Contestatie la executare. Probe.
În cadrul contestatiei la nu pot fi administrate probe care tindsa puna în discutie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-ohotarâre definitiva.
(decizia penala nr.166/26.03.2003 -C.A.B. – Sectia I-a Penala)
Prin sentinta penala nr.88 din 30 ianuarie 2003, pronuntata deTribunalul Bucuresti Sectia a-II-a Penala, s-a respins – ca nefondata -contestatia la executare formulata de petentul S.I., cu obligarea petentului laplata cheltuielilor judiciare catre stat.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin contestatia la executare, formulata de petentul S.I. a solicitatreducerea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicata prin sentinta penalanr.89/10.02.2000, ca urmare a intrarii în vigoare a OUG nr.207/2000, princare s-au modificat dispozitiile art.146 Cod penal, potrivit cu care, prin”consecinte deosebit de grave” se întelege o paguba mai mare de un miliardlei.
Analizând contestatia formulata, tribunalul a constatat ca aceasta estenefondata, pentru urmatoarele considerente:
Este de observat ca pedeapsa de 10 ani închisoare pe care petentulsolicita a fi redusa, face parte dintr-o alta pedeapsa rezultanta, la care s-aajuns în urma unei cereri de contopire, aceasta pedeapsa intrând în puterealucrului judecat.
De asemenea, potrivit art.15 Cod penal, care reglementeaza aplicareafacultativa a legii penale mai favorabile, “când dupa ramânerea definitiva ahotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisoriia intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiuneaaplicata este mai mica decât maximul special prevazut de legea noua,tinându-se seama de infractiunea savârsita, de persoana condamnatului, deconduita acestuia dupa pronuntarea hotarârii sau în timpul cât a executat dinpedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.
Tribunalul a apreciat ca sanctiunea aplicata inculpatului, în raport depericolul social al faptei savârsite (21 de furturi din autoturisme) a fost corectaplicata, iar pedeapsa aplicata nu depaseste maximul special prevazut delegea noua.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat apel contestatorulS.I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a invocat faptul ca, urmarirea penala s-aefectuat nelegal, fiind depuse la dosar unele declaratii pe care nu le-a scrisel, fapt pentru care solicita efectuarea unei expertize grafologice.
A mai aratat ca nu are antecedente penale, ca familia sa nu are nici unsprijin material si a solicitat reducerea pedepsei.
Verificând hotarârea atacata, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, înraport de temeiurile invocate de apelant, precum si din oficiu, sub toateaspectele de fapt si de drept, Curtea a apreciat apelul ca fiind nefondatpentru urmatoarele aspecte:
La argumentul retinut de instanta de fond, se adauga si considerentelededuse din existenta si a celeilalte infractiuni sanctionata prin aceeasisentinta, precum si a înca trei condamnari definitive pentru acelasi gen defapte, (aspecte care vadesc specializarea si periculozitatea infractorului),precum si din perioada scurta de executare a pedepsei.
Nu au fost identificate nici motive de desfiintare a sentintei, care sapoata fi luate în considerare din oficiu.
Concluzionând, Curtea a apreciat sentinta apelata ca legala sitemeinica, iar criticile aduse ca nefondate.
Cu privire la cererea de efectuare a unei expertize grafologice (depusacu ocazia judecatii apelului), având ca obiectiv verificarea anumitor declaratiiale apelantului din faza de urmarire penala, Curtea a considerat ca, data fiindnatura specifica a contestatiei la executare, aceasta nu poate fi primita,întrucât în aceasta cale procesuala nu pot fi administrate probe care tind sapuna în discutie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-ohotarâre definitiva.
Hotarârea a ramas definitiva prin respingerea recursului condamnatuluiprin decizia penala nr.3290/4.07.2004 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. 2
