Curtea de Apel Iaşi a admis recursurile formulate de pârâţii B.M. şi G.M.D împotriva sentinţei civile nr. 148/COM/5.05.2005 a Tribunalului Iaşi – judecător sindic pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori cenzori şi de orice altă persoană – care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie, prin una din următoarele faptele enumerate la lit. a – g ale acestei dispoziţii.
Faptele prevăzute de textul sus-menţionat de natură a determina antrenarea răspunderii penale a organelor de conducere au ca numitor comun conduita culpabilă şi conştientă a administratorului care, folosindu-se de prerogativele conferite de această calitate îşi însuşeşte bunuri din patrimoniul societăţii, desfăşoară activitate în interes personal, continuă activitatea societăţii, ştiind că acestea vor duce societatea la încetare de plăţi, prejudiciind astfel societatea şi indirect pe creditorii sociali.
Personalitatea juridică a societăţii comerciale care trebuie să răspundă cu patrimoniul propriu pentru datoriile sociale, face ca răspunderea administratorului societăţii comerciale reglementată de art. 137 din Legea nr. 641995 să fie o răspundere specială, cu caracter excepţional şi nu o răspundere de garanţie pentru pasivul social.
În mod greşit s-a reţinut că în cauză s-ar fi făcut dovada săvârşirii de către administratorul societăţii debitoare a unor fapte de natura celor expres menţionate în art. 137 din lege, aspectele reţinute în cuprinsul raportului final întocmit de lichidatorul judiciar nefiind de natură să facă dovada săvârşirii de către administratori a unor asemenea fapte şi să justifice astfel antrenarea răspunderii acestora pentru pasivul societăţii debitoare.
Simpla ajungere a societăţii la încetare de plăţi, faptul că sediul debitoarei nu se mai află la adresa înregistrată la registrul comerţului, împrejurarea că asociatul unic nu a putut fi contactat, ca şi administratorul G.M.D., administratorul B.M. pretinzând că nu se află în posesia evidenţelor contabile nu sunt suficiente pentru a justifica antrenarea răspunderii acestora în condiţiile art. 137 din lege.
Nu s-a demonstrat că, anterior deschiderii procedurii, administratorii pârâtei au desfăşurat sau au dispus desfăşurarea unei activităţi neprofitabile, având ca efect încetarea de plăţi sau s-a ajuns la o astfel de situaţie prin săvârşirea altor fapte.
Se impune astfel efectuarea unei expertize contrabile în cauză care să stabilească cu certitudine care sunt cauzele ce au determinat ajungerea societăţii în încetare de plăţi, dacă existenţa acestora se evidenţiază anterior datei de 1 aprilie 2000 când a fost numit administrator pârâtul B.M., dacă a fost săvârşită de către pârâţi vreuna din faptele prevăzute de art. 137 din lege şi dacă există raport de cauzalitate între ajungerea societăţii în încetare de plăţi şi vreuna din aceste fapte săvârşite.
(Decizia comercială nr. 2/9.01.2006)
