Potrivit art. 16 alin.4 din Legea nr. 318/2003 „Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora”.
Legea nr. 13/2007 a reglementat prin art. 16 alin 5 exercitarea dreptului de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţi energetice ce se vor realiza după intrarea în vigoare a acestei legi, situaţie ce nu se regăseşte în speţă.
Exercitarea dreptului de uz şi servitute al pârâtei asupra terenului în suprafaţă de 393 mp proprietate a reclamantului nu reprezintă o privare de proprietate de proprietate, ci o limitare a folosinţei bunurilor, în sensul tezei a treia, consemnată în alineatul doi al art. 1 al Protocolului 1 la CEDO. În cauză limitarea corespunde exigenţelor cerute de textul Convenţiei, respectiv legalitatea şi finalitatea întrucât este prevăzută de lege – aşa cum s-a arătat mai sus – şi corespunde unui scop de interes general – conductele deservind cu căldură şi apă caldă blocurile de locuinţe din Cartierul George Enescu şi Liceul Energetic ( a se vedea Van Marle C.Olanda, 26.06.1986; Agosi c. Marea Britanie, 24.10.1986; Allan Jacobson c. Suedia, 25.10.1989 etc. ). Atingerea adusă în cauză dreptului reclamantului respectă şi exigenţa de proporţionalitate în materie de limitare a dreptului de proprietate respectiv un just echilibru ce trebuie să fie menţinut între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele de protejare a individului. Astfel reglementarea legiuitorului naţional nu este lipsită de o bază rezonabilă deoarece chiar dacă instituie un dreptul de uz şi servitute cu titlu gratuit, acordă posibilitatea proprietarilor de a fi despăgubiţi pentru orice prejudiciu ce le-ar fi produs în exercitarea acestor drepturi şi de a obţine cval folosinţei pentru orice amenajare viitoare.
( Tribunalul Dolj, Secţia comercială, Decizia nr. 449 din 06 Decembrie 2010)
Reclamantul N.N.V. a chemat pe pârâta SC C E SA, pentru a fi obligată la plata contravalorii lipsei de folosinţă pe perioada 2004 – 2007 pentru terenul în suprafaţă de 90 mp situat în Craiova.
În motivarea cererii reclamantul arată că este proprietar al terenului în suprafaţă de 2162 situat în str. I.P.Pavlov, nr.130, iar din acest teren, o suprafaţă de 90 mp este grevată de conducte aeriene de apă fierbinte, care pe lângă spaţiul respectiv ocupat, aceste conducte împiedică accesul şi implicit folosirea unui teren mai mare.
Astfel, în partea de nord a proprietăţii sale, pe o lungime de cca. 30 m peste teren trece o conductă de termoficare ce îi blochează accesul în partea de nord a proprietăţii.
În partea de SE, terenul este de asemenea blocat de o conductă şi de un cămin de vizitare.
Evaluează provizoriu lipsa de folosinţă la suma de 4000 lei Ron.
În drept, cererea este întemeiată pe dispoz.art.480 şi următoarele C.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A arătat că terenul face parte din domeniul public iar în conformitate cu prevederile art.16 alin.2 lit. a din Legea 318/2003 coroborat cu prevederile art.16 alin.4 din acelaşi act normativ, titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii licenţelor de exploatare a capacităţilor energetice, beneficiază pe toată durata existenţei acestora de dreptul de servitute legală, cu titlu gratuit.
Referitor la lipsa de folosinţă a suprafeţei de 90 mp,din suprafaţa de 2162 mp pentru care s-a emis Ordinul Prefectului nr.85/12.05.2000, deşi terenul i s-a atribuit reclamantului acesta rămâne afectat de utilităţi, exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţii afectate făcându-se cu titlu gratuit.
Potrivit art.16 alin.5 din Legea 13/2007 „ exercitarea dreptului de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legii, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi prevăzute într-o convenţie – cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora”.
Magistrala care traversează zona a fost construită în anul 1986, astfel că reclamantul nu este îndreptăţit la despăgubirii în temeiul Legii energiei electrice.
În cauză s-a administrat proba testimonială şi proba cu expertiză tehnică.
Reclamantul şi-a precizat valoarea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 18.351 lei.
