In sistemul procesual român, poziţia intervenientului accesoriu este subsumată celei a părţii în interesul căreia intervine. Ca atare, aceasta nu poate susţine un interes personal susceptibil de a fi valorificat în proces independent de atitudinea procesuală a părţii pentru care intervine.
Chiar dacă textul art. 56 din se referă expres doar la căile de atac ale apelului şi recursului, pentru identitate de motive, aceleaşi raţiuni paralizează exerciţiul dreptului la acţiune şi în cazul căilor de atac de retractare, cum este cazul contestaţiei în anulare.
(Decizia nr. 368 din 7 aprilie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. 782/2004, SC “B.” SRL i-a chemat în judecată pe intimaţii T.F., P.L., P.A., municipiul Bucureşti prin primarul general, SC “H.” SA şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti – AFI solicitând, pe calea contestaţiei în anulare prevăzute de art. 318 din Codul de procedură civilă, anularea Deciziei civile nr. 2675/2003 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a lll-a civilă.
în motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de modificare invocate, mai precis a omis să se pronunţe asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocate de recurenta contestatoare.
Examinând cererea formulată în raport de actele dosarului, Curtea a constatat următoarele:
La data de 6.05.2003, SC “B.” SRL a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 779 din 18.04.2003 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a lll-a civilă.
Prin Decizia civilă nr. 2675 din 2.12.2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a lll-a civilă a respins ca neavenit recursul acesteia, constatând calitatea sa de intervenient accesoriu în interesul pârâtului municipiul Bucureşti, pârât care nu a atacat cu recurs decizia tribunalului.
în raport de acelaşi considerent, şi contestaţia în anulare formulată de SC “B.” SRL este inadmisibilă.
în sistemul procesual român, poziţia intervenientului accesoriu este subsumată celei a părţii în interesul căreia intervine. Ca atare, acesta nu poate susţine un interes personal susceptibil de a fi valorificat în proces independent de atitudinea procesuală a părţii pentru care intervine.
Chiar dacă textul art. 56 din Codul de procedură civilă se referă expres doar la căile de atac ale apelului şi recursului, pentru identitate de motive, aceleaşi excepţii paralizează exerciţiul dreptului la acţiune şi în cazul căilor de atac de retractare cum este cazul contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, Curtea a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
