Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de fond constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. /180/209, din 11.08.2009, contestatoarea S.C. C S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimatele S.C. I IFN S.A., BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A, contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosar execuţIal 118/2009.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esenţă că se execută contractul de leasing imobiliar, cerându-se atât bunul ce face obiectul contractului cât şi plata ratelor.
Instanţa, având în vedere faptul ă împotriva contestatoarei s-a deschis procedura insolvenţei, dosar /110/2008 al Tribunalului Bacău, numindu-se administrator judiciar M SPRL Iaşi, şi faptul că societatea contestatoare a formulat în nume propriu cererea, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu.
Faţă de dispoziţiile art.47 din Lg. Nr.85/2006 precum şi încheierea /110/2008 din 19.02.2009 a Trib. Bacău, instanţa de fond a reţinut că contestatoarea are o capacitate de exerciţiu limitată. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea amintită, administratorului judiciar i-au fost atribuite competenţele de la art. 20, care la litera e, arată: „supravegherea operaţiunilor de gestIare a patrimoniului debitorului”
Cum executarea silită pornită împotriva contestatoarei priveşte patrimoniul acesteia, instanţa a reţinut că aceasta din urmă nu are capacitatea de a formula acţiuni care privesc bunurile societăţii.
Capacitatea de exerciţiu a unei persoane juridice este acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea de a exercita drepturi şi obligaţii. Capacitatea civilă cuprinde capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu Ea se naşte odată cu înregistrarea şi se sfârşeşte odată cu înCrea înseşi a persoanei juridice, în condiţiile prevăzute de Lg. 31/1991.
Potrivit art. 41 C.pr.civ. orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată, iar potrivit art. 42 C.pr.civ, persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată. În situaţia prevăzută de Legea insolvenţei, societatea are o capacitate de exerciţiu restrânsă, limitată doar la actele enumerate anterior.
Reţinând că, capacitatea procesuală de exerciţiu este transpunerea pe plan procesul a capacităţii civile de exerciţiu, limitată prin lg. 85/2006, instanţa de fond a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a contestatoarei şi în consecinţă a respins cererea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea S.C. C S.R.L. solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei civile recurate.
Sentinţa civilă a fost recurată pentru următoarele motive:
Interpretarea instanţei de fond că societatea contestatoare are capacitate de exerciţiu limitată este eronată deoarece prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei s-a păstrat dreptul de administrare .
Recurenta a invocat şi nulitatea hotărârii criticate în sensul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor prevăzute de dispoz.art 87 pct.5 C.Pr.Civ .Precizează recurenta că instanţa de fond nu a dispus citarea contestatoarei şi prin administratorul judiciar, deşi s-a solicitat acest lucru.
În recurs, recurenta citată şi prin administratorul judiciar S S.P.R.L fost reprezentată prin D , care şi-a însuşit recursul formulat de recurenta contestatoare., şi prin reprezentant convenţIal –avocat Bulai Leonard.
Intimaţii S.C. I IFN S.A. şi BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC nu au fost reprezentaţi în faţa instanţei de recurs şi nici nu au depus întâmpinare.
Recursul este formulat în termen , motivat şi timbrat cu 98 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu Tribunalul reţine următoarele :
Hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate întrucât instanţa de fond a judecat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art.85 şi art.87 pct 5 C.Pr.Civ.
Astfel , prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 12.10.2009-.fila 49 dosar – societatea contestatoarea’ a precizat că se află în reorganizare judiciară şi că prin încheierea judecătorului sindic nu i-a fost ridicat dreptul de administrare. În acest sens, a depus încheierea din 19.02.2009 pronunţată în dos. nr./110/2008- filele62-63.
Tribunalul reţine că instanţa de fond trebuia să dispună citarea contestatoarei, în conformitate cu disp. art.87 pct.5 C.pr. civ., şi prin administratorul judiciar desemnat de judecătorului sindic , aşa cum rezultă din încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei, şi apoi , fiind îndeplinite condiţiile art.85 C.Pr.Civ , avea a pune în discuţia părţilor şi soluţIa excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a contestatoarei.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a contestatoarei , Tribunalul reţine că ,capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În mod greşit a reţinut instanţa de fond că societatea contestatoare are o capacitate de exerciţiu limitată de dispoziţiile Lg. Nr.85/2006.
Împotriva debitoarei s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei însă ,prin încheierea de deschidere judecătorul sindic nu a dispus şi dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare. Rezultă că societatea contestatoare şi-a păstrat dreptul de administrare , drept de administrare care este bine definit de dispoziţiile legii speciale , respectiv art.47 alin.1-respectiv dreptul de a-şi conduce activitatea , de-aşi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea . Dreptul de a administra bunurile şi de a dispune de ele înseamnă conservarea patrimoniului. Faptul că administrarea societăţii pe perioada insolvenţei este supravegheată de administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic nu echivalează cu imposibilitatea formulării de către administratorului statutar a unei acţiuni judiciare prin care se urmăreşte conservarea patrimoniului.
Formularea unei astfel de acţiuni reprezintă un act de diligenţă, util şi necesar în conservarea patrimoniului societăţii.
Tribunalul reţine, de asemenea că , în cazul persoanelor juridice capacitatea de exerciţiu se dobândeşte în temeiul legii , de la data înfiinţării şi sfârşeşte o dată cu înCrea persoanei juridice.
Ori, în prezenta cauză împotriva societăţii contestatoare era deschisă procedura generală a insolvenţei, fără a fi dizolvată. În timpul procedurii insolvenţei ,indiferent de forma sa, o societate debitoare fiinţează până la radierea din registrul comerţului.
Faţă de considerentele ce preced, Tribunalul reţine că recursul este fondat şi,având în vedere că instanţa de fond nu a intrat în cerCrea fondului, instanţa de recurs , în baza art.304 pct.5 şi 312 al.5 C.pr.civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Judecătoriei Bacău, care va analiza cauza pe fond.
