S-a aprobat raportul final.
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. „F.F.” S.R.L. G şi radierea acesteia din registrul comerţului.
În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006, au fost descărcaţi judecătorul sindic şi lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitoare şi averea acesteia.
S-a aprobat decontul de cheltuieli şi s-a dispus plata sumei de 1.588 către lichidatorul judiciar „S. 2000” S.R.P.L. Galaţi, din fondul special constituit, prev. de art. 4 din lege.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, la data de 01.10.2001, s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei S.C. „F.F.” S.R.L., la cererea creditoarei S.C. „S.” S.A. T.
La data de 26.03.2009, lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul final, solicitând prin acest raport, închiderea procedurii falimentului ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei şi neavansării de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii.
Împotriva raportului final au formulat obiecţiuni creditoarele A.V.A.S. şi A.F.D.J. G.
Creditoarea A.V.A.S., prin obiecţiunile formulate, a susţinut că raportul final nu a făcut o analiză temeinică a cauzelor şi împrejurărilor ce au determinat starea de , cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, pentru a putea formula o acţiune în antrenare răspundere patrimonială.
Cât priveşte creditoarea A.F.D.J. G, aceasta, prin obiecţiunile formulate la raportul final, a arătat că nu este de acord cu închiderea procedurii falimentului fără antrenarea răspunderii foştilor administratori ai debitoarei.
Judecătorul sindic a reţinut, în ce priveşte obiecţiunile formulate de cele două creditoare, că titular al acţiunii în antrenare răspundere, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, este administratorul sau lichidatorul judiciar.
A constatat că, în adevăr, potrivit art. 138 alin. 3 din acelaşi act normativ, şi comitetul creditorilor poate fi autorizat să promoveze cererea prevăzută de alineatul 1, dar în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.
Ca atare, a constatat că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006, pentru a dispune închiderea procedurii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea A.V.A.S., înregistrat sub nr. 8972/44/2005 – supliment R 2 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 C.pr.civ. (art. 304 pct. 5 C.pr.civ.).
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C.pr.civ.).
Judecătorul sindic a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C.pr.civ.).
Astfel, judecătorul sindic a analizat eronat cererea formulată de către creditoarea A.V.A.S., cerere prin care a solicitat ca, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, să fie autorizaţi creditorii să formuleze o atare cerere. În speţă, nu s-a putut constitui comitetul creditorilor, având calitatea de creditori, doar două persoane juridice.
În speţă, erau pe deplin îndeplinite condiţiile prev. de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Creanţa A.V.A.S., în sumă de 8.095,52 Ron, a fost preluată prin cesiune de la C.A.S.G., conform art. 2 din O.U.G. nr. 95/2003 şi nu a fost recuperată în cursul procedurii de insolvenţă.
A mai susţinut recurenta că obiecţiunile formulate împotriva raportului final, în condiţiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, erau pe deplin întemeiate, atâta vreme cât acest raport nu făcea referire la măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare de generarea stării de insolvenţă a debitoarei.
În consecinţă, creditoarea a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
În drept, a invocat disp. art. 299 – 316 C.pr.civ. şi Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Galaţi a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut următoarele:
Deşi, prin motivele de recurs, s-a susţinut că judecătorul sindic a încălcat formele de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 C.pr.civ., nu s-a arătat, concret, în ce a constat această încălcare şi care au fost actele de procedură întocmite cu nerespectarea prevederilor legale.
Cât priveşte greşita respingere a obiecţiunilor formulate de recurenta A.V.A.S. împotriva raportului final, în raport de conţinutul incomplet al acestui raport, a reţinut următoarele:
Prevederile art. 129 din nu fac referire la conţinutul minim de informaţii pe care ar trebui să îl reflecte raportul final. Însă, în raport de prevederile art. 21 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, este cert că acest raport trebuie să cuprindă descrierea modului în care lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate în cursul procedurii. De asemenea, în raport de prevederile art. 122 alin. 2, raportul final ar trebui să mai cuprindă informaţii referitoare la fondurile obţinute din lichidare şi încasarea de creanţe, situaţia contului de lichidare ş.a.m.d.
Este exclus însă ca raportul final să cuprindă cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, atâta vreme cât aceste informaţii sunt cuprinse într-un alt raport, cel prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, sub acest aspect, al conţinutului incomplet al raportului final, în mod corect s-au respins obiecţiunile formulate de creditoarea A.V.A.S.
Referitor la greşita calificare de către judecătorul sindic, a cererii formulate de A.V.A.S., de a fi autorizată să promoveze acţiunea prev. de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a constatat următoarele:
Contrar celor susţinute, în cauză nu sunt numai 2 (doi) creditori, ceea ce ar fi condus la imposibilitatea formării unui comitet al creditorilor, în raport de disp. art. 16 din Legea nr. 85/2006.
Dimpotrivă, aşa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanţelor, în cauză s-au înregistrat 11 (unsprezece) creditori.
În şedinţa adunării creditorilor din 27.10.2006, aceştia au ales un comitet format din 3 (trei) creditori, conform art. 16 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, şi anume: C.N.F.R. „N.” S.A. G (preşedinte), C.L.M.G. şi S.C. „P.H.” S.A. S.
Urmare obiecţiunilor formulate de creditoarele A.V.A.S. şi A.F.D.J. G, lichidatorul judiciar a convocat comitetul creditorilor, pentru a pune în discuţie eventuala solicitare de autorizare a acestuia, pentru formularea acţiunii prev. de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Aşa cum rezultă din conţinutul procesului-verbal din 25.05.2009 (fila 257, vol. 3 dosar fond), comitetul creditorilor nu a putut adopta nici o decizie, din lipsă de cvorum. Astfel, potrivit art. 17 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din numărul total de membrii ai acestuia. Or, la şedinţa din 25.05.2009 nu s-a prezentat decât un singur creditor, C.L.M.G.
În acest context, judecătorul sindic nu a fost învestit cu nici o cerere de autorizare, prev. de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, de către participantul la procedură îndreptăţit să promoveze o atare cerere. Prin urmare, critica formulată în recurs, referitoare la greşita calificare a cererii formulate de creditoarea A.V.A.S., este vădit nefondată, câtă vreme, în cauză, nu s-a formulat o cerere de autorizare a comitetului creditorilor să formuleze cererea în antrenare răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Faţă de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.pr.civ., a respins recursul, ca nefondat.
