Contopirea pedepselor. Săvârşirea unei infracţiuni ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare pentru o faptă componentă a unui concurs de infracţiuni, dar anterior pronunţării


Nr sentinta 1406 din 10.10.2008Pentru a rezolva situaţia infracţională a inculpatului B.A.F., instanţa a luat în considerare că, astfel cum rezultă din prevederile art. 33 lit. a) Cod penal, sfera concursului de infracţiuni, ca pluralitate infracţională, se închide prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru unele dintre infracţiunile concurente.Astfel, toate infracţiunile săvârşite anterior acelei condamnări fac parte din concurs, chiar dacă pentru ele nu s-au pronunţat încă condamnări definitive.

Dimpotrivă, infracţiunile comise ulterior unei condamnări definitive nu pot fi socotite concurente cu cele care preced condamnarea respectivă, chiar dacă în ceea ce priveşte unele dintre acele infracţiuni, anterioare, nu s-a dat încă nici o hotărâre.

În altă ordine de idei, ar însemna ca ultima infracţiune să constituie, pe de o parte, cel de-al doilea termen al unei recidive, în raport cu infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă, iar pe de altă parte, componentă a concursului de infracţiuni, care luase sfârşit înainte de săvârşirea noii infracţiuni, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Instanţa a apreciat că pedepsele aplicate pentru toate infracţiunile săvârşite de inculpat înainte de rămânerea definitivă în 4.12.2001 a condamnării sale prin sentinţa penală nr. 1499/8.05.2001 pronunţată de Judecătoria Vaslui, prin respingerea recursului- decizia penală nr. 919/04.12.2001 a Curţii de Apel Iaşi, să formeze primul termen al recidivei, prin contopirea lor în o pedeapsă rezultantă, iar pedeapsa pentru infracţiunea constituind cel de-al doilea termen al recidivei se va aplica potrivit regulilor referitoare la recidiva postcondamnatorie (art. 39 al. 1 Cod penal).Cu alte cuvinte, în raport cu condamnarea definitivă existentă se poate constata, dacă condiţiile legale sunt îndeplinite, că infracţiunea ulterioară a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, dar în nici un caz nu se poate considera că ea este concurentă cu cele săvârşite anterior condamnării definitive.