constituire si plata a contributiei.
Conform art.51 alin.2 lit.b din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 si art.7 si 8 din Ordinul CNAS nr.221/2005 persoanele care desfasoara activitati independente sau exercita profesii liberale au obligatia si sa asigure si sa comunice direct casei de asigurari alese veniturile.
Sustinerile recurentului cu privire la existenta posibilitatii de plata a contributiei pentru o perioada de 3 ani în urma, la cerere, conform art.53 alin.4 si un termen de prescriptie de 3 ani nu au relevanta întrucât nu se refera la situatia din speta, ci la persoanele care nu realizeaza venituri.
Se constata ca sunt de asemenea neîntemeiate si sustinerile recurentului reclamant în sensul ca decizia de impunere din oficiu nr.36/7.01.2010 nu se refera la persoana sa, ori ca priveste o alta perioada fiscala si anume anul 2009.
Mentiunea PFA (persoana fizica autorizata) din actul contestat, în loc de persoana care desfasoara profesii liberale cum este profesia de avocat desfasurata de recurentul reclamant, este evident o eroare materiala, dar eroarea nu împiedica identificarea contribuabilului si ca atare nu este de natura sa conduca la constatarea nulitatii actului.
Pentru aceste considerente, constatând ca recursul recurentului reclamant este nefondat, iar recursul recurentei pârâte conform celor retinute anterior este întemeiat, în baza art.312 Cod procedura civila, va admite recursul Casei de Asigurari de Sanatate Ialomita, va modifica sentinta atacata în sensul respingerii actiunii reclamantului ca neîntemeiata.
