(Sentinţa comercială nr.310 C din 03.03.2010)
Prin Rezoluţia nr.1481 pronunţată la data de 18.02.2010 în dosarul nr. 6111/2010 (fila 2) Directorul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş a dispus menţionarea la ORC de pe lângă Tribunalul Argeş a cererii nr.6111 din 16.02.2010 prin care se solicită înregistrarea cererii de numire lichidator şi a trimis dosarul spre soluţionare la Tribunalul Comercial Argeş, conform art.3 alin.4 din OUG 116/2009.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.02.2010, sub nr. de dosar 290/1259/2010.
Analizând cererea ce formează obiectul dosarului 6111/2010 al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, trimis spre soluţionare acestei instanţe prin Rezoluţie pronunţată de Director în temeiul dispoziţiilor art.3 alin.4 din OUG 116/2009, din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale în raport de textul legal invocat, excepţie asupra căreia, pronunţându-se în mod prioritar în raport de dispoziţiile art.137 Cod proc.civilă, constată şi reţine următoarele:
În fapt, petenta S.C. P. C. S. S.R.L. a fost dizolvată, la cererea asociatului P. V., prin Sentinţa comercială nr.927/C din 16.10.2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş (fila 11).
Această sentinţă, publicată în Monitorul Oficial Partea a IV-a nr.6105/27.11.2009 (fila 12) a devenit irevocabilă după 30 de zile de la publicarea sa, adică la data de 27.12.2010.
Prin hotărâre adoptată la data de 03.02.2010, asociatul S.C. P. C. S. S.R.L. înţelege să numească un lichidator, în persoana practicianului în O.P.I., care să îndeplinească operaţiunile legate de finalizarea lichidării societăţii comerciale ce fusese dizolvată, sens în care se adresează cu o cerere de înregistrare a acestei numiri în registrul comerţului.
Prin Rezoluţia nr.1481/18.02.2010 pronunţată de Directorul ORC, cererea petentei este trimisă tribunalului spre soluţionare, fiind apreciată drept o cerere de numire de lichidator ce cade sub incidenţa dispoziţiilor art.3 alin.4 din OUG 116/2009.
În drept, sunt incidente următoarele dispoziţii legale cuprinse în OUG 116/2009 privind instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului:
Regula în materie:
“Art.1 – Prin derogare de la prevederile Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în şi, după caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat,, pe o perioadă de maxim 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, aparţine directorului oficiului registrului de pe lângă tribunal
şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.”
Excepţiile de la regula competenţei generale a directorului, adică acele cereri care revin în competenţa de primă instanţă a secţiei comerciale a tribunalelor sunt enumerate în cuprinsul art.3, art.4, art.5, art.6 alin.3 şi art.7 alin.7 din OUG 116/2009.
Între acestea, dispoziţiile art.3 alin.4 prevăd că:
“Competenţa de numire a lichidatorului a lichidatorului în situaţiile prevăzute la art.237 alin.(7) din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi la art.31 alin.(4) din Legea nr.359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aparţine secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul comerciantul.”
Pe de altă parte, cele două situaţii la care face trimitere art.3 alin.4 sunt următoarele:
Art.237 alin.(7) din , republicată, prevede că: “Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane persoane interesate, numeşte un lichidator de pe lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în lipsa acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr.85/2006 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
În fine, art.31 alin.(4) din Legea 359/2004 prevede că: “Dacă nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prevăzut la alin. (3), la cererea oricărei persoane interesate, formulată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe lista practicienilor în insolvenţă, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din patrimoniul persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acestuia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Analizând dispoziţiile art.3 alin.4 din OUG 116/2009 invocat drept temei de drept de către Directorul ORC de pe lângă Tribunalul Argeş pentru a-şi declina competenţa de soluţionare a cererii de înregistrare a numirii lichidatorului în favoarea tribunalului, în raport de conţinutul celor două norme legale, anterior citate, se constată că intenţia legiuitorului, atunci când a stabilit competenţa judecătorului de a proceda la numirea lichidatorului, a avut în vedere numai ipoteza în care nu există reprezentant legal al societăţii dizolvate, ori acesta, dacă există, nu procedează el însuşi la numirea unui lichidator în termenul prevăzut de lege.
Ori, în speţă, societatea dizolvată – S.C. P. C. S. S.R.L. – are reprezentant legal în persoana unicului asociat şi administrator, P. V., care şi-a manifestat singur voinţa numirii unui practician în insolvenţă ca lichidator ce urmează să se ocupe de formalităţile legate de lichidarea societăţii comerciale şi radierea ei din registrul comerţului.
În opinia instanţei, o astfel de cerere de înregistrare în registrul comerţului a numirii unui lichidator se supune prevederilor art.252 alin.1 lit.b) şi alin.2 al aceluiaşi articol din Legea 31/1990, republicată cu modificări şi se înregistrează urmare rezoluţiei pronunţată asupra ei de Directorul ORC, nefiind aplicabilă norma legală de competenţă a secţiei comerciale a tribunalului la care se referă dispoziţiile art.3 alin.4 din OUG 116/2009.
Într-o astfel de situaţie, în care însuşi reprezentantul legal al societăţii îşi manifestă voinţa cu privire la numirea unui lichidator, instanţa nu poate interveni asupra voinţei sale, nici nu poate numi ea însăşi o persoană cu aceste atribuţii căreia să-i stabilească un onorariu, alta decât cea aleasă de reprezentantul societăţii, nici nu are competenţa de a confirma lichidatorul ales, căci legea foloseşte sintagma “numeşte” lichidator, şi nu “confirmă lichidatorul numit”.
Competenţa cererii de înregistrare formulată de petenta S.C. P. C. S. S.R.L. revine aşadar directorului oficiului registrului, în virtutea competenţelor generale stabilite acestuia prin dispoziţiile art.1 din OUG 116/2009, şi nu secţiilor comerciale ale tribunalului conform art.3 alin.4 din acelaşi act normativ.
În raport de această împrejurare şi de temeiurile de drept invocate, instanţa urmează să-şi decline competenţa în favoarea acestui organ cu activitate jurisdicţională şi, totodată, în raport de împrejurarea că prin rezoluţie directorul oficiului registrului şi-a declinat, la rândul său, competenţa soluţionării cererii în favoarea tribunalului, urmează să constate ivit conflictul negativ de competenţă.
Întrucât potrivit dispoziţiilor art.22 alin.(4) Cod proc. civilă, există conflict de competenţă, în sensul art.20, şi în cazul în care el se iveşte între instanţele judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţională, instanţa va trimite conflictul de competenţă ivit la instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict, în speţă Curţii de Apel Piteşti, în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
Prin Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 24.03.2010, s-a stabilit că revine Directorului ORC competenţa de soluţionare a unor astfel de cereri.
