Respectarea termenului contractual de predare a lucrării de către antreprenor se verifică prin analizarea clauzelor contractului de antrepriză. Cum părţile au stipulat că acest termen se calculează de la data predării frontului de lucru de către apelanta-client, iar aceasta nu a făcut proba care îi incumbă a predării frontului de lucru potrivit prevederilor contractuale, rezultă că nu se poate reţine culpa intimatei-antreprenor cu privire la nerespectarea obligaţiei contractuale de a finaliza lucrarea în termenul contractual.
( Decizia comercială nr. 151/21.03.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 20486/2/2005:
Prin sentinţa comercială nr. 1809/21.04.2005 pronunţată de T. B. – Secţia a VI- a Comercială a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. R. G. SA. şi a fost obligată pârâta S.C. G. C. Bucureşti S.A. la plata sumei de 1.509.794.828 lei (ROL) reprezentând contravaloare facturi şi penalităţi la data de 21.04.2005. A fost admisă în parte cererea reconvenţională şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 176.931.300 lei (ROL) penalităţi în lucrări. Au fost compensate cheltuielile de judecată şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 22.427.667 lei (ROL) cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a arătat că prin acţiunea înregistrată sub nr. 3035/2004, reclamanta S.C. R. G. SA. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. C. Bucureşti S.A. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.107.998.697 lei (ROL) din care 905 332.055 lei rest de plată la facturile nr. 1935/04.09.2003, nr. 1948/16.10.2003 şi penalităţi de 3.776.358 lei la factura nr. 1902/01.04.2003, 47328.426 lei la factura nr. 1935/04.09.2003 şi 151.135.493 lei la factura nr. 1948/16.10.2003, precum şi în continuare până la plata efectivă,cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost motivată în sensul că reclamanta, în calitate de antreprenor principal, a încheiat cu pârâta contractul nr. 102/01.04.2003 de furnizare şi instalare a instalaţiilor de curenţi slabi cu senzori de detecţie antiefracţie, incendiu, scăpări de gaze, monoxid de carbon, instalaţii telefonice, cablare instalaţie televiziune prin cablu, automatizări porţi de acces auto, instalaţie video, interfonie şi monitorizarea sistemelor, pentru un număr de 18 vile aflate în Complexul Zodiac situat în Comuna Voluntari, judeţul Ilfov. După plata fracţionată a primei facturi nr. 1902/01.04.2003 onorată în două tranşe, la 09.04.2003 şi la 09.06.2003, pârâta a mai efectuat două plăţi parţiale în lunile mai şi iunie, pentru care s-au emis facturi achitate finalmente, fără a avea situaţii de lucrări, întrucât nu asigurase frontul de lucru. Reclamanta a mai susţinut că, deşi la data de 12.09.2003, părţile au apreciat stadiul corespunzător al lucrărilor, consemnându-se integral frontul de lucru, factura anterioară nu a fost achitată, pârâta a refuzat să participe la recepţie, iar reaua credinţă a acesteia rezultă din faptul că deşi a semnat actul de recepţie final din 16.12.2003, nici până în prezent nu a achitat sumele datorate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că a achitat debitele datorate, că termenele de livrare şi de execuţie nu au fost respectate de către reclamantă, termenul de realizare integrală a sistemului de securitate fiind de 90 de zile de la predarea frontului de lucru, 01.04.2003-30.06.2003, iar procesele verbale de recepţie semnate la 17.12.2003 au constatat o serie de lipsuri, astfel că se invocă excepţia de neexecutare a contractului.
Pârâta a formulat şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 453.665.030 lei (ROL) reprezentând penalităţi de întârziere în executarea lucrării.
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv acte, interogatoriu şi expertiză contabilă, instanţa a reţinut că la data de 01.04.2003 s-a încheiat între reclamantă, în calitate de executant, şi pârâtă, în calitate de beneficiar, contractul nr. 102/2003 având ca obiect furnizare şi instalare a instalaţiilor de curenţi slabi cu senzori de detecţie antiefracţie, incendiu, scăpări de gaze, monoxid de carbon, instalaţii telefonice, cablare instalaţie televiziune prin cablu, automatizări porţi de acces auto, instalaţie video, interfonie şi monitorizarea sistemelor, pentru un număr de 18 vile aflate în Complexul Zodiac situat în Comuna Voluntari, judeţul Ilfov. Părţile au convenit că preţul echipamentelor şi manopera este de 33.717 Euro fără T.V.A., urmând a se plăti un avans de 20% în trei zile de la data semnării contractului şi emiterea facturii, iar restul, în baza lucrărilor prezentate de executant, la trei zile de la data semnării procesului verbal de recepţie a situaţiilor de lucrări şi emiterii facturii. Termenul de realizare integrală a sistemului a fost stabilit la 90 de zile de la data predării frontului de lucru, cu menţiunea că durata de realizare nu poate fi modificată decât datorită unor factori externi relaţiei contractuale directe dintre părţile semnatare, conform unui act adiţional.
