Informaţiile referitoare la şansele obiective de realizare a planului de reorganizare a activităţii sunt necesare pentru ca judecătorul-sindic să poată admite un plan.
Prin sentinţa nr. 236/F/9 noiembrie 2005 a Tribunalului Mehedinţi, pronunţată în dosarul nr. 6/F/2005, s-a respins planul de reorganizare cu motivarea că acesta nu cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 92 din Legea 64/1995 R (durata executării, categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, cele care sunt defavorizate, despăgubirile ce urmează a fi oferite tuturor categoriilor de creditori). Totodată, planul nu denotă şanse obiective de realizare având în vedere că cele două contracte la care face referire nu au fost respectate iar, pe de altă parte, chiar debitoarea a afirmat că zona în care îşi desfăşoară activitatea a fost calamitată, ducând la imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs debitoarea şi a criticat-o ca netemeinică şi nelegală pentru că greşit s-a apreciat că planul de reorganizare nu este viabil.
Recursul este nefondat.
Toate cele învederate de către recurentă în recursul său au fost analizate de către judecătorul-sindic care a apreciat în mod corect că planul de reorganizare propus de către recurentă nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 92 din Legea 64/1995 R.
Astfel, recurenta îşi bazează perspectivele de redresare pe două contracte de vânzare-cumpărare din 27 septembrie 2004 şi 11 aprilie 2005 care nici nu au început să fie executate pentru că, motivează chiar în recursul său recurenta, a fost nevoită să reamenajeze fabrica închiriată, că zona în care îşi desfăşoară activitatea a fost calamitată. De asemenea, îşi bazează perspectivele de redresare pe debitele ce le va recupera de la diverşi debitori ai săi în condiţiile în care împotriva unuia a susţinut că a formulat chiar plângere penală, respectiv împotriva administratorului SC F SRL GALAŢI de la care pretinde că are de recuperat un miliard. Asemenea, are în vedere valoarea ce ar obţine-o din vânzarea bunurilor sale mobile, fără de care nu şi-ar mai putea desfăşura activitatea pentru că utilajele la care face referire sunt utilaje de prelucrare a lemnului, specifice activităţii sale.
Deci, în mod corect judecătorul-sindic a apreciat că obiectivele propuse de către recurentă nu au şanse de realizare.
Pe de altă parte, planul de reorganizare nu cuprinde elementele obligatorii în legătură cu creanţele societăţii şi modalitatea de acoperire a acestora, categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate, termenul în care va fi executat planul. Astfel, în recurs menţionează termenul generic de 2 ani, prevăzut de lege, dar fără a arăta în mod concret cum va executa toate cele menţionate în cadrul acestui termen. De observat că recurenta nu a făcut referire decât la un singur creditor, BCR Orşova, în condiţiile în care există şi alţi creditori, creanţele totale fiind de 700.000 RON.
Faţă de cele arătate, sentinţa fiind temeinică şi legală, în baza dispoziţiilor art. 312 C.p.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
