În procedura insolvenţei nu se poate dispune suspendarea judecăţii, astfel încât nu se poate dispune nici scoaterea cauzei de pe rolul tribunalului şi înaintarea dosarului la parchet, pentru cercetări .
Prin sentinţa nr. 1420/9.12.2005 judecătorul-sindic a trimis la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj dosarul nr. F/95/2005 privind procedura de reorganizare judiciară şi faliment iniţiată de creditori împotriva debitoarei SCV A SA TG JIU, pentru efectuarea de cercetări penale, urmând să se stabilească dacă în cauză s-a săvârşit infracţiunea de fals de către numitul M D G.
Împotriva sentinţei nr. 1420/9.12.2005 a declarat recurs administratorul M D G, criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei.
Curtea va admite recursul, va casa sentinţa şi trimite cauza judecătorului-sindic pentru continuarea procedurii, având în vedere următoarele considerente:
Judecătorul-sindic nominalizat în cauză are obligaţia de a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 11 din Legea 64/95 R2. Printre aceste atribuţii nu se regăseşte aceea de a trimite la parchet dosarul cuprinzând administrarea întregii proceduri de reorganizare judiciară şi faliment a debitorului aflat în , pentru a se efectua cercetări penale faţă de administratorii sociali.
Prin măsura dispusă în considerentele sentinţei recurate, judecătorul-sindic practic s-a desesizat de judecarea cauzei, căci trimiţând dosarul la parchet pentru efectuarea cercetărilor, a scos cauza de pe rol, intervenind astfel suspendarea derulării procedurii.
Deşi, de principiu, normele prevăzute de Legea 64/1995 R se completează cu dispoziţiile generale ale codului de procedură civilă, acestea devin incompatibile în momentul în care se încalcă principiile specifice ale procedurii insolvenţei.
Astfel, dispoziţiile legale referitoare la suspendarea cauzei, prevăzute de normele de procedură civilă, sunt incompatibile cu prevederile Legii nr. 64/95 R, deoarece contravin unuia dintre principiile de bază ale acesteia şi anume principiul celerităţii şi continuităţii.
În situaţia în care în speţă existau indicii privind săvârşirea vreunei infracţiuni, judecătorul-sindic putea sesiza organele de cercetare penală, fără însă a trimite dosarul la parchet şi astfel a scoate de pe rol cauza, măsură ce excede, după cum s-a arătat, prevederilor Legii 64/95 R2.
Ca atare, sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea normelor imperative ale Legii 64/95 R2, referitoare la celeritatea şi continuitatea procedurii, ceea ce constituie un motiv de ordine publică, hotărârea fiind lovită de nulitate.
În temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ. , se va admite recursul, şi având în vedere faptul că judecătorul-sindic a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, Curtea va casa sentinţa şi va trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea procedurii, ocazie cu care judecătorul-sindic va analiza şi celelalte critici formulate de recurent în cadrul motivelor sale de recurs.
