Conform dispoziţiilor art. 741 din Codul civil, la formarea loturilor, instanţa trebuie să verifice dacă fiecare parte urmează a primi, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile şi de imobile de aceeaşi natură şi valoare.
Acest text de lege este încălcat dacă instanţa a atribuit reclamantului două suprafeţe de teren situate în intravilan, în condiţiile în care pârâta-recurentă nu a primit teren situat în intravilan, iar reclamantul şi-a exprimat acordul ca una din cele două suprafeţe să fie atribuită pârâtei.
(Decizia nr. 784 din 22 octombrie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 544 din 7.07.2003, Judecătoria Videle a admis în parte cererea principală de partaj succesoral formulată de reclamantul N.G. împotriva pârâtei N.R.; a admis în parte şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă; a atribuit părţilor în natură şi în exclusivitate bunuri mobile şi imobile; a obligat pe reclamant la plata sumei de 2.643.000 de lei către pârâtă, reprezentând sultă, pentru egalizarea loturilor.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta N.R., susţinând că bunurile imobile nu au fost împărţite în mod egal, în natură, deşi erau comod partajabile, mai ales terenul intravilan pe care se află două construcţii distincte. Instanţa a respins apelul ca nefondat, reţinând că întreg terenul situat în intravilan reprezintă o gospodărie ţărănească, unde locuieşte pârâtul, astfel că cererea de partajare a acestui teren nu este întemeiată.
Apelanta N.R. a declarat recurs împotriva deciziei din apel, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele motive:
a) tribunalul nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel în condiţiile în care intimatul N.G. a fost de acord să i se atribuie recurentei apelante, în natură, 1.100 mp teren intravilan;
b) instanţa de apel a reţinut greşit că terenul intravilan are o suprafaţă de 1.400 mp, în loc de 6.100 mp, cât este în realitate;
c) au fost încălcate dispoziţiile art. 741 din Codul civil, deoarece părţile din proces nu au primit, la partaj, bunuri de valoare egală, fiind atribuite reclamantului N.G. 3 imobile – case de locuit – şi tot terenul intravilan în suprafaţă de 6.100 mp.
Recursul este fondat şi a fost admis, pentru următoarele motive:
în fapt, instanţa de fond a atribuit reclamantului două suprafeţe de teren situate în intravilan, de 1.400 mp şi de 1.100 mp, în condiţiile în care pârâta-recurentă nu a primit teren situat în intravilan, iar reclamantul şi-a exprimat acordul, în faza apelului prin întâmpinare şi, de asemenea, în faza recursului, ca suprafaţa de teren de 1.100 mp să fie atribuită pârâtei.
în drept, conform dispoziţiilor art. 741 din Codul civil, la formarea loturilor, instanţa trebuia să verifice dacă fiecare parte urmează a primi, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile şi de imobile de aceeaşi natură şi valoare.
Acest text de lege a fost încălcat, deoarece instanţa de apel nu a atribuit apelantei terenul în suprafaţă de 1.100 mp situat în intravilanul comunei B., fiind încălcat şi principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, deoarece N.G. a fost, în mod expres, de acord cu atribuirea terenului.
Motivarea instanţei de apel cu privire la aspectul sus-menţionat lipseşte, ceea ce conduce la concluzia că acordul reclamantului nu a fost luat în considerare la pronunţarea hotărârii. Această omisiune este echivalentă cu nepronunţarea instanţei asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, deoarece acordul reclamantului reprezintă o mărturisire în favoarea pârâtei, o recunoaştere a dreptului ei de a primi o parte din terenul intravilan.
De aceea, hotărârea a fost modificată în baza art. 304 pct. 7, 9 şi 10 din şi, având în vedere expertiza efectuată în cauză, s-a admis apelul şi s-a atribuit o parte din terenul intravilan pârâtei, cu schimbarea corespunzătoare a cuantumului sultei datorate de reclamant.
