Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, conform art. 111 din Codul de procedură civilă, şi nu a unei situaţii de fapt.
întinderea dreptului de proprietate nu poate fi constatată în cadrul unei acţiuni fundamentate pe acest temei legal.
în consecinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea prin care s-a solicitat a se constata o situaţie de fapt, şi anume arătarea suprafeţei terenului şi a compunerii unei clădiri amplasate pe acesta.
(Decizia nr. 2034 din 23 septembrie 2003 – Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, la data de 11.07.2002, reclamanta S.M.A.E. l-a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate întinderea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1, respectiv faptul că terenul are suprafaţa de 480 mp, iar clădirea se compune din subsol, parter şi etaj.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este moştenitoarea mătuşii sale O.E.A., decedată la data de 3.02.2002, care a dobândit terenul menţionat împreună cu soţul său O.D., prin act de vânzare-cumpărare autentic, teren pe care a edificat clădirea conform autorizaţiei eliberate de Primăria Municipiului Bucureşti la 28.05.1940.
Imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, dar, prin Sentinţa civilă nr. 2865 din 22.03.1995, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti l-a restituit autoarei reclamantei în deplină proprietate şi posesie. După rămânerea irevocabilă a acestei sentinţe, primarul general al municipiului Bucureşti a emis dispoziţie de restituire a imobilului, iar prin proces-verbal s-a procedat la predarea-primirea imobilului.
Reclamanta a mai arătat că a deschis rol fiscal pe numele său la Administraţia Financiară, dar Serviciul de Carte Funciară refuză să intabuleze dreptul său de proprietate în cartea funciară, întrucât în hotărârea judecătorească nu se precizează întinderea suprafeţei terenului şi componenţa clădirii.
în drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 9464 din 31.10.2002, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că întinderea dreptului de proprietate nu poate fi constatată pe calea art. 111 din Codul de procedură civilă, reclamanta având calea unei eventuale contestaţii la titlu.
Prin Decizia civilă nr. 718 A din 7.04.2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în tot Sentinţa civilă nr. 9464 din 31.10.2002, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M.A.E. şi a constatat întinderea dreptului de proprietate al acesteia, respectiv faptul că terenul are suprafaţa de 480 mp, iar clădirea se compune din subsol, parter şi etaj.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin primarul general, critica formulată vizând prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, recurentul a susţinut că întinderea dreptului de proprietate al reclamantei rezultă din actul de vânzare-cumpărare iniţial, precum şi din autorizaţia de construire, art. 111 din neputând fi incident în speţă. Instanţa de apel a aplicat greşit acest text de lege, soluţia corectă fiind aceea de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.
Examinând recursul prin prisma motivului formulat, Curtea a constatat:
Potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă, care este temeiul de drept ai acţiunii promovate în justiţie de intimata-reclamantă, “Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept.”
Chiar din enunţul acestui text rezultă că una din condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în constatare este cerinţa de a se tinde spre constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Or, aşa după cum rezultă din expunerea petitului acţiunii, ceea ce s-a solicitat a se constata este o situaţie de fapt, şi anume arătarea suprafeţei terenului şi a compunerii clădirii, ceea ce nu poate fi primit.
Aceste două elemente, solicitate de Serviciul de Carte Funciară pentru intabularea dreptului de proprietate, rezultă, de altfel, din actul de vânzare autentic, precum şi din autorizaţia de construcţie emisă de Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţiunea planului şi sistematizării.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, s-a admis recursul formulat de recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primarul general, s-a modificat decizia recurată, în sensul că a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă, ca nefondat. (Judecator Surdescu Ioana – vicepresedinte CAB)
