Procedura insolventei – opozitie la cererea formulată de debitor prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva sa
Opozantul-creditor a fost prejudiciat prin deschiderea procedurii de asupra debitorului , iar cererea acestuia a fost introdusă cu rea-credinţă cu scopul blocării tuturor acţiunilor creditorului în executarea silită pornită încă din anul 2008. Starea de insolvenţă a debitorului instalată încă din 2007 şi lipsa oricărui demers al acestuia în punerea sa sub protecţia legii de insolvenţă, se constituie întrun alt argument în dovedirea abuzului de drept al debitorului
(SENTINŢA Nr. 608/F din 04 Mai 201)
La data de 19.04.2010 petentul M. G. a formulat opoziţie la deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitorului S.C. ZG P. D. SRL motivând următoarele:
Petentul deţine o creanţă în sumă de 2.329.010 EUR asupra patrimoniului debitorului, stabilită prin trei hotărâri judecătoreşti, la care se adaugă cheltuielile de judecată şi de silită. În temeiul acestor sentinţe la data de 30.05.2008 s-a dispus înfiinţarea popririi asigurătorie prin indisponibilizarea unui număr de 1.111.306 acţiuni deţinute de debitor la S.C. P. SA.
Indisponibilizarea acţiunilor s-a realizat la data de 15.12.2008 şi la rândul lui terţul poprit a confirmat măsura executorului judecătoresc.
La data de 22.12.2008, respectiv la o săptămână după indisponibilizarea acestor acţiuni, debitorul încheie cu “T. C. LTD”, asociatul unic al debitorului, ce are ca administrator aceeaşi persoană pe care o are şi debitorul, un contract prin care se transferă dreptul de proprietate asupra celor 1.111.306 acţiuni în favoarea celei de-a doua societăţi.
Creditorul mai arată în continuare că actul de luare în posesie şi adjudecare, aşa cum a fost denumit de către cele două părţi, este în fapt un act voluntar prin care debitorul, prin administrator G. Z., a cedat acţiunile deţinute la S.C. P. S.A. către T. C. LTD, reprezentată de G. Z..
Temeiul acestui act la constituit, în opinia creditorului, contractul de împrumut cu garanţie reală imobiliară încheiat la data de 17.11.2008 şi scadent la data de 20.12.2008, contract încheiat în formă consensuală, fără dată certă. Contractul a primit dată certă la data de 19.12.2008, la doar câteva zile după ce judecătoresc primise confirmarea din partea terţului poprit că acţiunile sunt indisponibilizate.
În luna februarie 2009 debitorul şi-a schimbat sediul social de la Bucureşti în municipiul Piteşti.
La data de 02.04.2009 reprezentanţii debitorului s-au prezentat la executorul judecătoresc şi au arătat că debitorul nu mai deţine bunurile urmărite.
Creditorul arată că, în aceste condiţii a solicitat în faţa instanţei de judecată revocarea actului fraudulos, iar şi paralel plata de despăgubiri, reprezentând contravaloarea prejudiciilor aduse pentru neplata la termen a sumelor datorate.
Petentul susţine că deşi are calitatea de creditor al debitorului S.C. ZG P. S. D. SRL în temeiul unor hotărâri judecătoreşti executorii, nu poate urmări bunurile ce au aparţinut acesteia din urmă datorită faptului că acesta cu bună ştiinţă şi cu ajutorul unei terţe societăţi administrate de aceeaşi persoană şi-a înstrăinat singurele bunuri din avere.
Mai arată petentul că actul prin care debitorul a cedat acţiunile sale terţei persoane este şi neserios atâta vreme cât este de acord să cedeze acţiunile pentru o sumă de 2.779.350 lei (aproximativ 700.000 euro), în condiţiile în care, în calitate de acţionar al S.C. P. SA cu 88,89% din total acţiuni, numitul G. Z., administrator al debitorului, îşi exprimase intenţia de vânzare a bunurilor SC P. SA cu un preţ minim de 15.900.000 euro.
La data de 25.02.2010 debitorul a formulat cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă pe care creditorul o califică drept un subrefugiu în condiţiile în care acţiunea revocatorie se afla în curs de judecată, iar după deschiderea procedurii a solicitat suspendarea de drept a acesteia în condiţiile art.36 din Legea nr.85/2006.
