Contract de muncă.Actiune in nulitate act aditional prin care s-a prevăzut obligativitatea medicului rezident de a funcţiona ca specialist pe acelaşi post pe o perioadă de minim 5 ani de la obţinerea specialităţii, în caz contrar urmând să restituie o sumă egală cu 36 salarii medii pe economie de la momentul renunţării. Valabilitatea clauzei.
Reclamanta T. M. E. a chemat in judecată pe pârâtul Spitalul Municipal H.,solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a actelor adiţionale nr 915/10 04 2000, 915/7 08 2000 şi 915/25 11 2003, încheiate la contractul individual de muncă nr 915/10 04 2000.In motivare, reclamanta a arătat că la 17 04 2000 a fost încadrată ca medic rezident – medicină internă la Spitalul H. – Dispensar Policlinic, conform contractului individual de muncă nr 915/10 04 2000.La 10 04 2000, 7 08 2000 şi 25 11 2000,s-au încheiat trei acte adiţionale la contractul de muncă,pe care a fost obligată să le semneze, în caz contrar urmând a-i fi anulată numirea pe post.Actele adiţionale prevăd o singură clauză, şi anume obligativitatea reclamantei de a funcţiona ca specialist pe acelaşi post pe o perioadă de minim 5 ani de la obţinerea specialităţii, în caz contrar urmând să restituie o sumă egală cu 36 salarii medii pe economie de la momentul renunţării.Reclamanta a susţinut că actele adiţionale au fost încheiate cu incălcarea flagrantă a dispoziţiilor art 18 din codul muncii vechi şi art 38 din actualul cod al muncii.Semnarea actelor adiţionale i-a fost impusă de angajator, fără a fi informată asupra consecinţelor acestora. De asemenea,actele adiţionale încalcă dispoziţiile constituţionale privind libertatea muncii şi nu a existat nici un temei legal pentru întocmirea lor.La 18 10 2007 pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.In motivare,pârâta a arătat că actele adiţionale încheiate la contractul individual de muncă al reclamantei sunt succesive,emise pe măsură ce au intervenit modificările legale cu privire la activitatea medicilor rezidenţi.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin ordinul Ministerului Sănătăţii 236/30 03 2000, reclamanta a fost confirmată ca medic rezident pentru posturile rămase neocupate în urma concursului de rezidenţiat din sesiunea 16 01 2000 şi a ales post în data de 26 03 2000 la Spitalul H.- Dispensarul Policlinic.La 10 04 2000 intre reclamantă şi pârât s-a încheiat contractul individual de muncă nr 915 pe durată nedeterminată,începând cu 17 04 2000 reclamanta fiind încadrată ca medic rezident.
La aceeaşi dată,între părţi s-a încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă,prin care reclamanta s-a obligat ca, după încheierea perioadei de pregătire în rezidenţiat, să funcţioneze minim 5 ani ca medic specialist în unitatea pârâtă, în caz contrar urmând a restitui Spitalului H o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie din perioada renunţării.La 7 08 2000 între părţi s-a încheiat un nou act adiţional,care modifică răspunderea medicului în cazul nerespectării obligaţiei de a funcţiona ca specialist pe acelaşi post minim 5 ani de la obţinerea specialităţii, în sensul că va suporta toate cheltuielile de personal încasate in perioada stagiaturii sau a rezidenţiatului, în funcţie de evoluţia inflaţiei.La 23 11 2003 s-a încheiat cel de- al treilea act adiţional,în care s-a prevăzut că nerespectarea de către reclamantă a clauzei de a presta muncă în favoarea Spitalului H cel puţin 5 ani după obţinerea titlului de medic specialist,atrage obligarea acesteia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada de 5 ani.Reclamanta a efectuat rezidenţiatul în centrul Universitar Craiova, la Spitalul Clinic de Urgentă Craiova,unde a fost transferată la cererea sa din Centrul Universitar Iaşi.După terminarea perioadei de rezidenţiat, a fost detaşată până la 01 08 2007 la Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova.La 09 10 2007 reclamanta a depus la Spitalul Municipal H cererea de demisie înregistrată sub nr 6258.Instanţa constată că primele două acte adiţionale au fost întocmite înainte de intrarea în vigoare a OUG nr 259/7 12 2000, care a prevăzut in art 3 al 3 că, contractul individual de muncă încheiat între rezident şi unitatea sanitară va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligaţiei de a lucra cel puţin 5 ani la unitatea sanitară respectivă atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acesteia la plata unei sume echivalente cu cel puţin 36 salarii medii pe economie.Prin urmare, obligaţia legală prevăzută în acest act normativ nu a existat la data la care s-au încheiat cele două acte adiţionale.
Insă, aceste două acte adiţionale au rămas fără obiect,fiind modificate de cel de al treilea act adiţional încheiat la 23 11 2003,acesta fiind singurul act adiţional în vigoare şi urmând să-şi producă efectele la data încheierii perioadei de rezidenţiat a reclamantei.Analizând acest act adiţional în raport de dispoziţiile legale, se contată că la 19 04 2001 a fost adoptată OUG 58,modificată şi aprobată prin Legea 41/16 01 2002.Art 3 alin 5 din acest act normativ prevede că, după obţinerea titlului de specialist, medicii sunt obligaţi să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contract individual de muncă(pe perioadă nedeterminată) cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanţării rezidenţiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs, iar alin. 6 din acelaşi articol prevede că nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea materială a rezidentului, prevăzută anume în contractul individual de muncă,respectiv actul adiţional încheiat.Prin urmare, actul adiţional din 23 11 2003 a fost încheiat în acord cu dispoziţiile legale menţionate anterior.De asemenea, nu poate fi primită susţinerea reclamantei că actul adiţional încalcă dispoziţiile constituţionale privind libertatea muncii.Părţile au convenit de comun acord asupra îndatoririlor din actul adiţional.Art 1 din actul adiţional încheiat la 25 11 2003 prevede obligaţia reclamantei de a presta muncă în favoarea angajatorului cel puţin 5 ani după obţinerea titlului de medic specialist.Această obligaţie nu este însă absolută,impunându-se a fi coroborată cu prevederile art 2 din acelaşi act adiţional care instituie sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei sus menţionate, şi anume suportarea de către medic a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională,proporţional cu perioada nelucrată din perioada de 5 ani.Astfel, medicul poate avea, după obţinerea specialităţii,iniţiativa încetării contractului individual de muncă,dar cu suportarea cheltuielilor prevăzute în art 2 din actul adiţional,cu care a fost de acord.Ca atare,nu se poate susţine o îngrădire a dreptului la muncă sau a libertăţii alegerii locului de muncă,consacrate la art 41 alin 1 din Constituţie.
In cea ce priveşte susţinerea reclamantei că semnarea actelor adiţionale i-a fost impusă de către angajator,aceasta nu poate fi primită,nefăcându-se nicio dovadă in acest sens.Raportat la considerentele expuse,instanţa a respins actiunea.
