9. CONCEDIERE. NULITATEA ABSOLUTA A DECIZIEI
Prin sentinta civila nr. 701 din 24.11.2004, Tribunalul Botosani a respins, ca nefondata, contestatia formulata de C. N., in contradictoriu cu intimata S.C. G.” S.A. Dorohoi, precum si cererea de chemare in garantie a Directiei de Servicii Publice Dorohoi, cu motivarea ca masura de concediere s-a efectuat cu respectarea art. 73 si urmatoarele din Codul muncii, iar sustinerile privind testarea incorecta nu au fost probate.
Recursul contestatorului a fost admis, prin decizia nr. 200 din 5.04.2005 a Curtii de Apel Suceava, cu consecinta modificarii in totalitate a sentintei atacate, in sensul admiterii contestatiei, anularea deciziei nr. 58/21.09.2004, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale, conform art. 78 alin. 1 din Codul muncii si repunerea partilor in situatia anterioara.
Din analiza deciziei nr. 58/21.09.2004, prin care intimata a dispus desfacerea contractului de conform art. 65 din Codul muncii, s-a constatat ca, la luarea masurii, nu s-au respectat dispozitiile imperative ale art. 70 si 74 din Codul muncii, in sensul de a se preciza in cuprinsul deciziei motivele care au determinat concedierea, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, lista locurilor de munca disponibile, notificarea proiectului de concediere catre I.T.M. si A.J.O.F.M. Botosani, termenul si instanta la care se poate adresa impotriva masurii dispuse.
Cum intimata a dispus concedierea fara respectarea procedurii prevazute de dispozitiile imperative mentionate, decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, conform art. 76 din Codul muncii, recursul fiind admis in temeiul dispozitiilor art. 312 C. pr. civ.
