Daca bunul afectat garantiei consta într-o suma de bani depusa într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct, potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr.99/1999 – Titlul VI – Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare
Per a contrario, conturile bancare neindividualizate în mod distinct nu sunt afectate de garantia reala mobiliara constituita în favoarea bancii, ci sunt supuse doar dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, astfel încât si prin Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobile trebuie facuta numai cu privire la conturile individualizate de parti în contractul de gaj.
Înregistrarea în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobile a unei garantii inexistente asupra conturilor si subconturilor viitoare, constituie o fapta juridica ilicita a creditorului garantat însa nu constituie cauza pagubei garantului, constând în imposibilitatea contractarii unor noi împrumuturi, deoarece chiar împrumutatul s-a angajat sa nu deschida alte conturi în afara celor afectate de garantie. Pe de alta parte, prejudiciul nu se poate raporta la contravaloarea unor împrumuturi, pentru ca astfel de sume sunt supuse restituirii, ci eventual prejudiciul ar consta în beneficiul nerealizat prin imposibilitatea încheierii unor alte contracte de împrumut. Astfel nu sunt întrunite cerintele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii delictuale.
Prin sentinta nr. 719/26 mai 2009, pronuntata de Tribunalul Olt – Sectia Comerciala, în dosarul nr. 544/104/2009, s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC G.M.E. SRL. Pârâta BCR – ERSTE BANK SA – Sucursala O. a fost obligata sa modifice mentiunile înscrise în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare privind gajurile înregistrate sub nr. 2005 – 00001407761908 HIY si 2005 – 00001407911122 GGH, corespunzator contractelor de garantie mobiliara nr. 385/A 2005 si 385/B 2005. Totodata, pârâta a fost obligata sa plateasca reclamantei daune în valoare de 750 000 lei.
Împotriva sentintei a declarat apel pârâta.
Pe fond, Curtea retine ca gajul general, ca drept al creditorilor chirografari asupra patrimoniului debitorului lor, este o garantie legala si nu se confunda cu garantia reala mobiliara constituita printr-un contract de gaj, ce confera creditorului garantat un drept prioritar de a-si satisface creanta (art. 9 alin. 2 din Titlul VI – Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare din Legea nr.99/1999), precum si dreptul de a intra în posesie sau de a retine bunul supus garantiei (art. 11).
Altfel spus, asupra conturilor si subconturilor viitoare ale debitorului exista dreptul de gaj general al tuturor creditorilor chirografari, în conformitate cu dispozitiile art. 1718 Cod civil, si numai asupra conturilor RO56 RNCB 3800 0002 2981 000, RO60BRDE290SV09942303900, RO69 RZBR 0000 0600 0608 3088, RO02RNCB3800000229810003 exista garantii reale mobiliare constituite prin contractele de gaj nr. 385/A 2005 si 385/B 2005.
Garantia poate avea ca obiect, potrivit art. 10 alin. 3 din acelasi act normativ, un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. Conform dispozitiilor art. 16 alin. 1, contractul de garantie reala trebuie sa contina o descriere a bunului afectat garantiei. Bunul afectat garantiei poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generica “toate bunurile mobile prezente si viitoare”. Toate bunurile mobile reprezinta o descriere suficienta. Daca, însa, bunul afectat garantiei consta într-o suma de bani depusa într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct.
Per a contrario, conturile bancare neindividualizate în mod distinct nu sunt afectate de garantia reala mobiliara constituita în favoarea bancii, ci sunt supuse doar dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, astfel încât si publicitatea prin Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobile trebuia facuta numai cu privire la conturile individualizate de parti în cele doua contracte de gaj.
În consecinta, clauza prevazuta de parti în art. 8 alin. 2 din contractele de gaj, conform careia împrumutatul se angajeaza ferm sa deruleze prin conturile si subconturile precizate la pct. 2 (adica cele afectate de garantie), în totalitate, încasarile rezultate din activitati desfasurate în mod curent si sa nu deschida alte conturi curente si/sau subconturi la alte banci pâna la stingerea integrala a obligatiilor asumate prin contractul de credit nr. 385/2005, nu echivaleaza cu o garantie generala si distincta asupra conturilor viitoare. Clauza prevede pur si simplu o obligatie asumata de împrumutat de a nu deschide alte conturi si subconturi, a carei eventuala încalcare poate da nastere unei raspunderi contractuale a garantului.
Este neîndoielnic faptul ca SC G.M.E. SRL a fost prejudiciata prin aceea ca nu a putut încheia alte contracte de împrumut, dar cauza acestui prejudiciu nu este fapta bancii, ci chiar obligatia sa, asumata prin contractul încheiat cu B.C.R. – SUCURSALA O.
Ca urmare, în speta exista o fapta juridica ilicita a BCR SA – SUCURSALA OLT, constând în înregistrarea în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobile a unei garantii inexistente asupra conturilor si subconturilor viitoare, numai ca nu se poate aprecia ca prin aceasta s-a produs garantului paguba constând în imposibilitatea contractarii unor noi împrumuturi, deoarece chiar împrumutatul s-a angajat sa nu deschida alte conturi în afara celor afectate de garantie, astfel încât nu sunt întrunite cerintele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii bancii.
În aceste conditii, Curtea constata ca nu se mai justifica analiza referitoare la îndeplinirea cerintelor prevazute de art.112 alin.1 pct.3 sub sanctiunea nulitatii, conform art.133 alin.1 Cod procedura civila.
Oricum, prejudiciul nu se poate raporta la contravaloarea unor împrumuturi, pentru ca astfel de sume nu sunt susceptibile de marire sau întregire a patrimoniului, ci împrumutate si supuse restituirii, iar emiterea de bilete la ordin fara a avea acoperire în disponibilul în cont si consecintele acestei fapte interzise de lege sunt exclusiv imputabile emitentului.
Prin urmare, chiar daca s-ar fi dovedit vinovatia bancii si raportul de cauzalitate dintre fapta sa ilicita si paguba suferita de victima, prejudiciul nu ar consta decât din beneficiul nerealizat prin imposibilitatea încheierii unor alte contracte de împrumut sau a unor contracte referitoare la activitatea sa curenta, de exemplu prin imposibilitatea onorarii unor comenzi. Astfel de pagube ar fi trebuit cerute în mod explicit si, totodata, dovedite.
Fata de considerentele expuse, Curtea va admite apelul si, potrivit art. 296 Cod procedura civila, va schimba în parte sentinta, în sensul ca va respinge capatul de cerere în pretentii ca nefondat.
Se va mentine solutia de admitere a capatului de actiune referitor la modificarea mentiunilor cuprinse în Arhiva Electronica.
1