Deşi recunoaşte petentul că există legal obligaţia unui debitor de a-şi formula cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă atunci când s-a instalat starea de insolvenţă, în cazul de faţă arată că cererea a fost formulată cu scop şicanatoriu faţă de interesele sale, întrucât starea de insolvenţă a debitorului se instalase cu mult înaintea anului 2008 şi solicitarea astăzi a deschiderii procedurii de insolvenţă nu reprezintă decât un mijloc de a suspenda executarea silită declanşată de creditor şi de asemenea a altor acţiuni judiciare declanşate împotriva sa.
La data de 29.04.2010 administratorul judiciar SCP A. S. IPURL, desemnat să administreze procedura de insolvenţă împotriva debitorului SC ZG P. S. D. SRL, a depus la dosar concluzii scrise la opoziţia creditorului prin care a solicitat respingerea acesteia pe considerentul că în perioada 2007-2009 debitorul nu a realizat venituri, s-a înregistrat o evoluţie descendentă a rezultatului net ale exerciţiului şi că indicatorul privind riscul de faliment este sub 1,8 ceea ce indica starea de insolvenţă iminentă în care se afla.
La aceeaşi dată debitorul a formulat concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea opoziţiei ca neîntemeiată, în esenţă, pentru următoarele motive:
Creditorul opozant deţine în prezent un drept de creanţă asupra debitorului dar nu singurul şi se află angajat în mai multe litigii împotriva acestuia, însă critica formulată de creditor în opoziţie se adresează prevederilor art.36 din Legea nr.85/2006, iar activele pe care le-a deţinut debitorul la un moment dat nu puteau acoperi masa pasivă. Se recunoaşte în final că societatea nu se mai poate redresa.
Părţile au depus la dosar înscrisuri pentru a-şi dovedi afirmaţiile.
Examinând opoziţia în raport de întregul material probatoriu şi de prevederile art.27 şi art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reţine următoarele:
Potrivit art.32 alin.2 teza a II-a din Legea nr.85/2006 creditorii se pot opune deschiderii procedurii în termen de 15 zile de la primirea notificării; opoziţia creditorilor poate avea la bază, potrivit art.27 alin.4 din lege, introducerea prematură, cu rea credinţă, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii.
Aşa fiind, motivele formulării unei opoziţii la deschiderea procedurii, în temeiul cererii debitorului sunt două: mai întâi inexistenţa insolvenţei, situaţie în care creditorul poate contesta că debitorul său este în încetare de plăţi, aflându-se în situaţia de a răsturna mărturisirea debitorului că se află în stare de insolvenţă; în al doilea rând abuzul de drept al debitorului, care va fi cerut declanşarea mecanismelor legii de insolvenţă, înainte ca insolvenţa să se producă realmente sau să devină iminentă, ori gândit ca un mijloc de presiune sau prejudiciere faţă de unul sau mai mulţi creditori în situaţia unei executări gata a fi finalizată, o luare în posesie iminentă a unui bun supus garanţiei, declanşarea unor acţiuni în justiţie pentru readucerea unor bunuri în patrimoniu, toate putând fi suspendate prin deschiderea procedurii.
În cauza de faţă cel care a formulat opoziţia la deschiderea procedurii a depus declaraţie de creanţă în termen legal şi are astfel calitatea de creditor al debitorului, recunoscută de acesta din urmă.
Creditorul a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 2.329.010 EUR rezultată din trei hotărâri judecătoreşti devenite irevocabile.
În opoziţia sa creditorul a invocat abuzul de drept al debitorului în declararea stării de insolvenţă şi solicitarea deschiderii procedurii.
În fapt, după obţinerea hotărârilor judecătoreşti, creditorul a trecut la executarea silită a debitorului SC P.S. D. SRL prin înfiinţarea de poprire asigurătorie asupra unui număr de 1.111.306 acţiuni pe care debitorul le deţinea la SC P. SA.
La data de 26.11.2008 executorul judecătoresc trimite adresă de poprire către SC P. SA prin care îi aduce la cunoştinţă că acţiunile sunt declarate indisponibilizate şi poprite în măsura necesară obligaţiei de plată a sumelor solicitate de creditor.
La data de 15.12.2008 organul de conducere al SC P. SA face cunoscut executorului judecătoresc că cele 1.111.306 acţiuni aparţinând debitorului au fost indisponibilizate în registrul acţionarilor.
