În lipsa comenzii formulată conform contractului, de către cumpărătoare, dovada livrării efective a mărfii se face cu facturi acceptate, însoţite de avize de expediţie şi certificate de calitate a mărfii, acte care să poarte semnătura de primire şi ştampila unităţii beneficiare. Ca orice înscris sub semnătură privată, facturile şi avizele de însoţire – neînsuşite de către destinatar – fac dovada împotriva emitentului vânzător şi în favoarea destinatarului cumpărător.
(SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 498/F din 01 Aprilie 2010)
Asupra cauzei de faţă , constată următoarele:
La data de 27.05.2009, creditoarea SC S. T. SRL cu sediul în localitatea Roşiorii de Vede jud. Teleorman, a chemat în judecată pe debitoarea sa debitoare SC B. SRL cu sediul în Piteşti, solicitând deschiderea procedurii insolvenţei asupra debitoarei, în vederea recuperării sumei de 93.270,29 lei reprezentând c/valoare facturi fiscale şi penalităţi de întârziere contractuale, întrucât aceasta se află în incapacitate de plată de mai mult de 30 de zile;
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în baza raporturilor comerciale existente între părţi, au fost emise facturile anexate, a căror contravaloare nu a fost achitată de către debitoare, la data promovării cererii acumulându-se un debit restant în valoare de 93.270,29 lei pe care debitoarea refuză în mod nejustificat să îl achite, la care s-au calculat penalităţi contractuale în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere.
A mai susţinut creditoarea, în motivarea cererii – înregistrată pe rolul instanţei anterior modificării Legii nr. 85/2006 prin Legea nr. 277/2009 – că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea insolvenţei, respectiv există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă mai mare de 10.000 lei şi o întârziere în plată mai mare de 30 de zile de la scadenţă.
În dovedirea cererii, s-au depus în copie la dosar: contractul de vânzare – cumpărare nr. 10/16.09.2009 facturile seria TRST nr. 298/20.10.2008 şi nr. 294/30.09.2008 , două desfăşurătoare privind numărul avizelor de însoţire marfă şi a cantităţii de marfă livrată.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost notificată debitoarei, conform art. 33 alin.2 din Legea nr. 85/2006, la data de 03.07.2009 (fila 24) .
La data de 26.10.2009, debitoarea a formulat întâmpinare,calificată în şedinţa publică din data de 07.01.2010 ca fiind contestatie – în condiţiile art. 33 alin.2 din Legea insolvenţei – împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 120 lei, şi timbru judiciar în sumă de 5 lei, în acord cu dispoziţiile art. 6 lit. c din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 din OG nr. 32/1995 ( chitanţei depusă la fila 39 dosar).
Prin contestaţie s-a solicitat respingerea cererii formulată de creditoarea SC S. T. SRL,ca inadmisibilă, arătând în motivare (filele 31- 32) că se contestă caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei,creditoarea recunoscând că a introdus la plată fila CEC lăsată drept garanţie în vederea executării contractului de vânzare – cumpărare nr. 10/16.09.2009, anterior livrării mărfii şi primirii facturilor, şi în lipsa acordului emitentului CEC-ului .
În cauză, se solicită deschiderea procedurii pentru o sumă nedatorată creditoarei, fapt ce atrage inadmisibilitatea cererii iar la termenul din data de 07.01.2010, administratorul debitoarei, B. A. a precizat că actele depuse la dosar nu sunt semnate, ştampilate de beneficiar, marfa facturată nu s-a livrat iar facturile nu sunt însuşite sau recunoscute de debitor. A precizat însă că societatea a primit marfa menţionată în desfăşurătorul depus la fila 7 dosar.
Creditoarea a invocat la acelaşi termen de judecată tardivitatea contestaţiei, iar instanţa, în raport de dispoziţiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, şi art. 33 alin.2 din – pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul încheierii respective – a admis excepţia tardivităţii, recunoscând însă caracterul de întâmpinare al cererii astfel formulate.
La termenul din data de 18.02.2010 (fila 52 dosar) debitoarea, prin apărător, în baza contractului de asistenţă juridică nr. 17/17.02.2010, a depus la dosar note de şedinţă şi a anexat acestora înscrisuri.
Judecătorul sindic, analizând cererea creditorului în raport de probatoriul administrat, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art.3 pct.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 starea de este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul lasă să treacă mai mult de 30 de zile de la scadenţă şi nu plăteşte datoria faţă de unul sau mai mulţi creditori , de unde rezultă că obligaţia creditorilor constă în dovedirea existenţei creanţei certe, lichide şi exigibile şi la neplata ei în termen de 30 de zile de la scadenţă.
