Prin sentinta penala nr. 180 din 14 aprilie 2010 Judecatoria Sighetu Marmatiei a dispus respingerea plângerii formulate de partea vatamata V.I. în contradictoriu cu învinuitul V.M. împotriva Rezolutiei din 17 august 2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei, dosar nr. 821/P/2009. Totodata, a fost obligata partea vatamata sa plateasca statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotarî astfel, judecatoria a retinut ca prin rezolutia din 26.01.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei, dosar nr. 2527/P/2009, s-a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmaririi penale fata de faptuitorul V.M., pentru infractiunile de fals în înscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, prevazute de art. 290 si 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal. Se retine ca faptuitorul a semnat fara acordul sotiei o întelegere care a fost depusa ulterior în dosarul civil nr. 37/307/2004 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei, în care s-a pronuntat sentinta nr. 425/14.03.2007.
Aceeasi plângere a facut obiectul dosarului penal nr. 821/P/2009, unde s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmaririi penale pentru infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 290 din Codul penal.
Prin urmare, s-a retinut ca actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, fiind incidente prevederile art. 10 lit. d din Codul de procedura penala, lipsind latura subiectiva.
În rezolutia din 17.08.2009, dosar nr. 821/P/2009, s-a motivat ca dupa pronuntarea hotarârii de expedient în baza tranzactiei, partea vatamata si faptuitorul si-au înscris terenurile în registrul agricol, conform acelei întelegeri, fapt ce denota recunoasterea (de catre partea vatamata) a actului sub semnatura privata încheiat la 31.01.2007.
Ulterior, în cursul anului 2009, partile au decis ca terenurile care au fost tranzactionate îi dezavantajeaza, astfel ca au decis sa se adreseze instantei pentru modul în care s-au împartit. Faptuitorul a contactat o persoana care i-a redactat plângerea intitulata „denunt penal”, pe care ulterior a prezentat-o sotiei sale, partii vatamate, care a semnat-o fara a lua cunostinta de continut.
Partea vatamata, fiind audiata, a declarat ca nu a depus nici o plângere deoarece nu doreste ca sotul ei sa fie trimis în judecata, ci doar sa se împarta altfel terenurile.
Astfel, si în aceasta rezolutie s-a retinut lipsa laturii subiective, în baza art. 10 lit. d din Codul de procedura penala, pentru infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata, respectiv vinovatia faptuitorului, în conditiile în care acesta a avut reprezentarea faptului ca a fost împuternicit de sotie.
La fila 7 din dosarul de urmarire penala nr. 2527/P/2009 s-a depus sentinta penala nr. 425/14.03.2007, din practicaua careia rezulta ca partea vatamata a fost reprezentata de avocat Ani Anisoara Iulia, care a declarat în numele acesteia ca recunoaste tranzactia. Partea vatamata si faptuitorul au lipsit când s-a judecat cauza în sedinta din 14.03.2007, iar avocata care o reprezenta pe partea vatamata a depus la dosar actul intitulat tranzactie din 31.01.2007.
Prin urmare, nu faptuitorul a depus la dosar actul, asa cum se sustine prin plângerea formulata, nu el a „uzat” de acesta.
Art. 35 din Codul familiei instituie o prezumtie de mandat tacit reciproc, în baza caruia oricare dintre soti, exercitând singur drepturile de administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor comune, este prezumat ca are si consimtamântul celuilalt sot. Prin urmare, fiecare actioneaza atât în nume propriu, cât si ca reprezentant al celuilalt sot.
Avocata care o reprezenta pe partea vatamata în procesul civil si care a depus actul în sedinta publica din 14.03.2007 a declarat ca aceasta cunoaste continutul lui, prin urmare recunostea si nu a contestat forta mandatului tacit dintre soti.
Prezumtia de mandat tacit reciproc, având un caracter relativ, nu a fost rasturnata prin proba contrara de catre partea vatamata, pe cale civila, prin promovarea cai de atac a recursului împotriva sentintei care a consfintit tranzactia.
La fila 2 din dosarul de urmarire penala se afla împuternicirea avocatiala nr. 242/18.11.2009 a avocatului Sas Ioan, privind un mandat de redactare a plângerii penale, care este semnat de V.I., ceea ce înseamna ca în acest caz pentru a redacta plângerea era necesar un mandat special din partea sotiei, respectiv a partii vatamata.
Referitor la art. 68 alin. 1 din Codul de procedura civila, invocat de partea vatamata, textul nu este evocat decât partial, deoarece „în cazul în care procura este data unui avocat, semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor”, adica a Legii nr. 51/1995. În sedinta publica din 14.03.2007 partile au fost reprezentate de avocati iar alin. 2 al art. 69 din Codul de procedura civila prevede ca avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fara mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor.
Prima instanta a considerat ca nu au fost încalcate nici dispozitiile art. 1, 4, 6, 62, 65, 67 din Codul de procedura penala pentru ca în cursul urmaririi penale partile au fost citate, dar nu au dat curs si nu s-au prezentat pentru a da declaratii.
S-a retinut ca nu a fost încalcat nici art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil.
Fata de cele prezentate, prima instanta a apreciat ca rezolutiile atacate sunt legale si temeinice, apreciind corect si legal situatia de fapt, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale infractiunilor sesizate, motiv pentru care, în baza art. 278 pct. 8 lit. a din Codul de procedura penala, a respins ca nefondata plângerea, mentinând rezolutiile atacate.
Prin decizia penala nr. 173/R din 17.06.2010 tribunalul a admis recursul declarat de recurenta petenta V.I. împotriva sentintei penale nr. 180 din 14 aprilie 2010 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei, pe care a casat-o în întregime si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond.
În considerentele deciziei s-a retinut ca la data de 19 martie 2010 la Judecatoria Sighetu Marmatiei a fost înregistrata plângerea petentei V.I. împotriva rezolutiei nr. 2527/P/26.01.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei.
Judecatoria Sighetu Marmatiei este învestita astfel cu solutionarea plângerii petentei V.I. împotriva acestei rezolutii pronuntate de procuror la data de 26 ianuarie 2010 în dosarul nr. 2527/P/2009.
Examinând hotarârea instantei de fond, tribunalul a retinut ca între dispozitivul sentintei si motivarea solutiei exista contraziceri, fiind astfel incident cazul de casare prevazut la art. 3859 pct. 9 din Codul de procedura penala.
Mai mult chiar, dispozitivul sentintei se situeaza în afara actului prin care instanta a fost sesizata, respectiv plângerea petentei V.I. cu privire la rezolutia procurorului din data de 26 ianuarie 2010 în dosar nr. 2527/P/2009.
Dupa cum se poate constata, Judecatoria Sighetu Marmatiei în dispozitivul sentintei nr. 180 din 14 aprilie 2010 se pronunta în sensul respingerii plângerii formulate de V.I. împotriva rezolutiei din 17 august 2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei, dosar nr. 821/P/2009.
Apare astfel cu evidenta ca dispozitivul sentintei contrazice atât motivele retinute de instanta pentru a pronunta solutia, cât si actul prin care instanta a fost legal învestita, respectiv plângerea petentei V.I. împotriva rezolutiei procurorului din 26 ianuarie 2010, data în dosar nr. 2527/P/2009 si nu rezolutiei din 17 august 2009, data de procuror în dosar nr. 821/P/2009.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat ca hotarârea nr. 180 din 14 aprilie 2010 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei este nelegala si, în consecinta, în temeiul art. 38514 raportat la art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, a admis recursul declarat de recurenta petenta, a casat în întregime hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond..