Prin sentinţa comercială nr.11390/23.06.2010 Judecătoria Craiova a admis acţiunea precizată formulată de către reclamant şi a obligat pârâta la plata sumei de 18.351 lei reprezentând despăgubiri şi la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1.212 lei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că din probele administrate rezultă că reclamantul este proprietarul terenului în suprafaţă de 2.162 mp situat în Craiova, B-dul Dacia, nr.83 D( fostă str.I.P.Pavlov, nr.130) potrivit Ordinului Prefectului nr.85/12.05.2000 şi actului de partaj voluntar autentificat sub nr.2588/21.08.2006.
Concluziile raportului de expertiză stabilesc că terenul proprietatea reclamantului este afectat de amplasarea unor conducte de termoficare care deservesc cu căldură şi apă caldă blocurile de locuinţe din Cartierul George Enescu şi Liceul Energetic.
Conductele de termoficare existente pe terenul în litigiu, afectează suprafaţa totală de 373 mp,potrivit planului de amplasament şi delimitare,anexa 1 la raportul de expertiză.
Potrivit expertizei tehnice, deşi reclamantul are posesia terenului, dreptul acestuia este îngrădit, prin amplasarea conductelor de termoficare ce traversează proprietatea şi a unui cămin de vizitare,având posibilitatea de a folosi o suprafaţă de 373 mp.
Faţă de dispoziţiile art. 480 C.civ şi art.1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, proprietarii terenului afectat pot primi despăgubiri pentru prejudiciile cauzate acestora prin încălcarea dreptului de proprietate.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, instanţa va avea în vedere cererea precizată, prin care reclamantul şi-a limitat pretenţiile la suma de 18.351 lei, pe o perioadă de 3 ani, faţă de valoarea precizată de expert, ce reprezintă lipsa de folosinţă pentru suprafaţa de 90 mp.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate a formulat recurs pârâta S.C. C E S.A.
În motivare, recurenta arată că deşi erau probe suficiente la dosar, instanţa a ignorat conţinutul acestora şi nu a ţinut cont că terenul ocupat efectiv de conducta de termoficare ca şi cel aferent acesteia, odată expropriat a devenit proprietate publică şi face parte din domeniul public al municipiului Craiova, conform art.4 din Cap.III din Legea nr. 213/1998. Dintr – o greşeală a Comisiilor de reconstituire a dreptului de proprietate acest teren a trecut în proprietate privată, dar este afectat de servituţi legale de trecere fără despăgubiri, aşa cum statuează art.16 alin 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 a cărei constituţionalitate a fost constată de Curtea Constituţională prin Dec. nr. 71/08.02.2007. Legea nr. 13/2007 a abrogat Legea nr. 318/2003 şi a reglementat prin art. 16 alin 5 exercitarea dreptului de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţi energetice ce se vor realiza după intrarea în vigoare a acestei legi.
Prin HG.nr. 965/18.09.2002 a fost atestată apartenenţa la domeniul public a reţelelor de termoficare din zona George Enescu – I.P.Pavlov.
Recursul este fondat.
Reclamantul este proprietarul terenului în suprafaţă de 2.162 mp situat în Craiova, B-dul Dacia, nr.83D (fostă str.I.P.Pavlov,nr.130) potrivit Ordinului Prefectului nr.85/12.05.2000 şi actului de partaj voluntar autentificat sub nr.2588/21.08.2006.
Conform raportului de expertiză o parte din terenul proprietatea reclamantului respectiv suprafaţa de 373 mp este afectat de conductele de termoficare puse în funcţiune în anul 1987 ce deservesc cu căldură şi apă caldă blocurile de locuinţe din Cartierul George Enescu şi Liceul Energetic.
Conform disp. art. III Pct 4 din Anexa 1 a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile , construcţiile şi terenurile aferente sunt incluse în domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor. Rezultă aşadar că conductele de apă fierbinte şi termoficare, puse în funcţiune în anul 1987, aparţin domeniului public al municipiului Craiova iar dreptul de administrare al conductelor în cauză aparţine recurentei-pârâte.
