Incheiere de suspendare a judecăţii în condiţiile art. 155^1 din Codul de procedură civilă, pronunţată în procedura necontencioasă. Cale de atac


Intrucât încheierea pronunţată în primă instanţă de judecătorie nu a rezolvat, conform art. 373^1 din Codul de procedură civilă, cererea de încuviinţare a executării silite, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile din materia procedurii necontencioase referitoare la regimul căilor de atac (art. 336 alin. 2 din Codul de procedură civilă).

încheierea fiind una de suspendare a judecăţii, în temeiul art. 155^1 din Codul de procedură civilă, îi sunt aplicabile, sub aspectul căii de atac, dispoziţiile art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, “asupra suspendării judecării procesului instanţa, în toate cazurile, se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat”.

(Decizia nr. 1014 din 22 aprilie 2003 – Secţia a IV-a civilă)

Prin încheierea dată în camera de consiliu la 23.08.2002, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dispus suspendarea judecării cererii de încuviinţare a executării silite imobiliare, formulată de creditoarea SC “A.” SA- Sucursala Bucureşti împotriva debitorilor M.E. şi M.G., în conformitate cu prevederile art. 1551 din Codul de procedură civilă.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea, recurs care a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă prin Decizia civilă nr. 1663/R din 16.12.2002.

Decizia pronunţată în recurs a fost atacată cu recurs de către creditoare, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, precizând totodată că încheierea primei instanţe era susceptibilă de apel, şi nu de recurs, fiindu-i aplicabile dispoziţiile procedurii necontencioase – art. 331 şi următoarele din Codul de procedură civilă, astfel că împotriva hotărârii pronunţate de tribunal, ca instanţă de apel, are deschisă calea recursului.

în şedinţa publică de la 22.04.2003, Curtea a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este irevocabilă şi a admis această excepţie pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

în speţă, încheierea pronunţată în primă instanţă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti nu este o încheiere prin care să se fi rezolvat, conform art. 3731 din Codul de procedură civilă, cererea de încuviinţare a executării silite, al cărei titular este recurenta, şi de aceea nu îi sunt aplicabile dispoziţiile din materia procedurii necontencioase în ce priveşte calea de atac cu care poate fi atacată, respectiv dispoziţiile art. 336 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care reglementează calea de atac a apelului.

încheierea judecătoriei este o încheiere de suspendare a judecării cererii de încuviinţare a executării silite, suspendarea fiind dispusă în temeiul art. 1551 din Codul de procedură civilă. Ca oricărei încheieri de suspendare îi sunt aplicabile, sub aspectul căii de atac cu care poate fi atacată, prevederile art. 2441 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, “Asupra suspendării judecării procesului instanţa, în toate cazurile, se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.”

Prin urmare, încheierea de suspendare dată în primă instanţă era susceptibilă numai de calea de atac a recursului, astfel că apărarea recurentei în sensul că avea deschisă şi calea de atac a apelului, tribunalul judecând ca instanţă de apel, apare ca neîntemeiată şi a fost înlăturată.

întrucât încheierea de suspendare a fost pronunţată de judecătorie, tribunalul a fost instanţa de recurs, conform art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă, soluţionând recursul exercitat de recurentă prin decizia recurată în prezenta cauză.

Această hotărâre, fiind dată în recurs, este irevocabilă în sensul art. 377 alin. 2 pct. 4 din şi de aceea ea nu mai poate face obiect al recursului, nemaiîncadrându-se în categoriile de hotărâri supuse acestei căi de atac, prevăzute de art. 299 din Codul de procedură civilă.

Reţinând aşadar că recurenta a epuizat calea de atac a recursului prevăzută de lege, aşa încât promovarea unui nou recurs împotriva hotărârii irevocabile apare ca inadmisibilă, Curtea a dispus respingerea în consecinţă a recursului declarat. (Judecator Adina Nicolae)