In materie de moştenire sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, “Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică sau principală”.
Chiar dacă autorul a decedat în altă localitate (domiciliul fiicei, locuind la aceasta în ultima perioadă a vieţii din cauza vârstei şi bolii de care suferea), iar certificatul de deces i-a fost eliberat de primăria acestei localităţi, aceste aspecte sunt fără relevanţă juridică, întrucât certificatul se eliberează de instituţia competentă de pe raza localităţii unde a avut loc decesul, şi nu a localităţii unde a avut defunctul ultimul domiciliu.
(Decizia nr. 924 din 2 noiembrie 2004 – Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Urziceni, sub nr. 3173 din 12.11.2002, reclamanta C.V. Ie-a chemat în judecată pe pârâtele A.A. şi C.R., solicitând să se constate deschisă succesiunea părinţilor D.C., decedat la 5.10.1960, şi D.S., decedată la 9.04.2002, ambii cu ultimul domiciliu în comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa, să se stabilească masa bunurilor de împărţit, moştenitorii şi cotele fiecăruia, să se dispună ieşirea din indiviziune prin atribuirea către reclamantă a imobilului casă de locuit situat în comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa, cu plata sultelor corespunzătoare, şi obligarea fiecărei pârâte la plata sumei de 9.653.000 lei, reprezentând pasivul succesoral, respectiv cheltuieli de înmormântare a defunctei D.S., parastase şi pomeni, de asemenea cheltuieli pentru zidirea mormântului, întreţinerea acestuia şi a casei de locuit.
în motivarea cererii s-a arătat că părţile sunt fiicele defuncţilor D.C. şi D.S. De pe urma părinţilor au rămas un imobil compus din trei camere, un teren aferent de 1.000 mp, un teren arabil de 7.000 mp, un teren loc de casă în suprafaţă de 1.000 mp. Reclamanta a mai arătat că în ultimii ani de viaţă starea sănătăţii mamei părţilor s-a degradat, fiind necesară suplimentarea medicamentelor şi a alimentelor.
Judecătoria Urziceni a pronunţat, în condiţiile art. 6735 şi 6736 din Codul de procedură civilă, încheierea din 18.07.2003, prin care a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta C.V., împotriva pârâtelor A.A. şi C.R., şi în tot cererea reconvenţională formulată de A.A. şi a constatat deschisă succesiunea defunctei D.S., decedată la 9.04.2002, cu ultimul domiciliu în comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa, respingând capătul de cerere privind nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. 232 din 29.01.2002.
Instanţa a dispus reducţiunea testamentului în limita cotităţii disponibile de 1/3 şi a constatat că masa succesorală se compune din 2/3 din imobilul casă de locuit şi terenul de 855 mp aferent, situate în localitatea Fierbinţi Târg, 1.000 mp teren situat în intravilanul aceleiaşi localităţi, 5.145 mp teren extravilan.
De asemenea, s-a constatat că moştenitori sunt: reclamanta, cu o cotă de 1/3 din imobilul casă de locuit şi terenul aferent, 1/2 din celelalte terenuri, şi pârâta, cu o cotă de 2/3 din casa şi terenul aferent de 1/2 din celelalte terenuri, şi s-a luat act că pârâta C.R. a renunţat la moştenire.
Totodată, s-a constatat că părţile au suportat în mod egal pasivul succesoral şi a fost respins capătul de cerere formulat de reclamantă, privind restituirea cheltuielilor efectuate cu întreţinerea casei de locuit.
Excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Urziceni a fost respinsă, ca neîntemeiată, la 21.02.2003, în raport de adeverinţa eliberată de Poliţia Urziceni şi copia certificatului de deces al defunctei D.S.
împotriva acestei încheieri a formulat apel pârâta A.A.
Prin Decizia civilă nr. 367/A din 15.12.2003, Tribunalul Ialomiţa, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a admis apelul, a anulat încheierea pronunţată de Judecătoria Urziceni şi, în consecinţă, a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Oneşti.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că din depoziţiile martorilor audiaţi, la cererea părţilor, reiese că defuncta D.S. a locuit începând cu toamna anului 2000 şi până în luna aprilie 2002, când a decedat, în mod continuu şi neîntrerupt în comuna Bârsăneşti, judeţul Bacău, la apelanta A.A. La această locuinţă, defuncta a primit constant pensia, astfel că tribunalul a apreciat că ultimul domiciliu al defunctei D.S. a fost în comuna Bârsăneşti, judeţul Bacău.
Faţă de cele reţinute, în raport de dispoziţiile art. 14 din Codul de procedură civilă, s-a constatat necompetenţă teritorială a Judecătoriei Urziceni în soluţionarea cauzei, instanţa competentă fiind cea de la ultimul domiciliu, respectiv Judecătoria Oneşti, judeţul Bacău.
împotriva acestei decizii a formulat recurs C.V., criticând-o pe motiv că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, când s-a reţinut că ultimul domiciliu al defunctei D.S. a fost cel din comuna Bârsăneşti, sat Albele, judeţul Bacău.
Faptul că defuncta a decedat în această localitate, unde a fost dusă de fiica acesteia, înainte de a deceda, nu are nici o relevanţă juridică, întrucât s-a stabilit, fără putinţă de tăgadă, că defuncta a locuit mulţi ani în comuna Fierbinţi, înainte de a deceda, unde a avut şi domiciliul stabil.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 14 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, “Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică sau principală.”
Din depoziţiile martorilor rezultă că ultimul domiciliu al defunctei D.S., domiciliu astfel cum este definit de articolele mai sus prezentate, a fost în comuna Fierbinţi, judeţul Ialomiţa.
Defuncta nu a avut domiciliul în localitatea Bârsăneşti, judeţul Bacău, aici a fost dusă de intimata-pârâtă, deoarece era în vârstă şi bolnavă (răspunsurile părţilor la interogatoriu şi depoziţiile martorilor).
Faptul că defuncta a decedat în această localitate şi că certificatul de deces i-a fost eliberat de Primăria Comunei Bârsăneşti – Serviciul de stare civilă este fără relevanţă juridică, întrucât acesta se eliberează de instituţia competentă de pe raza localităţii unde a avut loc decesul, şi nu a localităţii unde defunctul a avut ultimul domiciliu.
Aşa fiind, rezultă că în mod corect cauza a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Urziceni, şi nu de Judecătoria Oneşti, excepţia necompetenţei teritoriale invocată de apelantă nefiind întemeiată.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 312 pct. 4 din Codul de procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă. (Judecator Ioana Surdescu, vicepresedinte CAB)
