Potrivit art. 956 din Codul civil, este violenţă totdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raţionabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent.
Dacă reclamanta-intimată, datorită stării de sănătate şi a vârstei, a avut o anumită temere (în sensul că, în cazul neîncheierii actului juridic a cărui anulare se cere, ar fi lipsită de îngrijire), aceasta nu poate fi considerată suficientă pentru anularea, în temeiul art. 956 din Codul civil, a actului juridic încheiat.
(Decizia nr. 1838 din 16 septembrie 2003 – Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 8 iulie 2002, reclamanta K.A. a chemat-o în judecată pe pârâta C.C., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4377 din 13.11.2001 de public R.O.D., asupra imobilului situat în Bucureşti.
în motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
La data încheierii actului reclamanta era bolnavă, suferind de ciroză hepatică tumorală, cardiopatie ischemică, şi urma încă din anul 1976 tratament la serviciul de psihiatrie.
Manifestarea sa de voinţă la încheierea actului a fost determinată de ameninţarea că pârâta o va lăsa fără îngrijire. Acest lucru, alături de vârsta şi boala sa psihică, precum şi ciroza de care suferă au fost de natură să reprezinte o violenţă exercitată în scopul de a-i smulge consimţământul.
Prin Sentinţa civilă nr. 83687 din 7.10.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinându-se că nu s-a demonstrat că pârâta ar fi exercitat asupra reclamantei violenţe fizice sau psihice, de natură să-i vicieze consimţământul.
împotriva sentinţei de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru greşita apreciere a actelor dosarului, în aprecierea valabilităţii consimţământului său la încheierea actului.
Prin Decizia civilă nr. 371 din 14.02.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia a V-a civilă, s-a admis apelul formulat în cauză; s-a schimbat în tot sentinţa de fond, în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a anulat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4377 din 13.11.2001 autentificat la Biroul Notarilor Publici Dr. R.D.O. şi R.P.I.; a fost obligată intimata-pârâtă să-i plătească apelantei-reclamante suma de 10.042.000 lei cheltuieli de judecată.
La pronunţarea deciziei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 13.11.2001, în perioada în care reclamanta era grav bolnavă şi fusese externată din spital.
în calitate de nepoată şi unică rudă a apelantei, intimata a fost singura care a vizitat-o la spital; luând cunoştinţă de starea sănătăţii acesteia, i-a insuflat o temere că este singura care o poate ajuta în starea care se află, însă pentru aceasta i-a sugerat încheierea actului de vânzare-cumpărare.
S-a reţinut astfel că vânzătoarea apelantă nu şi-a manifestat un consimţământ valabil la încheierea actului juridic.
La aprecierea valabilităţii consimţământului s-a ţinut cont, alături de cele precizate mai sus, şi de starea de sănătate, vârsta şi sexul vânzătoarei.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimata, criticând-o pentru următoarele motive, ce se încadrează în art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
în mod greşit s-a reţinut că a existat vreo violenţă sau manoperă dolosivă asupra vânzătoarei, de natură să-i influenţeze voinţa. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu rezultă că violenţe sau manopere dolosive ar fi determinat-o să încheie contractul; mai mult, chiar unul dintre martorii reclamantei nu relatează nimic despre violenţe, deşi a avut numeroase discuţii cu aceasta.
Eventualele temeri invocate de către reclamantă, fiind un element subiectiv raportat la persoana sa, nu-i pot fi imputate pârâtei, mai ales că nu au fost dovedite.
în cauză, s-a făcut o aplicare greşită a art. 956 din Codul civil, neexistând răul considerabil şi prezent, cerut de dispoziţiile legale; s-a reţinut că reclamanta se temea că va fi lăsată fără îngrijire, în condiţiile în care aceasta nu era în situaţia de a nu se putea îngriji singură.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi de actele dosarului, Curtea a constatat că recursul este fondat.
La soluţionarea cauzei, tribunalul a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 955 şi 956 din Codul civil.
Conform art. 955 din Codul civil, “Violenţa în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate, chiar când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenţia.”
Art. 956 din Codul civil prevede că “Este violenţă totdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raţionabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. Se ţine cont în această materie de etate, de sex şi de condiţia persoanelor.”
Din probele administrate în cauză nu rezultă incidenţa acestor texte legale; nu s-a dovedit în cauză că recurenta i-a insuflat vreo temere, în sensul că intimata va fi expusă vreunui rău considerabil şi prezent.
Singurul martor audiat pentru reclamanta-intimată nu declară nimic relativ la o asemenea temere insuflată acesteia de către recurentă, reclamanta i-a spus acestuia că a încheiat un contract cu recurenta prin care urma să-i lase garsoniera; totodată, martorul a declarat că s-ar fi depus şi anumite sume de bani la CEC, pe numele pârâtei, ca să fie în siguranţă.
Despre relaţiile normale dintre părţi, atât înaintea încheierii actului, cât şi cu ocazia încheierii acestuia şi ulterior, declară ambii martori audiaţi pentru pârâta-recurentă; mai mult, martora M.M. relatează, din constatări personale, cu ocazia încheierii actului, că reclamanta a spus că nu a vrut să se interneze în spital când a vrut pârâta, pentru că a vrut să-i încheie acesteia contractul prin care urma să-i lase casa.
Curtea a constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta-recurentă a ameninţat-o pe reclamanta-intimată cu un rău de natură să-i provoace o temere care să o determine să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Chiar dacă reclamanta-intimată, datorită stării de sănătate şi vârstei, a avut o anumită temere (în sensul celei precizate în susţinerea acţiunii), aceasta nu este suficientă pentru reţinerea cauzei de nulitate invocate, în sarcina pârâtei.
Curtea a constatat astfel că în cauză s-a făcut o interpretare greşită a prevederilor art. 955 şi 956 din Codul civil.
Constatând astfel că recursul este fondat, Curtea a dispus admiterea acestuia.
S-a modificat decizia tribunalului, în sensul că a respins apelul ca nefondat.
