Prin acţiunea formulată la data de 16.09.2008 reclamanta G. V. a chemat în judecată S.C. PETROM S.A. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa fie obligată pârâta la plata contravalorii drepturilor salariale reactualizate cuvenite si neacordate reprezentând suplimentări salariale de Paşte pentru anul 2005.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în calitate de salariat al SC PETROM S.A. până în anul 2005 are dreptul sa beneficieze, conform art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Petrom cu ocazia sărbătorilor de Paşte pentru anul 2005.
Deşi, conform contractului individual de muncă, fiecare angajat trebuie să beneficieze, pe lângă salariul de bază pentru prestată şi de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate, iar art. 40 din Codul Muncii prevede la alin. 2 că “angajatorului îi revine în principal obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă, aplicabil”, în această perioadă pârâta nu si-a respectat aceste obligaţii şi salariaţii unităţii pârâte nu au beneficiat de suplimentările salariale aferente celor doua sărbători.
A calculat sumele solicitate prin raportarea la valoarea salariilor medii bruteaplicate în cadrul sucursalelor pârâtei conform Contractelor Colective deMuncă aplicabile.
Solicită sa fie obligată pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflaţie a contravalorii drepturilor salariale cuvenite şi neacordate.
În dovedirea prezentei cereri înţelege sa se de folosească proba cu înscrisuri.
În drept, îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 37, 38 şi 40, 166, 236 alin. 4 şi 238 alin. 1 lit. c Codul Muncii, precum şi pe dispoziţiile contractului individual şi ale contractului colectiv de muncă.
Anexează în copie carnetul de muncă, extrase din contractele colective de muncă Petrom aferente anilor 2004, 2005, carnetul de muncă.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, conform dispoziţiilor art. 283 alin. 1 lit.e Codul Muncii.
Potrivit art. 283 al. 1 lit.e din Codul Muncii “Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: in termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.”
Având în vedere faptul că dreptul la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă şi că prin prezenta cerere se solicită suplimentările pretins cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun din anii 2004, 2005, 2006 şi 2007, consideră această cerere ca fiind prescrisă.
În subsidiar a invocat excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune de 3 ani, deoarece cererea a fost introdusă chiar şi peste termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului, data producerii evenimentului pentru care se acordau drepturile solicitate.
Pe fond pârâta solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, în condiţiile în care societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile CCM.
Începând cu anul 2003 părţile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar după anul 2003, părţile au reglementat menţinerea măsurii privind includerea sumelor suplimentare în salariul de bază. Atât reprezentanţii salariaţilor cât şi instanţele investite cu soluţionarea unor astfel de litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum şi acordarea acestora către salariaţi şi, oricum, modalitatea de calcul invocată în susţinerea acţiunii este greşită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate iar promovarea prezentei acţiuni este prematură in raport cu prevederile contractuale care, eventual, ar putea justifica dreptul la acţiune.
Părţile au stabilit o procedură care trebuie parcursă prealabil declanşării unui litigiu în faţa unei instanţe judecătoreşti, prin înfiinţarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la contractul colectiv de muncă; aceasta comisie este compusă atât din reprezentanţii salariaţilor (în speţa FSLI), cât şi din reprezentanţii societăţii si are scopul de a lămuri, pe cale amiabilă, orice neînţelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
În temeiul art. 9 din CCM precum şi al prevederilor Anexei nr. 2, în scopul soluţionării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea şi aplicarea CCM a fost înfiinţată Comisia Paritară. Scopul constituirii comisiei 1-a reprezentat tocmai clarificarea intenţiei reale a părţilor la momentul negocierii respectivelor clauze din CCM, comisia fiind formată tocmai din reprezentanţii părţilor semnatare.
Prin Deciziile nr. 3793/18.06.2007 (Anexa nr. 5) si nr. 5140/2007 intitulata,,Nota asupra precizării situaţiei primelor de Paşte şi Crăciun, prevăzute în art. 168 din CCM al Petrom SA” Comisia Paritară a confirmat intenţia părţilor cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât şi pentru anii următori. Comisia a menţionat în mod expres faptul că intenţia reală a părţilor la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de Crăciun şi de Paşti în salariul de baza, începând cu anul 2003.
