Actul prin care reclamanta s-a obligat să respecte regulamentul universităţii nu îndreptăţeşte universitatea să-i refuze acesteia eliberarea foii matricole pentru cei 3 ani de curs.
Potrivit art. 67 alin. (4) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, absolvenţii care nu au promovat examenul de licenţă primesc la cerere o copie de pe foaia matricolă.
Folosind regula interpretării acestui text de lege prin analogie, instanţa a apreciat că, renunţând la continuarea studiilor, reclamanta se află din punct de vedere juridic într-o situaţie similară celei prevăzute de textul de lege menţionat, astfel că refuzul universităţii de a elibera foaia matricolă constituie un abuz de drept.
(Decizia nr. 631 din 10 septembrie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 15.04.2002, reclamanta A.M.M. a chemat-o în judecată pe pârâta Universitatea “I.”, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i elibereze reclamantei foaia matricolă pentru absolvirea a trei ani de curs în specializarea la care s-a înscris.
Prin Sentinţa civilă nr. 7728 din 7.10.2002, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să elibereze reclamantei foaia matricolă aferentă anilor universitari 1998- 1999, 1999- 2000 şi 2000- 2001, iar apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1259 din 19.06.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Recursul declarat de apelantă împotriva deciziei menţionate a fost anulat ca netimbrat, însă hotărârea instanţei de recurs a fost anulată pe calea contestaţiei, promovată de Universitatea “I.”.
Rejudecând recursul formulat de recurentă împotriva deciziei date în faza apelului, instanţa a constatat că au fost formulate critici în baza art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 din Codul de procedură civilă, constând în următoarele motive:
a) afirmaţia instanţei, în sensul că dispoziţia din regulamentul universităţii, dispoziţie ce prevede eliberarea foii matricole numai pentru studenţii care au absolvit, este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri şi se află în contradicţie cu dispoziţiile art. 968 din Codul civil şi cu dispoziţiile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, privind autonomia universitară.
b) instanţa a omis să analizeze din punct de vedere juridic actul semnat de reclamantă, act prin care s-a obligat la respectarea regulamentului universităţii.
Recursul nu este fondat.
Actul prin care reclamanta s-a angajat să respecte regulamentul universităţii nu a avut din punct de vedere juridic valoarea unui consimţământ de a încheia un act juridic civil, ci valoarea unui angajament a cărui nerespectare determină angajarea unor sancţiuni.
Sancţiunea nu putea să se constituie în îngrădirea unor drepturi ale reclamantei ce sunt recunoscute de lege şi derivă din calitatea de student.
Astfel, libertatea reclamantei de a renunţa oricând la continuarea studiilor este deplină şi nu poate fi îngrădită de nici un regulament. Această alegere, care nu trebuie explicată în nici un mod, implică obligaţia universităţii de a elibera foaia matricolă pentru anii de curs şi examenele promovate.
Dispoziţiile art. 67 alin. (4) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, prevăd că absolvenţii care nu au promovat examenul de licenţă primesc, la cerere, o copie de pe foaia matricolă. Nu există nici o raţiune pentru a refuza unui student eliberarea foii matricole în cazul în care acesta a renunţat la continuarea studiilor, deoarece din punct de vedere juridic el se află într-o situaţie similară celei prevăzute de lege – cazul în care nu a promovat examenul de licenţă.
De aceea, refuzul pârâtei de a elibera foaia matricolă reprezintă un abuz de drept susţinut în baza unui regulament ce încalcă dispoziţiile legale în vigoare referitoare la drepturile studenţilor.
Autonomia universitară este prevăzută de lege şi constă în dreptul comunităţii universitare de a se conduce şi a-şi exercita neîngrădit libertăţile academice. Ea -autonomia universitară – este recunoscută de lege pentru scopuri academice şi, în subsidiar, pentru organizare şi conducere, şi în nici un caz pentru îngrădirea unor drepturi ale studenţilor.
De aceea, prezentul recurs, analizat în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, a fost respins ca nefondat.
Instanţa a mai constatat că motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 10 din au fost invocate în mod formal, deoarece nu au nici o susţinere în dezvoltarea cererii de recurs.
