Prin decizia nr. 3902 din 18 decembrie 2006, administratorul unic al S.C. U.P.C. România S.A. Bucureşti a sancţionat pe angajata C.M. cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, pe temeiul art. 264 alin. 1 pct. f din Codul muncii, pe considerentul că, ea, având funcţia de manager marketing, a omis să înştiinţeze pe>deîndată ce a luat la cunoştinţă de existenţa unor nereguli, abateri şi fraude, desfăşurate în cadrul societăţii, ceea ce a dus la consecinţe grave pentru buna derulare a activităţii şi a imaginii companiei.
Angajata a atacat cu contestaţie această decizie.
Tribunalul Botoşani – secţia civilă, prin sentinţa nr. 289 din 12 martie 2007, i-a admis contestaţia, a anulat această decizie, a dispus reintegrarea, obligarea unităţii (angajatorului) la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 18 decembrie 2006 şi până la data reintegrării efective pe post.
De asemenea, angajatorul a fost obligat să plătească contestatoarei suma de 600 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată.
În esenţă, prima instanţă a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii n-a fost efectuată cercetarea prealabilă şi, de asemenea, în decizia de sancţionare nu este descrisă, în concret, fapta imputată, ea neputând fi localizată în timp pentru a fi identificată data pretinsei acţiuni sau inacţiuni, susceptibilă să pună în mişcare acţiunea disciplinară.
Această sentinţă a fost atacată cu recurs de angajator, criticând-o pe considerentul că, în cauză, cercetarea prealabilă s-a efectuat în mod complet,>.
Mai pretinde că
În fine, susţine angajatorul că instanţa>şi că, in terminis, este vorba de un formalism exagerat.
Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reţine că recursul angajatorului S.C. UPC România S.A. Bucureşti este nefondat.
Potrivit art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, între altele,>.
În cauza dedusă judecăţii, în cuprinsul deciziei de sancţionare (fila 4 dosar fond) se reţine că contestatoarea (angajata)>.
Utilizarea sintagmei>, fără descrierea în concret a faptei (faptelor) respective atrage nulitatea absolută a acestei decizii de sancţionare.
Rezultă că hotărârea primei instanţe nu se caracterizează printr-un>,ci ea a fost dată cu respectarea acestui text de lege.
Cum recursul S.C. UPC România S.A. Bucureşti este nefondat, în temeiul art. 312 C. pr.civ., a fost respins ca atare.