Atât reprezentanţii salariaţilor cât şi instanţe din ţară investite cu soluţionarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum şi acordarea lor către salariaţi, iar interpretarea dată de Comisia Paritară alineatului 2 din art. 168 CCM are valoarea unei interpretări autentice, provenind de la înşişi semnatarii actului juridic.
În fine, modalitatea de calcul invocată în susţinerea acţiunii este greşită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, iar nu la salariul de bază mediu la nivel de Petrom.
Prin sentinţa nr. 5614/21.10.2008, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtei până la data de 01.07.2005, îndeplinind funcţia de laborantă, aşa cum rezultă din carnetul său de muncă.
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun salariaţii SNP PETROM SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP PETROM SA”.
În temeiul acestei prevederi contractuale reclamanta solicită prin prezenta cerere de chemare în judecată obligarea pârâtei să-i plătească prima de Paşti pentru anul 2005.
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune de 6 luni invocată de pârâtă, instanţa constată că este neîntemeiată deoarece drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială, aşa cum le-au caracterizat chiar părţile la semnarea contractului colectiv de muncă şi în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 283 lit. c din codul muncii, potrivit cărora termenul de prescripţie este de 3 ani pentru acţiunile care au ca obiect drepturi salariale. Nu sun t incidente dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripţie este de 6 luni în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, aşa cum susţine pârâta.
Pentru aceste considerente instanţa va respinge prescripţia dreptului la acţiune de 6 luni, invocată de pârâtă.
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune de 3 ani invocată de pârâtă, instanţa constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi soluţionate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator”.
Având în vedere că se solicită prima de Paşti pentru anul 2005 şi că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 16.09.2008, instanţa constată că nu s-a respectat termenul de 3 ani, pentru promovarea acţiunii.
Termenul curge de la data evenimentului pentru care se acordau suplimentările salariale solicitate – Paşte în cazul de faţă.
Acest lucru rezultă din interpretarea art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil în 2005. Astfel, se observă că părţile au înţeles să se acorde câte o suplimentare a drepturilor salariale egală cu un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, deci în vederea pregătirilor pentru aceste sărbători.Rezultă că aceste drepturi băneşti trebuiau plătire înainte de producerea evenimentului, Paşti sau Crăciun.
Această interpretare rezultă şi din menţiunea că înainte de eveniment, cu minim 15 zile, vor începe negocierile cu Sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete, a modalităţii de acordare, a condiţiilor, criteriilor şi beneficiarilor.
Este deci evident că plata trebuia făcută înainte de eveniment (Paşti sau Crăciun) şi deci dreptul salariatului de a acţiona în instanţă s-a născut cel mai târziu odată cu producerea evenimentului pentru are se acordau suplimentările salariale pentru Paşti şi Crăciun.
Susţinerea reclamantului că din moment ce nu au avut loc negocierile privind stabilirea valorii concrete a modalităţilor, condiţiilor, criteriilor de acordare şi a beneficiarilor, dreptul său s-a născut abia la încetarea contractului colectiv de muncă, în cazul de faţă la sfârşitul anului 2005, nu poate fi reţinută de instanţă deoarece existenţa dreptului de a primi o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia Paştelui sau Crăciunului nu este condiţionată de aceste negocieri. Dreptul în sine exista în baza contractului colectiv de muncă, negocierile având doar rolul de a stabili în concret modalitatea de executare, fără să îi afecteze existenţa ori conţinutul său.
Nu se poate susţine că în lipsa negocierilor dreptul nu se născuse, nu exista şi deci nu s-a născut nici dreptul la acţiune.
Pentru aceste considerente nu poate fi reţinută nici apărarea pârâtei privind prematuritatea formulării acţiunii raportată la faptul că nu au avut loc negocierile până în prezent.
Reclamanta a avut cunoştinţă de dreptul său de a beneficia de prima de Paşte pentru anul 2005, de faptul că angajatorul a încălcat acest drept, nu a plătit banii până la data sărbătorii de Paşte 2005 şi că de la aceea dată curgea termenul de 3 ani de prescripţie în care putea solicita plata primei de Paşte pentru anul 2005, însă nu a formulat acţiunea în interiorul termenului, ci cu mult după expirarea acestuia, la 16.09.2008.
Pentru aceste motive, instanţa a respins acţiunea ca fiind prescris dreptul la acţiune şi pe cale de consecinţă, a respins şi cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
