Condiţiile de admisibilitate a cererii de sechestru judiciar sunt existenţa unui litigiu pe rol cu privire la bun şi urgenţa măsurii. Cauţiunea nu este obligatorie şi se poate stabili prin hotărâre, conform art.600 alin. 1 C.p.civ., soluţionarea cererii nefiind condiţionată de depunerea unei cauţiuni ca în cazul reglementat de art.908 C.com. privitor la sechestrul asigurător.
Prin sentinţa nr.204 din 9 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr.415/COM/2005, Tribunalul Gorj a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta IG; a dispus instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului construcţie şi teren aferent de 798,27 mp situat în Tg. Jiu, str. Calea Severinului nr.2A, jud. Gorj, paza bunului sechestrat fiind încredinţată reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SC AI SRL Tg. Jiu, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Se susţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art.599 pct.2 C. proc.civ., în sensul că în privinţa unui bun ar exista motive temeinice ca acesta va fi sustras, distrus sau alterat de către posesorul său.
De asemenea, recurenta a invocat şi faptul că instanţa de fond a omis să fixeze o cauţiune în sarcina reclamantei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, condiţiile impuse de dispoziţiile art. 598 C. proc.civ. fiind îndeplinite în cauză.
Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta a făcut dovada cu certificatul depus la fila 4 din dosarul de fond, că există pe rolul instanţelor de judecată un litigiu între părţi, prin care se solicită să se constate rezilierea de plin drept a actului adiţional nr. 1612/ 20.03.2000 prin care reclamanta a adus ca aport în natură terenul în litigiu, proprietatea acesteia şi a soţului său.
De asemenea, urgenţa instituirii sechestrului judiciar asupra imobilului a fost dovedită prin depunerea contractului de comision nr. 10 din 23.09.2005 din care rezultă că a fost împuternicită o societate comercială să vândă bunurile din patrimoniul societăţii şi ca urmare, există pericolul înstrăinării acestor bunuri.
În acest context, împrejurarea invocată de către recurentă în sensul că există hotărâri AGA prin care s-a hotărât de comun acord de către toţi asociaţii înstrăinarea unor bunuri aflate în patrimoniul societăţii, nu are relevanţă întrucât litigiul prin care reclamanta solicită rezilierea actului adiţional, este ulterior acestor hotărâri.
Cât priveşte faptul că instanţa de fond nu a stabilit o cauţiune în cauză, Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art.600 alin.(1) C. proc.civ., în caz de admitere a sechestrului judiciar, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile, sechestrul se va înscrie de îndată în cartea funciară. Stabilirea unei cauţiuni nu este obligatorie pentru instanţa de judecată, care va putea aprecia de la caz la caz necesitatea dării unei cauţiuni, cauţiunea fiind obligatorie numai în cazul încuviinţării unui sechestru asigurator conform dispoziţiilor art. 908 C. comercial.
Ca urmare, Curtea apreciază că hotărârea pronunţată în cauză este legală şi temeinică, nefiind afectată de vreunul din motivele de modificare sau casare prevăzute de dispoziţiile art. 3041 şi 304 C. proc.civ.
În baza art. 312 alin.1 C. proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
