Conform disp. art. 61 al.1 Cod penal pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.
Atunci când legiuitorul face referire la pedeapsa stabilită, are în vedere pedeapsa individualizată de instanţă pentru fiecare infracţiune în parte, iar pedeapsa aplicată este pedeapsa rezultată în urma concursului de infracţiuni. Semnificaţia termenilor de pedeapsă stabilită şi pedeapsa aplicată se desprinde din cuprinsul art. 34 Cod penal.
Secţia Penală – Decizia penală nr. 133/08 februarie 2011.
Constată că prin sentinţa penală nr. 721/2010 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul penal nr. 9770/176/2009, în baza art. 189 alin. 1 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.F.C., deţinut în penitenciarul Aiud, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 64 alin. 1 lit. a, b şi e C.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
S-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente potrivit art. 33 lit. a C.pen. astfel că, în baza art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. s-a dispus contopirea lor şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 C.pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 489/2007 a Judecătoriei Aiud şi a fost contopit restul de 958 de zile rămase de executat, inculpatul urmând a executa, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen.
În baza art. 64 alin. 1 lit. a, b şi e C.pen. raportate la art. 197 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator, urmând ca executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi să înceapă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei principale
În baza C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, din 09.11.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată S.A.V. a renunţat la acţiunea civilă formulată în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.320 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict: „pistol din plastic de culoare neagră, de jucărie”, aflat în custodia IPJ Alba.
În baza art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. A fost adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
În considerente instanţa a reţinut că, în seara zilei de 08.11.2009, în jurul orelor 20,00, partea vătămată S.A.V. a ieşit din catedrală, deplasându-se spre casă prin parcul din faţa acesteia.
Inculpatul se afla în parc împreună cu martorii T.G.L., C.A. şi cu concubina sa S.I.F. Văzând că este singură, inculpatul a acostat-o, prinzând-o de braţ şi ameninţând-o cu un obiect metalic, spunându-i că bagă cuţitul în ea dacă nu vine cu el.
Sub ameninţare şi fiind ţinută de braţ, inculpatul a rămas cu victima pe care a plimbat-o prin zonă, ceilalţi trei martori plecând de lângă ei. Pe drum a ameninţat-o cu un pistol de jucărie, spunându-i că o împuşcă şi i-a spus fetei că a luat-o cu forţa pentru a merge împreună la un suc, povestindu-i diverse lucruri pentru a-i câştiga încrederea.
La un moment dat, s-au deplasat la barul Pasaj, între timp venind şi ceilalţi, unde victima a rămas de frică şi crezând că poate scăpa. Inculpatul a început să îi vorbească frumos, victima fiind asigurată de martori că inculpatul e băiat bun, mai ales că se afla şi prietena acestuia acolo, astfel că aceasta s-a mai liniştit.
La un moment dat inculpatul s-a oferit să o conducă pe victimă acasă întrucât acesta tot insista să plece, motivând că este aşteptată acasă de părinţi, iar în final au plecat amândoi, însoţiţi şi de concubina inculpatului, care, însă, în mod neaşteptat, i-a lăsat singuri şi a plecat, spunându-i victimei că inculpatul este om bun şi poate avea încredere în el.
Ieşind din local, inculpatul a schimbat direcţia, trăgând-o spre parc şi spunându-i că nu a terminat de povestit, căutând în permanentă un loc izolat unde să poată discuta. Pe drum o ţinea strâns de mână, spunându-i fetei să tacă întrucât îl enervează. la un moment dat acesta a părăsit brusc drumul, trăgând victima într-o râpă unde a obligat-o să aleagă între sex oral, normal sau anal. Întrucât acesta a început să strige, inculpatul a lovit-o puternic cu pumnii în cap şi a ameninţat-o că o omoară, iar victima de frică, a fost de acord sa facă sex oral. Întrucât a continuat să o lovească, victima a căzut la pământ şi de frică a urinat pe ea, iar inculpatul a dezbrăcat-o şi a forţat-o la un raport sexual normal, ulterior lăsând-o să plece, astfel că acesta a fugit spre poarta a III a cetăţii, cerând ajutorul oamenilor întâlniţi în cale, dar continuând să se deplaseze de teamă să nu fie ajunsă din urmă de inculpat.
