Asupra cauzei de administrativ de faţă:Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 7004/99/2007 reclamanta AE a chemat în judecată pârâta AJOFM Iaşi, solicitând obligarea pârâtei la plata primei de concediu pentru perioada 2001-2006, actualizată cu indicele de inflaţie până la data efectivă a plăţii.In motivare reclamanta a arătat că are statutul de funcţionar public şi în această calitate are dreptul la o primă de concediu potrivit disp.art.34 al.2 din Legea nr.188/1999.S-a mai arătat că de prima de vacanţă beneficiază toţi funcţionarii publici indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea, art.5 din Codul Muncii interzicând orice fel de .Deşi drepturile de concediu care i se cuveneau în calitate de funcţionar public sunt expres prevăzute în României, precum şi în legea care reglementează statutul funcţionarilor publici, prin legile anuale prin care s-a adoptat bugetul de stat prima de concediu a fost suspendată.Prin legea prin care s-a adoptat bugetul de stat pentru anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea plăţii primei de concediu, drept recunoscut şi prin legea salarizării pentru anul 2007, respectiv O.G. 6/2007.Suspendarea prin acte normative a unui drept cîştigat nu poate reprezenta în nici un caz o restrîngere a dreptului, ci ea operează ca o adevărată lipsire de drepturi subiective, arbitrară şi abuzivă.În susţinerea acţiunii a depus răspunsul negativ al pîrîtei la solicitarea sa de acordare a primei de vacanţă pentru perioada 2001 – 2006.Pîrîta a depus întîmpinare prin care a invocat prescripţia dreptului la acţiune pentru prima de concediu aferentă perioadei 2001-2003, faţă de prevederile art. 1,3 din D-L 167/1958 şi art. 283 al. 1 lit. c L 53/2003.Pe fondul cauzei pîrîta a solicitat respingerea acţiunii, arătînd că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2006 acordarea primei de vacanţă a fost suspendată succesiv pentru toţi funcţionarii publici pînă la 31.12.2006, context în care nici un funcţionar public din cadrul instituţiei pîrîte nu a beneficiat de prima de concediu, pîrîta avînd obligaţia legală de a respecta dispoziţiile actelor normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor băneşti solicitate de reclamantă.Instanţa, analizînd actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.Această dispoziţie legală aplicabilă reclamantei în calitate de funcţionar public a fost suspendată conform dispoziţiilor din legile bugetare pentru perioada 2001 – 2006 (O.G.33/2001, L.743/2001, L.631/2002, L.507/2003 şi L. 511/2004), însă această suspendare nu a mai fost menţinută de legiuitor prin Legea Bugetului de Stat pentru anul 2007 nr.486/2006.Măsura suspendării aplicării dispoziţiilor privind acordarea primelor de concediu nu poate echivala cu o restrângere definitivă a acestui drept, aceste prevederi legale instituind doar o măsură temporară, fiind determinată de considerente de natură bugetară.Rezultă că drepturile băneşti ale funcţionarilor publici au existat pentru perioada sus menţionată, iar suspendarea exerciţiului acestora nu poate fi în nici un caz interpretată în sensul înlăturării lor, în atare situaţie ajungîndu – se la îngrădirea abuzivă şi nelegitimă a exercitării drepturilor respective.Prin urmare instanţa reţine că în cauză se impune acordarea primei de concediu în sensul solicitat de reclamantă în baza dispoziţiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999.Va fi respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, avînd în vedere că termenul de prescripţie a fost suspendat prin efectul legilor bugetare succesive apărute în perioada 2001 – 2006.In consecinţă,instanţa va obliga pârâta AJOFM Iaşi la plata către reclamantă a sumei reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2006 sumă calculată conform relaţiilor depuse la dosar de pîrîtă la termenul de judecată din 5.10. 2007 şi care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie calculat până la momentul plăţii efective.
