Cererea introductivă s-a comunicat, în copie, debitorului şi s-a dispus citarea acestuia, la sediul înregistrat la registrul comerţului; reprezentanţii acestuia au formulat contestaţie potrivit art. 33, alin.2 din şi în acelaşi timp întâmpinare împotriva cererii de deschidere a procedurii.
Invocă faptul că suma pentru care se solicită deschiderea procedurii este prescrisă, societatea fiind dizolvată încă din anul 2005. Pentru acest motiv nu a mai desfăşurat nici un fel de activitate. Cu toate acestea penalităţile de întârziere şi dobânzile au ajuns să depăşească cu mult valoarea obligaţiilor de plată fiscale datorate.
Mai susţin reprezentanţii creditoarei în cadrul întâmpinării formulate că este inadmisibil să se calculeze CAS, impozit pe profit, pe salarii, alte taxe aferente anilor 2006 – 2009, în condiţiile în care debitoarea nu a avut angajaţi şi nici activitate.
Din informaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi rezultă că societatea debitoare se află în lichidare.
Creditorul a formulat întâmpinare la contestaţia debitoarei solicitând a se constata tardivitatea formulării acesteia raportat la data depunerii, iar pe fond respingerea ei ca neîntemeiată.
Analizând cauza dedusă judecăţii sub aspectele precizate de către reprezentanţii părţilor şi prin prisma înscrisurilor depuse la dosar cu titlu de probe, instanţa reţine că :
Sub aspectul tardivităţii formulării contestaţiei instanţa constată că procedura de citare cu aceasta este îndeplinită cu data de 27.05.2010, iar înscrisul depus de reprezentanţii acesteia a fost primit la data de 10.06.2010, peste termenul de 10 zile prev. de art. 33, alin. 2 din legea 85/2006.
În aceste condiţii contestaţia este tardivă urmând a constata acest aspect.
Pe de altă parte înscrisul depus de reprezentanţii debitoarei este intitulat contestaţie doar pe adresa de înaintare de la fila 47 a dosarului, pentru ca ulterior, din conţinutul acestuia şi din înscrisul de la fila 50 să rezulte că s-a depus întâmpinare, care nu se circumscrie textului legal amintit anterior.
În petitul întâmpinării formulate reprezentanţii debitoarei apreciază că suma de pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei se compune din datorii restante, dobânzi restante majorate şi penalităţi de întârziere ar fi prescrisă, este mult prea mare faţă de debitul real.
Astfel, în ceea ce priveşte certitudinea creanţei, rezultă că suma de 38377 lei poartă discuţii asupra datoriei exacte a societăţii debitoare la bugetul consolidat al statului, mai ales în condiţiile în care a fost calculată într-o perioadă de timp cât nu a funcţionat.
În ceea ce priveşte condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă instanţa consideră astfel că cererea formulată de creditoare este nejustificată.
În cauză, existenţa creanţei reclamate este discutabilă din punct de vedere juridic, astfel că, sumele înscrise în documentele creditoarelor nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 379, alin. 3 Cod Procedură Civilă; aspectul enunţat se coroborează cu faptul că reprezentanţii debitoarei nu au avut cunoştinţă de existenţa şi valoarea creanţei.
Prin urmare, atât timp cât procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 nu reprezintă un mijloc de recuperare a unui debit ci este o procedură specială care se aplică numai în momentul în care respectivul debit nu s-a putut recupera pe căile reglementate de dreptul comun, în cauză, în lipsa unei creanţe certe, nu se justifică începerea procedurii insolvenţei, motiv pentru care cererea introductivă urmează a fi respinsă.
Cum aspectul certitudinii creanţei nu s-a confirmat, instanţa consideră că în cadrul acestei proceduri execuţionale colective nu se poate realiza o analiză aprofundată, constatând în incertitudinea cuantumului debitului, a penalităţilor de întârziere, dar mai ales a nerespectării unor clauze sau condiţii de bună derulare a contractului.
Prin urmare, in lipsa unei creanţe certe, ca una din condiţiile obligatorii declanşării procedurii Legii nr. 85/2006, în condiţiile art. 379 din Codul Civil cererea introductivă urmează a fi respinsă.
