Prin s-a prevazut în mod expres la art. 33 alin. 2 ca “în termen de 10 zile de la primirea copiei (de pe cererea introductiva) debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. Daca debitorul contesta starea de insolventa, iar contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara.”
Judecatorul-sindic a aplicat în mod gresit principiul neretroactivitatii legii civile si succesiunea legilor speciale în materia insolventei atunci când a apreciat ca recurenta debitoare este decazuta din dreptul de a depune un plan de reorganizare întrucât a formulat contestatie la deschiderea procedurii în temeiul dispozitiilor art. 38 alin. 3 din Legea nr. 64/1995, dispozitii aplicabile la data formularii contestatiei, fara a avea cunostinta ca printr-o modificare ulterioara a legii insolventei (Legea 85/2006) nu va mai avea posibilitatea sa depuna un plan de reorganizare. Ori, aceasta situatie nu îi poate fi imputata debitoarei.
În consecinta, dispozitiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în speta de fata, iar judecatorul-sindic trebuia sa faca aplicarea prevederilor Legii nr. 64/1995 în ceea ce priveste propunerea si admiterea planului de reorganizare.
Prin sentinta nr. 1221 din 16 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 52/104/2006, în temeiul art. 98 alin.2 din Legea nr. 85/2006, a fost respins planul de reorganizare propus de debitoare, constatându-se intervenita decaderea debitoarei din dreptul de a solicita reorganizarea judiciara conform, art. 33 alin.2 din legea insolventei. În temeiul art. 107 alin.1 lit. B, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, dizolvarea acesteia si ridicarea dreptului de administrare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
Debitoarea si-a manifestat intentia de reorganizare a activitatii, depunând un plan de reorganizare, refacut si reactualizat în urma întocmirii tabelului definitiv al creantelor.
În conformitate cu dispozitiile art. 98 din Legea nr. 85/2006 au fost convocati membrii comitetului creditorilor, debitoarea si administratorul judiciar pentru discutarea planului de reorganizare, membrii comitetului creditorilor exprimându-si acordul cu privire la admiterea planului.
Judecatorul-sindic a apreciat ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 33 alin.2 din Legea 85/2006 potrivit carora, daca debitorul contesta starea de insolventa iar contestatia sa este ulterior respinsa, acesta nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea.
Astfel, la data de l9.06.2006 a fost înregistrata cererea de deschidere a procedurii formulata de creditoarea SC R. SA. Fata de cererea creditoarei, la data de 4.07.2006, debitoarea a formulat contestatie învederând faptul ca nu se afla în încetare de plati si ca în realitate nu recunoaste la plata sumele cerute de creditoare.
Initial, prin sentinta nr.680/6.11.2006, a fost respinsa contestatia ca tardiv formulata, fiind respinsa si cererea de deschidere a procedurii formulata de creditoare, ca neîntemeiata, aceasta sentinta fiind casata cu trimitere pentru rejudecare prin decizia 276/19.03.2007, pronuntata de Curtea de Apel Craiova.
Dupa rejudecare, prin sentinta nr.605 din 27.11.2007 a fost respinsa contestatia debitoarei ca neîntemeiata si admisa cererea creditoarei, sentinta fiind confirmata prin respingerea recursului si ulterior prin respingerea contestatiei în anulare (decizia 537/29.05.2008).
Cum prin hotarârile judecatoresti anterior mentionate s-a dispus respingerea contestatiei debitoarei si s-a constatat starea de insolventa a acesteia, judecatorul-sindic a apreciat ca, în conformitate cu dispozitiile art.33 alin 2 din Legea nr. 85/2006, debitoarea este decazuta din dreptul de a solicita reorganizarea judiciara impunându-se respingerea planului de reorganizare propus.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea, prin administratorul special.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozitiile art. 304 C.pr.civ. si ale Legii nr. 4/1995, precum si ale Legii nr. 85/2006, retine urmatoarele:
Prin sentinta 605 din 27.11.2007, a fost admisa cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolventei si s-a respins contestatia debitoarei formulata la data de 4.07.2006, prin care aceasta a sustinut ca nu se afla în încetare de plati.
Se constata ca la data formularii cererii introductive precum si la data formularii contestatiei de catre debitoare era în vigoare Legea nr. 64/1995, care de altfel a si fost avuta în vedere la solutionarea acestora.
Curtea apreciaza ca judecatorul-sindic a aplicat în mod gresit principiul neretroactivitatii legii civile si succesiunea legilor speciale în materia insolventei atunci când a apreciat ca recurenta debitoare este decazuta din dreptul de a depune un plan de reorganizare întrucât a formulat contestatie la cererea de deschidere a procedurii insolventei.
În vechea lege a insolventei (Legea nr. 64/1995), sub imperiul careia a fost formulata contestatia debitoarei, nu era îngradit dreptul de a propune un plan de reorganizare daca debitorul a formulat contestatie.
Ulterior, prin Legea nr. 85/2006, care a intrat în vigoare la data de 20.07.2006, s-a prevazut în mod expres la art. 33 alin. 2 ca “în termen de 10 zile de la primirea copiei (de pe cererea introductiva) debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. Daca debitorul contesta starea de insolventa, iar contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara.”
În speta, debitoarea a formulat contestatie la deschiderea procedurii la data de 4.07.2006 în temeiul dispozitiilor art. 38 alin. 3 din Legea nr. 64/1995, dispozitii aplicabile la data formularii contestatiei, fara a avea cunostinta ca printr-o modificare ulterioara a legii insolventei (Legea 85/2006) nu va mai avea posibilitatea sa depuna un plan de reorganizare. Ori, aceasta situatie nu îi poate fi imputata debitoarei.
În consecinta, dispozitiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în speta de fata, iar judecatorul-sindic trebuia sa faca aplicarea prevederilor Legii nr. 64/1995 în ceea ce priveste propunerea planului de reorganizare si sa se pronunte în consecinta.
În raport de aceasta situatie se constata ca judecatorul-sindic a solutionat cauza fara a intra în cercetarea fondului (fara a analiza celelalte conditii de admitere a planului de reorganizare) astfel încât în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea urmeaza sa admita recursul, sa caseze sentinta si sa trimita cauza pentru rejudecarea cererii de admitere a planului de reorganizare.
3
