Potrivit dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în reglementarea în vigoare la data pronunţării sentinţei, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile privind plata unei sume de bani sau predarea unui bun mobil, în valoare de până la 200.000.000 lei, nu sunt supuse apelului, calea de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită împotriva unei asemenea hotărâri fiind, conform dispoziţiilor art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cea a recursului.
Faţă de dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introduse prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004, potrivit cărora în cazul hotărârilor care sunt supuse numai recursului judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea, în cauză competenţa materială pentru soluţionarea cererii de recurs revine Tribunalului Bucureşti.
(Decizia nr. 852 din 5 noiembrie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 3729 din 17.05.2004, pronunţată în Dosarul nr. 11776/2003, Judecătoria Sectorului 2 a admis acţiunea formulată de reclamanţii V.G. şi V.F. împotriva pârâtei BNR, dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a contravalorii cantităţii de 27,50 g aur fin, la cursul BNR din ziua efectuării plăţii.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta BNR.
La termenul de dezbateri, verificându-şi competenţa, Curtea a constatat că nu a fost legal învestită.
Potrivit dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în reglementarea în vigoare la data pronunţării sentinţei, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile privind plata unei sume de bani sau predarea unui bun mobil, în valoare de până la 200.000.000 lei, nu sunt supuse apelului, calea de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită împotriva unei asemenea hotărâri fiind, conform dispoziţiilor art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cea a recursului.
Urmare a calificării căii de atac, făcută în aplicarea dispoziţiilor art. 84 din şi faţă de dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introduse prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004, potrivit cărora în cazul hotărârilor care sunt supuse numai recursului judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea, Curtea a constatat că în prezenta cauză competenţa materială pentru soluţionarea cererii de recurs revine Tribunalului Bucureşti.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere şi faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004, întrucât la momentul pronunţării hotărârii atacate Curtea de Apel nu a fost legal învestită cu judecarea recursului, la acea dată instanţa competentă fiind înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 158 din Codul de procedură civilă, Curtea şi-a declinat competenta către Tribunalul Bucureşti.
