Contopire pedepse. Spor. Raţionament


Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 1119/R din 11 septembrie 2013

Analizând actele şi lucrările dosarului nr. ., înregistrat la Curtea de Apel Cluj în data de 12 august 2013, instanţa constată că prin Sentinţa penală nr. 485 din 19 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Maramureş, în temeiul art. 449 alin.1 lit. a Cod procedură penală s-a admis cererea formulată de condamnatul petent U.R. …, deţinut în Penitenciarul … – şi în consecinţă s-a descontopit pedeapsa de 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c (dreptul de a fi asociatul sau administratorul unei societăţi comerciale) Cod penal aplicată prin sentinţa penală nr. 162/07.06.2011 a Tribunalului Tulcea, rămasă definitivă la data de 28.06.2011 prin neapelare, în componentele de:

– 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c (dreptul de a fi asociatul sau administratorul unei societăţi comerciale) Cod penal;

– 2 ani închisoare.

– 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal; 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, şi 811 zile închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 3074/6 noiembrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 704/29 mai 2002 a Tribunalului Prahova;

– pedeapsa de 5 ani închisoare şi cea de 370 zile închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 525/25 februarie 2003 a Judecătoriei Ploieşti;

-10 ani închisoare şi 370 zile închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 192 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia nr. 4994 din 5 octombrie 2004 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

– restul de 370 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 358 din 10 februarie 1999 a Judecătoriei Ploieşti (contopite prin Sentinţa penală nr.544/8 decembrie 2005 a Tribunalului Constanta).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi pedeapsa complementară a degradării militare aplicată din sentinţa penală nr.192/2004 a Tribunalului Prahova, pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 219/26.05.2011 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 774 din 04.03.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în componentele de :

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă compusă din: 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal, restul de 7 ani 4 luni şi 15 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 544/2005 a Tribunalului Constanţa şi sporul de o lună şi 15 zile;

– 7 ani 4 luni şi 15 zile închisoare, pedeapsă compusă din: 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal şi restul de 7 ani 4 luni şi 15 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.544/2005 a Tribunalului Constanţa;

-7 ani 4 luni şi 15 zile închisoare, pedeapsă compusă din: 1 an şi 6 luni închisoare şi restul de 7 ani 4 luni şi 15 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.544/2005 a Tribunalului Constanţa;

– 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a şi b Cod Penal, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 1514/14.12.2009 a Judecătoriei Gherla, s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare (aplicat prin sentinţa penală 1514/14.12.2009) şi sporul de 3 luni închisoare (aplicat prin sentinţa penală nr. 544/2005 a Tribunalului Constanţa), repunând pedepsele în individualitatea lor, respectiv:

– pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b din Codul penal, pronunţată prin sentinţa penală nr. 3074/2001 a Judecătoriei Ploieşti;

– pedeapsa de 4 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 3074/2001 a Judecătoriei Ploieşti,

– pedeapsa de 5 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 525/2003 a Judecătoriei Ploieşti,

– pedeapsa de 5 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 298/2003 a Judecătoriei Arad,

– pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a degradării militare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 192/2004 a Tribunalului Prahova,

– pedeapsa de 5 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 397/2006 a Judecătoriei Roman,

– pedeapsa de 3 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 668/2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ,

– pedeapsa de 2 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 126/2006 a Tribunalului Sibiu,

– pedeapsa de 12 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 126/2006 a Tribunalului Sibiu,

– pedeapsa de 3 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 515/2007 a Judecătoriei Constanţa,

– pedeapsa de 6 luni închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Bacău,

– pedeapsa de 9 luni închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Bacău,

– pedeapsa de 9 luni închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Bacău,

– pedeapsa de 9 luni închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Bacău,

– pedeapsa de 5 ani închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Bacău.

– pedeapsa de 4 ani închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr.548/2007 a Judecătoriei Suceava.

– sporul de 1 an aplicat prin decizia penală nr. 774/04.03.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

– sporul de 2 ani aplicat prin sentinţa penală nr. 93/22.06.2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea;

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 3074/2001 a Judecătoriei Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 525/2003 a Judecătoriei Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 298/2003 a Judecătoriei Arad, prin sentinţa penală nr. 192/2004 a Tribunalului Prahova, sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnatul prin sentinţa penală nr. 544/2005 a Tribunalului Constanţa, iar pedepsele aplicate prin hotărârile de mai sus au şi fost contopite prin sentinţa penală nr. 544/2005, pedeapsa rezultantă stabilită prin această sentinţă reprezentând primul termen al recidivei mari postcondamnatorii.

În temeiul art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 219/2011 sunt concurente cu cele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 397/2006 a Judecătoriei Roman, definitivă la data de 16.11.2007 prin decizia penală nr. 286/2007 a Tribunalului Neamţ, prin sentinţa penală nr.668/2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la data de

17.07.2006 prin neapelare, prin sentinţa penală nr. 126/2006 a Tribunalului Sibiu, definitivă la data de 27.04.2007 prin decizia penală nr. 2268/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţa penală nr. 515/2007 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 08.05.2007 prin neapelare, prin sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 30.12.2008 prin neapelare, prin sentinţa penală nr.548/2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr.239 din 2 iulie 2008 a Tribunalului Suceava şi prin sentinţa penală nr. 162/07.06.2011 a Tribunalului Tulcea, rămasă definitivă la data de 28.06.2011 prin neapelare.