Instanţa a mai reţinut că între părţi au apărut divergenţe cu privire la perioada de execuţie a lucrărilor stipulată la 90 de zile de la predarea frontului de lucru. Întrucât în cauză reclamanta nu a fost în măsură să prezinte documente de recepţie pentru lucrările pretins a fi predate la 14.10.2003, s-a considerat că data de la care se pot calcula penalităţi la facturile neachitate este de 16 – 17.12.2003, data recepţiei, în raport de care suma lucrărilor nerecepţionate este de 905.333.0645 lei (ROL).
Deoarece părţile au prevăzut clauză penală sub forma plăţii unor penalităţi de întârziere în caz de neexecutare întocmai a obligaţilor asumate, s-a apreciat că pentru neîncasarea în termen a diferenţei la factura pentru avansul de 20% ca şi pentru plata cu întârziere a celor două facturi: 1935/04.09.2003 şi 1938/14.10.2003, reclamanta este îndreptăţită să primească penalităţi de 489.392.117 lei la care se adaugă şi suma din facturile neachitate, în total 1.394.724.172 lei(ROL). S-a arătat că, la rândul ei, pârâta este îndreptăţită să primească penalităţi în sumă de 176.931.300 lei (ROL) pentru lucrările nerecepţionate în termen.
Faţă de dispoziţiile art. 969 C.civ., art. 1066 C.civ., art. 43 şi 46 C.com. instanţa a considerat întemeiată acţiunea precizată şi în parte cererea reconvenţională, pentru sumele arătate, dispunând, în baza art. 276 C.pr.civ., compensarea cheltuielilor de judecată şi achitarea diferenţei.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 1809/21.04.2005 pronunţată de T. B. – Secţia a VI- a Comercială a declarat apel în termen legal pârâta S.C. G. C. Bucureşti S.A. Aceasta criticat-o pentru următoarele motive de apel redate în esenţă:1) Greşit au fost calculate penalităţi pentru achitarea cu întârziere a facturii nr. 1935/04.09.2003 de la data emiterii acesteia şi nu de la data recepţiei lucrării, 16.12.2003. penalităţile pentru întârzierea la plată a acestei facturi trebuiau calculate, aşa cum a stabilit şi expertul, de la data scadenţei acestei facturi, adică de la data recepţiei finale realizată la 16.12.2003, iar nu de la data emiterii acesteia.2) Nu a primit factura nr. 1948/16.10.2003 aşa cum susţine intimata-reclamantă. Aceasta depune la dosar o recipisă de predare la poştă datată 16.10.2003, dar recipisa de predare la poştă nu face dovada conţinutului plicului remis apelantei. Totodată prima instanţă interpretează eronat contractul dintre părţi cu privire la data de la care trebuie calculate penalităţile pentru plata facturii, considerând că această dată coincide cu data recepţionării lucrărilor. Conform art. 3 din contractul nr. 102/2003, pentru ca obligaţia de plată a facturilor emise să devină scadentă trebuiau îndeplinite două condiţii cumulative: 1. semnarea procesului verbal de recepţie a situaţiilor de lucrări, şi 2. emiterea facturii. Aceste condiţii fiind îndeplinite, obligaţia de plată devenea scadentă într-un termen de 3 zile de la data efectuării ultimei operaţiuni. Chiar în condiţiile în care factura a fost emisă la data de 16.10.2003, iar procesul verbal de recepţie este datat la 16.12.2003, societatea apelantă nu avea cum să plătească nişte lucrări care nu fuseseră încă efectuate.3) Instanţa a acordat prin hotărârea atacată o sumă mai mare decât s-a cerut. Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.107.998.697 lei, iar prin sentinţa atacată societatea apelantă a fost obligată la plata sumei de 1.509.794.828 lei.4) Instanţa a admis în mod greşit în parte cererea reconvenţională, deoarece S.C. R. G. S.R.L. are de achitat societăţii apelante, cu titlu de penalităţi de întârziere, suma de 453.665.030 lei (ROL). Aceasta întrucât termenele de livrare şi de execuţie nu au fost respectate de intimata-reclamantă. Capitolul V din contract menţionează că termenul de realizare integrală a sistemului de securitate este de 90 de zile de la predarea frontului de lucru: 01.04.2003- 30.06.2003, iar procesele verbale de recepţie finală au fost semnate la data de 17.12.2003, cu o întârziere de 6 luni, astfel că intimata datorează penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere calculate conform clauzei penale.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse potrivit dispoziţiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ., se constată că nu este fondat pentru considerentele se vor fi redate.