La data de 22.12.2008 între debitor, reprezentat de numitul G. Z. şi T.C. LTD, acţionarul unic al debitorului, reprezentat de acelaşi G. Z., s-a încheiat un înscris sub semnătură privată denumit Act de luare în posesie şi adjudecare, prin care debitorul a fost de acord să transfere dreptul de proprietate asupra pachetului de acţiuni la SC P. SA către acţionarul său.
Potrivit înscrisului, între părţi existaseră contracte de împrumut succesive scadente la data de 20.12.2008. aceste împrumuturi au fost garantate printrun contract încheiat la data de 17.11.2008, prin care debitorul a fost de acord să se instituie o garanţie reală mobiliară asupra acelui pachet de acţiuni. Contractul de garanţie reală mobiliară a fost înregistrat la Arhiva de Valori Mobiliare la data de 19.12.2008.
În acest fel, debitorul a rămas fără nici un bun în averea sa şi executarea sa silită nu a mai putut fi continuată.
Din actele de la dosar rezultă că la data de 25.02.2009 debitorul îşi schimbă sediul social, din Bucureşti, în municipiul Piteşti.
La data de 21.10.2009 creditorul a atacat în faţa Tribunalului Comercial Argeş cu acţiune revocatorie actul de luare în posesie prin care debitorul fusese de acord să renunţe la dreptul de proprietate asupra pachetului de acţiuni la SC P. SA în favoarea acţionarului său unic.
Ulterior, la data de 25.02.2010 debitorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificată de insolvenţă arătând că se află în stare vădită de insolvenţă.
Prin încheierea din data de 02.03.2010 judecătorul sindic a admis cererea, a deschis procedura simplificată de insolvenţă împotriva debitorului şi a desemnat în calitate de lichidator provizoriu persoana propusă de debitor, respectiv SCP A. S. IPURL.
În procedura astfel deschisă Administraţia Finanţelor Publice Piteşti a solicitat la data de 19.04.2010 majorarea termenului limită de înregistrare a declaraţiilor de creanţă cu 30 de zile, având în vedere că debitorul face obiectul unei inspecţii fiscale de amploare urmare a prejudicierii bugetului consolidat al statului cu suma de 4.528.084,94 lei, reprezentând impozit pe profit urmare a tranzacţiilor realizate între debitor şi acţionarul său unic.
Din rapoartele lichidatorului judiciar şi concluziile scrise cu privire la opoziţie rezultă că încă din anul 2007 debitorul se afla în stare de insolvenţă şi, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006, era obligat să se adreseze tribunalului în 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă cu o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor legii.
Debitorul însă nu şi-a declarat starea de insolvenţă nici în anul 2008 şi nici în anul 2009.
Abia în februarie 2010 a formulat o astfel de cerere în condiţiile în care pe rolul acestei instanţe se afla spre judecată din data de 21.10.2009 acţiunea revocatorie împotriva actului de luare în posesie şi adjudecare promovată de către creditorul M. G.
Reprezentantul debitorului a susţinut în instanţă că fiind creditor în procedură, opozantul îşi poate recupera creanţa aici fără a fi prejudiciat cu nimic de deschiderea procedurii.
Judecătorul sindic constată însă că neexistând bunuri în averea debitorului, nici unul dintre creditori nu îşi poate recupera creanţele în procedură, iar pe de altă parte, deschizându-se procedura de insolvenţă asupra debitorului, acţiunea revocatorie asupra actului de luare în posesie şi adjudecare prin care creditorul tinde la reîntregirea patrimoniului debitorului în vederea continuării executării silite în scopul acoperirii creanţei în sumă de 2.329.010 EUR a fost suspendată în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
Faţă de această situaţie astfel expusă, judecătorul sindic constată că opozantul-creditor a fost prejudiciat prin deschiderea procedurii de insolvenţă asupra debitorului , iar cererea acestuia a fost introdusă cu rea-credinţă cu scopul blocării tuturor acţiunilor creditorului în executarea silită pornită încă din anul 2008. Starea de insolvenţă a debitorului instalată încă din 2007 şi lipsa oricărui demers al acestuia în punerea sa sub protecţia legii de insolvenţă, se constituie întrun alt argument în dovedirea abuzului de drept al debitorului.
În aceste condiţii, judecătorul sindic în temeiul art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006, va admite opoziţia creditorului şi în consecinţă va revoca încheierea prin care s-a deschis procedura simplificată de insolvenţă împotriva debitorului SC ZG P. S. D. SRL.
