Contopind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin hotărârea atacată, cu restul de 497 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, rest cu privire la care s-a dispus revocarea liberării condiţionate, în pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 132 zile închisoare, Judecătoria a procedat într-o manieră incompatibilă cu exigenţele art.34,39 alin.1 şi art.61(1) Cod penal.
Secţia penală – Decizia penală nr.298/7 mai 2009
Prin sentinţa penală nr. 84/14 octombrie 2008, Judecătoria Haţeg a dispus condamnarea inculpatului B.C. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin.1,209 alin.1lit. a,e,g şi i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.42 Cod penal şi art.37 lit. a Cod penal.
În baza art.39 alin.1, raportat la art. 34 şi 35 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.143/21.08.2001 a Judecătoriei Haţeg, instanţa dispunând contopirea restului de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (497 zile) cu pedeapsa aplicată de 3 ani, inculpatul urmând să execute în penal 4 ani şi 132 de zile închisoare.
S-a reţinut în fapt că inculpatul împreună cu mai multe persoane a sustras în mod repetat, pe timp de noapte, din locuri publice şi prin efracţie diverse bunuri din magazine alimentară.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul aducându-i critici pentru netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea severă şi nu reflectă gradul de pericol social concret al faptei comise.
Prin decizia penală nr. 76/A/2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia penală în dosarul nr. 0408/240/2007, a fost admis ca fondat apelul promovat de inculpatul B.C. şi prin extinderea efectuării şi asupra inculpaţilor T.F. şi B.A. s-a dispus înlăturarea prevederilor art.64 lit. a teza I-a Cod penal şi art.64 lit. c Cod penal în condiţiile art.71 Cod penal.
În ce priveşte criticile de netemeinicie invocate de inculpatul B.C. , Tribunalul le-a considerat nefondate.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.C, reiterând aceleaşi critici ca şi în apel, sub aspectul sancţiunii mult prea aspre aplicate.
Recursul este fondat.
Curtea arată că atât hotărârea instanţei de fond , cât şi cea a instanţei de apel conţin aspecte clare de nelegalitate şi nu de netemeinicie.
La o analiză atentă a modalităţii de contopire realizată de către instanţa de fond, Curtea sesizează că aceasta s-a realizat într-o manieră incompatibilă cu exigenţele impuse de art. 34,35,39 alin. 1 Cod penal.
Curtea arată astfel că Judecătoria, procedând la contopirea pedepselor stabilite prin hotărârea atacată ( 3 ani închisoare cu restul de 497 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare), în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 132 de zile închisoare, a realizat un cumul al acestor perioade de detenţie, aplicând o pedeapsă nelegală.
Constatându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală recursul a fost admis, cu consecinţa casării ambelor hotărâri atacate şi stabilirii unei sancţiuni de 3 ani închisoare, ca urmare a contopirii celor două pedepse, conform art.34, 61(1) şi 39(1) Cod penal.
