Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat. Dacă între persoana care a formulat acţiunea şi titularul dreptului pretins există identitate, excepţia lipsei calităţii procesuale active este neîntemeiată.
Persoana care pretinde că i s-a încălcat un drept subiectiv sau justifică un interes pentru constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului, are la îndemână acţiunea în justiţie, a cărei soluţionare este de competenţa instanţelor judecătoreşti, aşa încât excepţia de necompetenţă a instanţelor este neîntemeiată.
Societăţile comerciale care nu deţin dovezi cu privire la dreptul de administrare şi folosinţă asupra terenurilor din patrimoniul lor, pot promova acţiune în constatarea dreptului, în temeiul art.111 C.pr.civ, hotărârea fiind necesară în vederea întocmirii documentaţiei cerute de HG 834/1991, pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Reclamanta debitoare SC A SA Leu, aflată în faliment, prin lichidator judiciar, a solicitat judecătorului-sindic să constate dreptul său de administrare şi folosinţă asupra suprafeţei de teren de 348.067 m.p.,
S-a susţinut că pe suprafaţa precizată se află sediile mai multor ferme, hotărârea fiind necesară pentru obţinerea certificatului de atestare al dreptului de proprietate, în vederea valorificării acestor active.
Prin Sentinţa nr. 126/29.05.2002, judecătorul-sindic a admis cererea şi a constatat dreptul de administrare şi folosinţă al debitoarei asupra suprafeţei totale de 348.067 m.p.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 1222 din 3.09.2002, a admis recursurile formulate de F B şi Consiliul Local Leu, a casat hotărârea şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, considerându-se că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art.105 alin.2 C.pr.civ, sub sancţiunea nulităţii .
În rejudecare, prin sentinţa nr. 6726 din 19 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinându-se că regimul juridic al terenului aflat în litigiu este incert.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta.
Apelul este fondat iar excepţiile invocate de intimatul pârât sunt nefondate.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat. Apelanta reclamantă a solicitat instanţei să se constate că are drept de administrare şi folosinţă asupra terenului din patrimoniul său, în temeiul art.1 din HG 834/1991, întrucât terenul nu a făcut obiectul licitaţiei la care a participat FB, fiind vândute doar construcţiile. Astfel, între persoana care a formulat acţiunea şi titularul dreptului pretins există identitate, excepţia lipsei calităţii procesuale active, fiind neîntemeiată.
SC A SA Leu a solicitat constatarea dreptului de folosinţă şi administrare asupra unui teren de 10.841 m.p. la Ferma nr.1 Preajba, iar intimatul pârât F B pretinde că are un drept real asupra unei părţi din această suprafaţă, pretenţiile părţilor fiind contradictorii.
Persoana care pretinde că i s-a încălcat un drept subiectiv sau justifică un interes pentru constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului, are la îndemână acţiunea în justiţie, a cărei soluţionare este de competenţa instanţelor judecătoreşti, aşa încât excepţia de necompetenţă prevăzută de art.159 pct.1 C.pr.civ., este neîntemeiată.
Reclamanta a solicitat prin acţiune, constatarea dreptului pentru o suprafaţă mult mai mare, decât cea asupra căreia intimatul FB pretinde că are drept de proprietate.
Potrivit art.1 din HG 834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate, se determină prin hotărâre de guvern, de organele care îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărârea organului administraţiei locale, de către autoritatea administrativă judeţeană.
Societăţile comerciale care nu deţin dovezi cu privire la dreptul de administrare şi folosinţă asupra terenurilor din patrimoniul lor, pot promova acţiune în constatarea dreptului, în temeiul art.111 C.pr.civ., iar acţiunea promovată de apelanta reclamantă este o astfel de acţiune.
După verificarea cadastrului deţinut de apelantă, expertul a stabilit că terenul aflat în patrimoniul societăţii, este în suprafaţă de 218.867 m.p. la Fermele 2 şi 8 , iar la fermele 4,5 şi 6, suprafeţele sunt mai mici decât cele menţionate în cererea introductivă. Cu privire la aceste suprafeţe, nu există litigii, aşa încât în mod greşit instanţa de fond a considerat că situaţia terenului este incertă.
La ferma nr.1 Preajba de Pădure, expertul a individualizat suprafaţa de 10.841 m.p. şi a constatat că în aceasta se include terenul de 4.875 m.p., atribuit intimatului FB, prin Ordinul Prefectului şi 1.125 m.p. atribuit aceluiaşi intimat prin TP 1596/6.04.2004, în tarlaua 80 , parcela 1138/1.
Pe baza acestor constatări, Curtea consideră că pentru Ferma nr.1 Preajba de Pădure, acţiunea este întemeiată numai pentru diferenţa dintre suprafaţa individualizată şi cea care este proprietatea intimatului pârât FB.
Prin sentinţa 2593/2004, a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin respingerea apelului şi anularea recursului, s-a constatat nulitatea parţială a Ordinului Prefectului 248/2001, numai cu privire la construcţiile C1 şi C3, fără nici o referire la teren, aşa încât apărarea intimaţilor pârâţi, în sensul că prin hotărârea respectivă se dovedeşte dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor, este nefondată şi se va înlătura.
În raport de considerentele de mai sus, în temeiul art.296 C.pr.civ., se va admite apelul, se va schimba sentinţa în sensul că, în temeiul art.1 din HG 834/1991 , coroborat cu art.111 C.pr.civ., se va admite în parte acţiunea şi se va constata dreptul de administrare şi folosinţă pentru suprafeţele arătate anterior.