17.07.2006 prin neapelare, prin sentinţa penală nr. 126/2006 a Tribunalului Sibiu, definitivă la data de 27.04.2007 prin decizia penală nr. 2268/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţa penală nr. 515/2007 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 08.05.2007 prin neapelare, prin sentinţa penală nr. 2434/2008 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 30.12.2008 prin neapelare, prin sentinţa penală nr.548/2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr.239 din 2 iulie 2008 a Tribunalului Suceava şi prin sentinţa penală nr. 162/07.06.2011 a Tribunalului Tulcea, rămasă definitivă la data de 28.06.2011 prin neapelare.

În baza art. 34 lit. b Cod Penal s-au contopit toate pedepsele pentru infracţiunile concurente, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare la care s-a adăugat sporurile de: 3 luni, 6 luni, 1 an, 2 ani, o lună şi 15 zile urmând ca petentul să execute 16 ani şi 10 luni şi 15 zile închisoare şi interzicerea inculpatului pe o durată de 5 ani a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, fiind menţinută şi aplicarea pedepsei complementare a degradării militare provenită din sentinţa penală nr. 192/2004 a Tribunalului Prahova.

Cu consecinţele prevăzute de art. 71, 64 lit. a teza a II – a Cod Penal.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultată în urma contopirii arestul preventiv cuprins între: 31.08.2006-16.12.2008 şi perioadele executate: 06.06.2003-20.01.2006 şi începând cu 17.12.2008, la zi.

S-au anulat mandatele de emise în baza sentinţelor anterioare şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiţiei către d-na avocat Olar Iulia, în cuantum de 100 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 219/2011 sunt concurente cu cele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 397/2006 a Judecătoriei

Roman, definitivă la data de 16.11.2007 prin decizia penală nr. 286/2007 a Tribunalului Neamţ, prin sentinţa penală nr.668/2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la data de

În baza art. 34 lit. b s-au contopit toate pedepsele pentru infracţiunile concurente şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare la care s-au adăugat sporurile de 3 luni, 6 luni, 1 an, 2 ani, o lună şi 15 zile urmând ca petentul să execute 16 ani şi 10 luni şi 15 zile închisoare şi interzicerea inculpatului pe o durată de 5 ani a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, fiind menţinută şi aplicarea pedepsei complementare a degradării militare provenită din sentinţa penală nr. 192/2004 a Tribunalului Prahova.

Sporurile s-au adăugat în totalitate pedepsei rezultate în urma contopirii deoarece, în opinia instanţei, acestea au dobândit, până la acest moment, autoritate de lucru judecat.

Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Maramureş a declarat recurs condamnatul U.R.

Criticile aduse de acesta hotărârii primei instanţe vizează sporul de pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă de 13 ani.

În aprecierea condamnatului instanţa de fond a procedat greşit atunci când a dispus cumularea tuturor sporurilor de pedeapsă pe care apoi le-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 13 ani.

Recursul declarat în cauză este fondat.

Constatând existenta concursului de infracţiuni, prima instanţă a repus în individualitatea lor pedepsele contopite anterior prin Sentinţa penală nr. 162 din

07.06.2011 a Tribunalului Tulcea şi Sentinţa penală nr. 219 din 26.05.2011 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 774 din 04.03.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

După efectuarea acestei operaţii de descontopire şi înlăturare a sporurilor de 3 luni, 6 luni, 1 an, 2 ani, o lună şi 15 zile, instanţa a procedat potrivit art. 34 lit. b, alegând pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani.

Aprecierea instanţei potrivit căreia sporurile înlăturate trebuie cumulate şi adunate la pedeapsa rezultantă, vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 34 lit. b.

Textul în discuţie prevede că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, sporită până la maximul special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Pentru a evita aplicarea sporului multiplu, instanţa trebuia să aplice sporul cel mai mare, care putea fi majorat în condiţiile în care ar fi apreciat că pedeapsa rezultantă ar fi nesatisfăcătoare pentru reeducarea condamnatului.

Prin aplicarea sporului de 2 ani, cel mai mare dintre sporuri, nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat, decât în situaţia în care instanţa aplică un spor mai mic.

Pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei decizii, Curtea va admite recursul declarat de condamnatul U.R., împotriva sentinţei penale nr.485/19.07.2013 a Tribunalului Maramureş, pe care o va casa cu privire la sporul aplicat pedepsei rezultante şi rejudecând în această limită va dispune ca petentul să execute pedeapsa rezultantă, aceea de 13 ani închisoare la care se va adăuga sporul cel mai mare de 2 ani, urmând a executa în final 15 ani închisoare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

Se va stabili onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei în favoarea avocat … din cadrul BCAJ Cluj, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în recurs vor rămâne în sarcina statului. (Judecător Sorina Siserman)