La scurt timp, făptuitorul a fost prins de politie, reţinut şi arestat de instanţa de judecată în ziua următoare.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii de viol, declarând că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată prin constrângerea acesteia. Declaraţia inculpatului se coroborează cu cea a părţii vătămate care a menţionat că inculpatul a obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu acesta, constrângând-o prin violenţă şi cu raportul de constatare medico-legală nr. 3822/II/C/32 din 10.11.2009, din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni genitale în urma unui raport sexual ce poate data din data de 07/08.11.2009.
În privinţa infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, atitudinea inculpatului a fost oscilantă. La verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive la primirea dosarului, inculpatul a declarat că nu recunoaşte săvârşirea acestei infracţiuni. La începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul nu a mai dat nici o declaraţie, precizând însă că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală. Aici, instanţa constată că în declaraţia dată în faţa procurorului a recunoscut faptele pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală. La terminarea dezbaterilor, având ultimul cuvânt, inculpatul a spus că nu recunoaşte săvârşirea acestei infracţiuni.
În baza art. 64 alin. 1 lit. a, b şi e C.pen. raportate la art. 197 alin. 1 C.pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi tutore sau curator. Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi va începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei principale
Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia şi inculpatul B.F.C.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia a criticat hotărârea pentru motive de nelegalitate cât şi de netemeinicie.
Se arătat că, deşi inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunile de viol şi lipsire de libertate în stare de recidivă şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor privind recidiva, nu a fost reţinut art. 37 lit. a Cod penal. De asemenea, se impune contopirea restului de 958 zile neexecutate cu fiecare pedeapsă stabilită pentru cele două fapte concurente şi abia apoi să se procedeze la aplicarea disp. art. 33, 34 Cod penal. Hotărârea atacată este nelegală cu privire la pedeapsa complementară, nefiind precizat cuantumul acesteia.
Cu privire la netemeinicia hotărârii, se susţine că pedeapsa aplicată inculpatului pentru cele două infracţiuni nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de lege raportat la gravitatea faptei comise şi împrejurările în care a fost comisă. Faţă de aceste împrejurări şi de faptul că inculpatul are condamnări anterioare, că a fost liberat în anul 2009, după care a comis această faptă, se impune majorarea pedepselor aplicate pentru ambele fapte săvârşite.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, şi în conformitate cu art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea a constatat că recursul Parchetului este fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul B.F.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr.489/2007 la o pedeapsă de 7 ani şi 10 luni închisoare, din care a fost liberat condiţionat la data de 24.03.2009, rămânând de executat un nr. de 985 de zile. Având în vedere că faptele au fost comise la data de 08.11.2009, deci în termenul de liberare condiţionată, instanţa era obligată să reţină la încadrarea juridică a faptelor dispoziţiile art.37 lit.a C.pen., aspect care a fost îndreptat prin decizia Curţii.
Este întemeiat şi motivul de recurs care se referă la faptul că, deşi prima instanţă a făcut aplicarea disp. art.64 C.pen., nu a individualizat pedeapsa complementară. În rejudecare, instanţa de recurs a aplicat inculpatului B.F.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe durata unui termen de 3 ani.
Prima instanţă a aplicat o greşită procedură de contopire a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, ignorând prevederile art.61 alin.1 C.pen.
Conform acestor dispoziţii, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.
Atunci când legiuitorul face referire la pedeapsa stabilită, are în vedere pedeapsa individualizată de instanţă pentru fiecare infracţiune în parte, iar pedeapsa aplicată este pedeapsa rezultată în urma concursului de infracţiuni. Semnificaţia termenilor de pedeapsă stabilită şi pedeapsa aplicată se desprinde din cuprinsul art. 34 C.pen.
În consecinţă, se impunea ca, după stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune în parte, să se aplice dispoziţiile art.61 alin.1 C.pen., în sensul contopirii restului neexecutat cu fiecare pedeapsă stabilită, după care să se facă aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracţiuni, conform art.33 lit.a, rap. la art. 34 lit.b C.pen. În acest sens a dispus Curtea, urmare admiterii recursului declarat de Parchet.
