Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cele ce urmează:
În fapt, între creditoare şi debitoare s-a încheiat convenţia x/12.08.2009, privind cumpărarea de către debitoare a unor produse agricole de la creditoare. Produsele au fost livrare debitoarei, aşa cum atestă avizele de însoţire a mărfii.
Ca urmare, creditoarea a emis facturile fiscale nr. 1, în valoare de 33.968,55 lei, din care debitoarea a achitat suma de 5000 lei, pentru care părţile au stabilit plăţi în rate(10% din valoare la data de 28.08.2009, 20% la data de 15.12.2009, 70% din valoare la 15.07.2010) nr. 2, scadentă la data de 20.07.2010, în valoare de 74.226,25 lei, nr. 3, scadentă la 23.07.2010, în valoare de 49.980 lei, nr. 4, scadentă la 25.07.2010, în valoare de 57.369,9 lei. Ca garanţie, debitoarea a emis şi bilete la ordin cu aceleaşi scadenţe.
Debitoarea nu a făcut dovada achitării acestor sume de bani.
În drept, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, raportat la art. 31 din acelaşi act normativ, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi promovată doar de un creditor îndreptăţit, adică acel creditor a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă mai mult de 90 de zile. De asemenea, potrivit art. 3 pct.12, creanţa creditorului trebuie să aibă o valoare minimă de 45.000 lei.
Exigibilitatea conferă creditorului posibilitatea de a cere executarea silită, se referă la calitatea creanţei de a fi ajuns la scadenţă. Însă Legea insolvenţei a stabilit că nu este suficient ca scadenţa să fie împlinită, ci, pentru declanşarea procedurii, este necesară curgerea unui termen de cel puţin 90 de zile de la data scadenţei.
Or, analizând creanţa creditorului, instanţa constată că părţile au convenit termene de plată în favoarea debitorului, acestea fiind potrivit anexelor la contract, scadenţelor din biletele la ordin şi chiar susţinerii creditoarei de: 15.07.2010, 20.07.2010, 23.07.2010, 25.07.2010. Singurele sume care au scadenţă anterior lunii iulie 2010 sunt de 3481,34 lei şi 6962,69 lei, scadente la 28.08.2009, respectiv la 15.12.2009.
Prin urmare, se constată că de la scadenţa facturilor, până la data promovării prezentei cereri a creditoarei(moment la care se analizează condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei) nu au trecut cele 90 de zile prevăzute de art. 3 pct.6 din Legea 85/2006.
Pentru acele din sume scadente în 2009, pentru care a fost depăşit termenul de 90 de zile de la momentul exigibilităţii, care ar putea fi avute în vedere de instanţă, nu este întrunită cerinţa valorii prag reglementată de art. 3 pct.12 din Legea 85/2006.
Nefiind întrunite cerinţele legii pentru deschiderea procedurii insolvenţei, instanţa va respinge cererea creditoarei, aşa cum a fost formulată.