Părţile au încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 10/16.09.2009, (filele 3 – 5) în temeiul căruia creditoarea SC S. T. SRL urma să livreze debitoarei agregate de balastieră în cantitate de 1000 mc. conform comenzii cumpărătorului, astfel cum rezultă din art. II din contract.
La data de 17.09.2008, părţile au încheiat procesul verbal nr. 88 (fila 64 dosar) potrivit căruia debitoarea SC B. SRL a predat creditoarei fila CEC seria BA nr. 30301410958, cu titlu de garanţie pentru achitarea contravalorii mărfii, convenindu-se ca aceasta să fie introdusă la plată numai cu avizul emitentului.
Din interpretarea contractelor rezultă că livrarea a fost condiţionată de existenţa unei comenzi din partea cumpărătorului, în limita maximă de 1000 mc. agregate de balastieră.
În lipsa comenzii din partea beneficiarului, creditoarea a emis două facturi, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 6 şi 8, pentru o cantitate ce depăşeşte limita maximă de 1000 mc. agregate de balastieră, actele respective nefiind însuşite de către debitoare prin semnătură.
1. Judecătorul sindic va avea în vedere recunoaşterea reprezentantului debitoarei în şedinţa din 07.01.2010 în ceea ce priveşte primirea mărfii conform desfăşurătorului depus la fila 7 dosar, ceea ce este echivalent cantităţii de agregate înscrisă în factura nr. 298/20.10.2008, de 180 mc. a cărei valoare totală, de 9896,40 lei, se află sub valoarea prag , prevăzută de art. 3 alin.1 pct. 12 din Legea 85/2006.
2. Factura nr. 294/30.09.2008 nu a fost însuşită sau recunoscută de către creditoare, avizele de expediere a mărfii depuse la filele 71 şi următoarele nu poartă semnătura beneficiarului iar din adresa nr.12/16.02.2009 (fila 57 dosar) rezultă că facturarea s-a realizat anterior livrării mărfii, debitoarea fiind notificată să comunice în scris condiţiile în care va putea fi livrat restul cantităţii de agregate, specificându-se în conţinutul adresei “În cazul în care nu ne veţi contacta, vom considera din partea d-voastră un refuz de primire a materialelor pe care v-aţi angajat să le achiziţionaţi iar noi vom continua în demersurile de încasare a întregii sume facturate, întrucât refuzul de a primi bunurile nu vă absolvă de plata contravalorii acestora, contravaloare deja facturată şi înscrisă în contabilităţile ambelor societăţi.”
Judecătorul sindic reţine – raportat la această factură şi la susţinerea creditoarei, în sensul că înscrierea în a facturii justifică deschiderea procedurii insolvenţei – că obligaţia de plată rezultă din contract, cadrul care reglementează raporturile juridice dintre părţi, iar înscrierea în nu conferă creanţei un caracter cert, lichid şi exigibil, în condiţiile în care se susţine că înscrierea în contabilitatea debitoarei s-a făcut în mod eronat, iar acest lucru a făcut obiectul raportului de inspecţie consemnat în procesul verbal din 19.06.2009 (filele 59 -63)
În speţă, caracterul cert al acestei creanţe, nu a fost dovedit în cauză.
Potrivit art. 379 alin.3 Cod procedură civilă, “creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte ,chiar neautentificate,emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”
În speţă, se reţine că , în lipsa comenzii formulată conform contractului, de către cumpărătoare, dovada livrării efective a mărfii se face cu facturi acceptate ,însoţite de avize de expediţie şi certificate de calitate a mărfii, acte care să poarte semnătura de primire şi ştampila unităţii beneficiare. Ca orice înscris sub semnătură privată, facturile şi avizele de însoţire – neînsuşite de către destinatar – fac dovada împotriva emitentului vânzător şi în favoarea destinatarului cumpărător.
Reţinând că în această fază procesuală se verifică doar îndeplinirea cerinţelor certitudinii, lichidităţii şi exigibilităţii ,precum şi depăşirea valorii prag, caracteristici care nu au fost dovedite în cauză, conform art. 1169 Cod civil, judecătorul sindic va admite contestaţia debitorului la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, şi va respinge cererea creditoarei,ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, creditoarea, aflată în culpă procesuală va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul apărător şi taxe timbru.