Art. 3 din contractul de furnizare şi instalare nr. 102/01.04.2003, care reprezintă un contract de antrepriză, conform art. 1413 şi art. 1470 C.civ., stipulează că plata lucrării se va face astfel: avans de 20%, respectiv 6743 Euro fără T.V.A., în termen de 3 zile de la data semnării contractului şi emiterea facturii; şi restul de 26974 Euro fără T.V.A., în baza situaţiilor de lucrări prezentate de executant la 3 zile de la data semnării procesului verbal de recepţie a situaţiilor de lucrări şi emiterea facturii. În caz de nerespectare a acestor prevederi legale, beneficiarul va fi penalizat cu 0,15% din valoarea sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere.
Faţă de aceste clauze contractuale se constată că primul motiv de apel nu este întemeiat.
Prima instanţă a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata de penalităţi de întârziere aferente facturii nr. 1935//04.09.2003 în sumă de 60.117.969 lei calculate prin expertiza contabilă efectuată la prima instanţă. Faţă de dispoziţiile art. 3 din contractul nr. 102/2003, expertul a calculat penalităţile de întârziere luând în considerare data de 16.12.2003, când au fost recepţionate toate lucrările contractate, aceasta fiind şi data la care se referă apelanta, şi nu data emiterii facturii în discuţie, aşa cum susţine în mod eronat aceasta.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat.
Susţinerea apelantei în sensul că nu a primit factura nr. 3681948/16.10.2003 nu poate fi reţinută, întrucât intimata-pârâtă a făcut dovada expedierii ei prin poştă cu confirmare de primire. Conţinutul plicului expediat prin poştă este prezumat că reprezintă factura în cauză, până la proba contrară, probă ce nu fost făcută de către apelantă.
Şi în cazul acestei facturi se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 3 din contractul părţilor cu privire la scadenţa facturii, deoarece expertul a calculat penalităţi de întârziere în cuantum de 425.497.790 lei, considerând ca dată a scadenţei data recepţiei finale a lucrărilor, adică data de 16-17 decembrie 2003 şi nu data emiterii facturii, cum susţine eronat apelanta.
Cel de-al treilea motiv de apel nu este de asemenea întemeiat.
Prima instanţă nu a acordat o sumă mai mare decât s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, ci a avut în vedere cererea reclamantei de majorare a pretenţiilor de la suma de 1.107.795.000 lei la suma de 1.509.794.828 lei formulată la data de 14.04.2005.
Ultimul motiv de apel nu este nici el întemeiat.
Art. 5 din contract prevede că termenul de realizare integrală a sistemului de securitate este de 90 de zile lucrătoare de la predarea frontului de lucru.
În calea de atac a apelului s-a realizat o expertiză tehnică judiciară care a concluzionat că nu a fost prezentat de către părţi nici un document din care să rezulte predarea frontului de lucru, iar din corespondenţa acestora rezultă că ultimul front de lucru a fost predat în zilele de 09.09.2003, 11.09.2003 şi 16.09.2003. Expertul a mai arătat că terminarea lucrărilor de instalaţii ce fac obiectul contractului a fost executată cel mai probabil până la data de 14.11.2003 când intimata-pârâtă a emis un număr de 8 documente de tip proces verbal de recepţie şi garanţie, care însă nu au fost semnate de apelanta-reclamantă. La data de 16.12. 2003 s-a întocmit de către ambele părţi “proces verbal de recepţie şi garanţie”, iar la data de 17.12.2003, în urma remedierii lipsurilor şi defecţiunilor semnalate în acesta s-a întocmit un nou proces verbal.
Susţinerea apelantei referitoare la faptul că intimata- reclamantă, în calitate de antreprenor, a depăşit termenul contractual de 90 de zile lucrătoare calculat de la predarea frontului de lucru, termen prevăzut la art. 5 din contract, nu poate fi reţinută, atâta timp cât aceasta nu făcut dovada privind data predării frontului de lucru, obligaţie care îi incumba.
Rezultă că nu este întemeiată afirmaţia apelantei-pârâte în sensul că a fost depăşit termenul contractual de executare a lucrării, motiv pentru care intimata-reclamantă nu datorează penalităţi de întârziere pentru acest motiv, însă în cauză urmează să se aplice principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Având în vedere cele arătate, se constată că apelul declarat de S.C. G. C. B. S.A. nu este fondat, astfel că, în baza art. 296 C.pr.civ., va fi respins.
În temeiul art. 298 şi art. 274 C.pr.civ., apelanta va fi obligată să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel şi reprezentând onorariu de avocat.
