FRAUDULOASE. NULITATE. TERMEN DE PRESCRIPŢIE.
Art.46 şi 49 alin.1, 60-62 din Legea nr.64/1995
Art.103 Cod pr.civilă
Acţiunea în desfiinţarea unor acte frauduloase
încheiate de debitoare, după deschiderea procedurii reorganizării
judiciare şi a falimentului, fără acordul judecătorului-sindic, sunt
nule în temeiul art.49 din lege şi nu anulabile, în conformitate cu
disp.art.60 şi urm. din acelaşi act normativ.
În aceste condiţii exercitarea acţiunii nu este
condiţionată de respectarea termenului la care se referă art.62 din
Legea nr.64/1995.
(Decizia nr.148/R-C din 3 martie 2006)
Prin acţiunea formulată la 10 iunie 2005, lichidatorul „Ş.V.” a
cerut anularea actelor frauduloase încheiate între debitoarea-falită S.C.
„C” S.R.L., pe de o parte, şi S.C. „M.I.” S.R.L. şi S.C. „V” S.R.L., de altă
parte, iar în temeiul art.19 din Decretul nr.167/1958 a solicitat repunerea
în termenul prevăzut de art.62 din Legea nr.64/1995.
În motivare s-a arătat că debitoarea a înstrăinat bunuri cu
facturile a căror anulare se solicită, la un preţ sub nivelul pieţei, aşa încât
sunt incidente disp.art.61 lit.b din Legea nr.64/1995.
Prin sentinţa nr.781/2005, Secţia comercială a Tribunalului
Vâlcea a respins cererea ca tardiv formulată, reţinând că nu sunt
îndeplinite condiţiile repunerii în termenul de 18 luni, care, de altfel, este
un termen de decădere şi, oricum, cererea a fost formulată la mai mult de
15 zile de la data încetării împiedicării.
Soluţionând recursul formulat de reclamantă, prin lichidator,
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia nr.148/R-C/2006, a admis calea de
atac, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, cu
prioritate că, în conformitate cu prevederile art.84 din Codul de
procedură civilă, judecătorului îi revine sarcina de a califica cererile
formulate de părţi.
Apoi s-a observat că instanţa nu s-a pronunţat expres decât
asupra cererii de repunere pe rol, considerând-o tardivă, tardivitate care
ar fi atras aceeaşi sancţiune şi pentru acţiunea în anulare.
În ceea ce priveşte însă această acţiune, prin ea se dorea
desfiinţarea unor acte de transfer încheiate de debitoarea-falită după
deschiderea procedurii şi fără acordul judecătorului sindic, acte care,
potrivit art.46 şi 49 din Legea nr.64/1995, sunt nule.
Legea reorganizării judiciare şi a falimentului tratează în mod
distinct cele două categorii de situaţii ale înstrăinărilor făcute de
debitoare.
Pe de o parte, sunt sancţionate cu nulitate actele juridice
încheiate fără acordului judecătorului sindic după deschiderea procedurii
şi, în această situaţie, nu se prevede un termen special de desfiinţare, aşa
încât urmează să se aplice dreptul comun în materie.
Pe de altă parte, sunt tratate actele anulabile (art.60 şi urm.)
pentru care s-a prevăzut un termen special, termen la care s-au raportat
atât lichidatorul cât şi judecătorul sindic.
În cauză sunt aplicabile prevederile privind nulitatea celor
două transferuri ale debitoarei, deoarece ele sunt făcute după deschiderea
procedurii, situaţie faţă de care acţiunea lichidatorului trebuia
caracterizată ca o acţiune în nulitate, urmând să se observe dacă cererea
de repunere în termen, făcută în condiţiile art.103 din Codul de
procedură civilă, mai are obiect.
Soluţionând cauza, fără a intra în cercetarea fondului, în
temeiul unor excepţii ce nu sunt incidente, s-a apreciat că, în
conformitate cu prevederile art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă,
se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre
rejudecare.
