Contopirea unei pedepse cu închisoarea cu o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă. Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi

C. pen., art. 65, art. 55¹, art. 55²

Deşi în cazul aplicării pedepsei principale cu detenţiunea pe viaţă – caz în care se aplică şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 – ar putea apărea ca superfluă şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unora din drepturile prevăzute de art. 64, în cazul în care pentru cel puţin una dintre infracţiuni aceasta ar fi obligatorie – se aplică obligatoriu pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară- având în vedere că există posibilitatea ca şi din detenţiunea pe viaţă condamnatul să poată fi eliberat condiţionat sau există posibilitatea înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii.

C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 4056 din 27 septembrie 2001

Prin sentinţa nr. 654 din 16 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia 1 penală, s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnat, s-au contopit pedepsele aplicate prin mai multe hotărâri definitive de condamnare pentru infracţiuni concurente şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, a detenţiunii pe viaţă, şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Prin decizia nr. 54 din 1 februarie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, a admis apelurile declarate de procuror şi de condamnat şi a înlăturat aplicarea pedepsei complementare.

împotriva deciziei procurorul a declarat recurs, cu motivarea că instanţa de apel a înlăturat greşit aplicarea pedepsei complementare.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală este

închisoarea de cel puţin 2 ani; această prevedere nu exclude aplicarea pedepsei complementare alături de detenţiunea pe viaţă, ci instituie numai limita inferioară a pedepsei principale pentru că aceasta să poată fi aplicată.

Articolul 65 alin. (2) prevede că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar art. 176 alin. (2) C. pen., în baza căruia inculpatul a suferit una dintre condamnări, prevede această obligativitate.

Având în vedere că, potrivit art. 55¹ şi art. 55² C. pen., cel condamnat la detenţiune pe viaţă poate fi liberat în una din modalităţile prevăzute de lege, nu este legal să nu i se aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cât timp, cel puţin pentru una dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat, interzicerea unor drepturi este obligatorie.

In consecinţă, în mod greşit instanţa de apel a înlăturat aplicarea pedepsei complementare, motiv pentru care decizia a fost casată sub acest aspect.