Potrivit art. 480 C.civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege. Textul de lege sus menţionat corespunde exigenţelor art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care garantează în substanţă dreptul de proprietate. Acest text conţine trei norme distincte: prima, care se exprimă în prima frază a primului alineat şi îmbracă un caracter general, enunţă principiul respectării proprietăţii; a doua, care figurează în a doua frază a aceluiaşi alineat , vizează privarea de proprietate şi o subordonează anumitor condiţii; în ceea ce priveşte pe cea de-a treia, consemnată în al doilea alineat, ea recunoaşte Statelor contractante puterea de a reglementa folosinţa bunurilor, în conformitate cu interesul general sau pentru asigurarea plăţii impozitelor sau a altor contribuţii sau amenzi. Totuşi cele trei reguli nu sunt distincte, în sensul că ele nu ar avea legătură între ele; cea de-a doua şi cea de-a treia se referă la cazurile speciale de atingere a dreptului la respectarea bunurilor şi trebuie interpretate în lumina principiului general enunţat în prima regulă. De aici trebuie căutat dacă a fost menţinut un just echilibru între exigenţele de interes general ale comunităţii şi imperativele de salvgardare a dreptului fundamental al solicitantului ( V. Sporrong şi Lonnroth c. Suedia, hotărârea din 23.09.1982).
În cauză, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 373 mp este limitată legal prin instituirea unui drept de servitute în favoarea pârâtei, pentru realizarea şi exploatarea unor lucrări de utilitate publică, aşa cum statuează art.16 alin 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 a cărei constituţionalitate a fost constată de Curtea Constituţională prin Dec. nr. 71/08.02.2007. Legea nr. 13/2007 a abrogat Legea nr. 318/2003 şi a reglementat prin art. 16 alin 5 exercitarea dreptului de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţi energetice ce se vor realiza după intrarea în vigoare a acestei legi, situaţie ce nu se regăseşte în speţă.
Potrivit art. 16 alin.4 din Legea nr. 318/2003 „Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora.
Dacă cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor energetice, titularii de licenţă au obligaţia să plătească despăgubiri în condiţiile prezentei legi”.
Exercitarea dreptului de uz şi servitute al pârâtei asupra terenului în suprafaţă de 393 mp proprietate a reclamantului nu reprezintă o privare de proprietate de proprietate, ci o limitare a folosinţei bunurilor, în sensul tezei a treia, consemnată în alineatul doi al art. 1 al Protocolului 1 la CEDO. În cauză limitarea corespunde exigenţelor cerute de textul Convenţiei, respectiv legalitatea şi finalitatea întrucât este prevăzută de lege – aşa cum s-a arătat mai sus – şi corespunde unui scop de interes general – conductele deservind cu căldură şi apă caldă blocurile de locuinţe din Cartierul George Enescu şi Liceul Energetic ( a se vedea Van Marle C.Olanda, 26.06.1986; Agosi c. Marea Britanie, 24.10.1986; Allan Jacobson c. Suedia, 25.10.1989 etc. ). Atingerea adusă în cauză dreptului reclamantului respectă şi exigenţa de proporţionalitate în materie de limitare a dreptului de proprietate respectiv un just echilibru ce trebuie să fie menţinut între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele de protejare a individului. Astfel reglementarea legiuitorului naţional nu este lipsită de o bază rezonabilă deoarece chiar dacă instituie un dreptul de uz şi servitute cu titlu gratuit, acordă posibilitatea proprietarilor de a fi despăgubiţi pentru orice prejudiciu ce le-ar fi produs în exercitarea acestor drepturi şi de a obţine cval folosinţei pentru orice amenajare viitoare. În cauză instanţa reţine de asemenea că la data obţinerii de către reclamant a titlului de proprietate asupra terenului, acesta cunoştea dispoziţiile legale în vigoare care reglementau folosinţa acestor terenuri, faptul că terenul atribuit este afectat de lucrări de utilitate publică – reţeaua de termoficare fiind realizată în anul 1987 – precum şi proporţia de afectare de 17% din suprafaţa totală.
În raport de considerentele mai sus expuse, instanţa apreciază că instanţa de fond a aplicat greşit legea, astfel că în temeiul art. 312 C.proc.civ. va admite recursul şi va modifica Sentinţa nr. 11390/23.06.2010 pronunţată de Judecătoria Craiova în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
